<p>E suficient să treci cu privirea peste biografia lui <strong>Radu Paraschivescu</strong> de pe coperta romanului <em>„<strong>Fluturele negru</strong></em><strong>”</strong> ca să te lămureÈti repede că este vorba despre un scriitor care „<em>trăieÈte în Balta Albă dar se visează la Roma</em>” Èi care „<em>a scris despre nesimÈiÈi</em>” – printre care Èi Caravaggio. DeÈi cele câteva cuvinte de pe coperta scriitorului ne duc cu gândul la autorul ironic Èi charmant al cărÈilor despre România erorilor cotidiene, de data aceasta Radu Paraschivescu se detaÈează de tot ceea ce presupune degringolada contemporaneităÈii Èi ne seduce cu un roman care (cu sau fără voia lui) îi va lega numele în permanenÈă de capriciosul Èi genialul Caravaggio. De altfel – Èi se impune această paranteză – este absolut admirabilă maniera în care Radu Paraschivescu reuÈeÈte printr-o miÈcare proprie – care face parte din personalitatea lui &#8211; să treacă (aÈa, cu o lejeritate demnă de aplauze la scenă deschisă!) de la stilul gazetăresc, la cronică sportivă, la roman, la traducere, la speculaÈie sceptică sau interogaÈii cotidiene, dovedind în fiecare stil publicistic o excelenÈă literară proprie.</p>
<p>Revenind, de această dată, avem în faÈă o ediÈie revizuită a unui roman publicat cu câÈiva ani în urmă – „<strong><em>Fluturele negru</em>”</strong> (Humanitas, 2019) – care reprezintă o poveste de o virtuozitate stilistică aparte, în care autorul alternează pasajele narative cu monologuri sau descrieri, în care frazarea amplă, construită meticulos, cu multe incidente este urmată de intervenÈii scurte, incisive, percutante, iar rezultatul este o construcÈie amplă, rafinată. Avem în faÈă un roman documentat, autenticitatea scriiturii, felul graÈios în care autorul îl plimbă pe cititor pe străzile Èi în semiobscuritatea Romei, veridicitatea Èi parfumul de epocă sunt probabil strâns legate de afinitatea personală faÈă de Roma, scriitorul afirmând într-un interviu că a parcurs &#8211; alături de mulÈi kilometri prin acest oraÈ Èi vizite prelungite la muzee &#8211; tratatul despre pictură a lui Cenino Cenini (Èi aici Radu Paraschivescu dă dovadă de subtilitate Èi mult rafinament în interpretarea picturilor baroce) Èi câteva biografii referitoare la Caravaggio. FireÈte, nu poÈi scrie astfel despre Caravaggio decât dacă personajul te intrigă, te fascinează Èi te provoacă în egală măsură Èi dacă a existat cândva Èi un <em>coup de foudre</em> personal, o experienÈă proprie Èi directă faÈă de tablourile sale.</p>
<p>De ce un roman despre Caravaggio? – pentru că pictorul seduce, fascinează Èi mai ales pentru că scriitorul a avut talentul, forÈa Èi anvergura culturală necesare de a-l recrea, de a-l dărui cititorului. Dar, atenÈie &#8211; ne menÈionează cu cochetărie autorul &#8211; este un „<em>Caravaggio al meu</em>”. În fond, cine este acest Caravaggio, ale cărui veÈminte „<em>miroseau a sudoare, a vin trezit Èi a uleiuri amestecate</em>” <em>„sclavul năzuinÈelor Èi pajul slavei</em>”? – nici mai mult nici mai puÈin decât unul dintre genialii vremii lui, pe care „<em>unii îl îngropau în blesteme, alÈii îl iubeau. Unii îl credeau unealta diavolului, alÈii vedeau în el primul pictor adevărat după TiÈian</em>” Èi care era „<em>slobod la gură, obraznic, jegos, beÈiv, fanfaron Èi iute la mânie. Nu exista oglindă pe lângă care să treacă fără să se cerceteze, chit că nu avea mare lucru de văzut. Nu era curvă pe care să nu Èi-o fi adus în culcuÈ. Nu era pictor faÈă de care să nu se creadă mai bun</em>.” Èi, nu în ultimul rând, pictorul rebel Èi talentat care aduce sacrul din stradă, de pe feÈele oamenilor &#8211;<em>„le-am Èinut minte chipurile Èi le-am refăcut când a venit vremea”</em> simpli &#8211; Èi îl propune în scene traversate de cea mai profundă spiritualitate, neintenÈionând nicio clipă să desconsidere umanitatea din fiecare.</p>
<p>AÈadar avem în faÈă un roman fermecător despre o Romă a sfârÈitului de secol al XVI-lea Èi început de secol XVII, iar această Roma este în sine un personaj. Este decadentă, barocă, pe alocuri burlescă Èi în acelaÈi timp un spaÈiu în care se luptă conservatorismul cu noul, în care convieÈuiesc cei veniÈi pentru căpătuială alături de puternicii vremii, dar care nu încetează, indiferent de perspectiva din care este privit, să fascineze deopotrivă privitorul. <em>„Roma copiilor dezbrăcaÈi pe malul Tibrului Èi-a curvelor adunate de Paul al V-lea în biserici. Roma urzitorilor răuvoitori Èi-a poeÈilor flămânzi. Roma hoÈilor, pungaÈilor Èi actoraÈilor cu buze femeieÈti. Roma cârciumilor, palatelor Èi grădinilor. Roma pieÈelor strălucind în crucea zilei. Roma omorurilor din iubire Èi a bocitoarelor despletite.”</em></p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-12839" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/08/68402508_439149420004114_8607353046617292800_n.jpg" alt="" width="640" height="985" /></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Romanul este în acelaÈi timp Èi o uluitoare alegorie a căutării, a artistului care vrea să treacă dincolo de limitele omeneÈti pentru a reda invizibilul lucrurilor vizibile, pe care le simte, le intuieÈte graÈie genialităÈii sale, ba chiar încearcă să Èi le explice, iar întregul construct interior al romanului se articulează pe două planuri. Avem, pe de o parte, un plan al narativului, al Romei de altădată Èi al picanteriilor care se petrec cu mai bine de patru secole în urmă, al relaÈiilor dintre personaje (din care nu lipseÈte nici o poveste de iubire cu Lide cea cu „<em>chip de înger căzut</em>” dar care are un secret terifiant), al ludicului, al tragicului Èi al omenescului cantonat în frământările sale cotidiene, iar pe de altă parte, un plan intim, confesiv, creionat de scrisorile pe care Michelangelo Merisi da Caravaggio i le trimite maestrului său, iar această voce interioară a sa transpusă în manieră epistolară, este metadiscursul care dublează cotidianul, istoria/ viziunea lui contrară canoanelor bisericii catolice.</p>
<p>Caravaggio ca personaj este un amestec impresionant de onestitate (faÈă de actul picturii, faÈă de culori – pe care Èi le pregăteÈte singur &#8211; Èi faÈă sine însuÈi în primul rând!) Èi de rebeliune, de conflictual dus la limită uneori. Dar dincolo de charmul său care nu poate fi pus sub semnul îndoielii, este un damnat plin de angoase, de îndoieli Èi un revoltat faÈă de canoanele artistice ale manierismului epocii. PrimeÈte uneori comenzi Èi deÈi în aparenÈă unii sunt în contradicÈie cu stilul lui de a picta, se arată interesaÈi de includerea operelor sale în propriile colecÈii. Este într-un fel tributar până la obsesie de patosului emoÈional pe care îl generează Roma &#8211; acest oraÈ al invidiei (creuzet al urii, al asasinatelor Èi al intrigilor), dar deopotrivă al strălucirii.</p>
<p>Din osatura interioară a romanului nu lipsesc nici imaginile de o tulburătoare sensibilitate „<em>După ce se sătura de râs pleca mai departe, muÈcând din mărul încălzit la sân Èi lăsând câte-un strop de zeamă să i se prelingă pe cămaÈa flendurită. Copilăria era a lui, grijile, ale altora</em>”, nici scenele de un erotism rafinat sau decadent, dar nici drama – în accepÈiunea ei care alunecă adesea spre tragic.</p>
<p>Caravaggio nu este un conservator, nu este un tradiÈionalist în sensul cel mai propriu al termenului nici în pictură, nici în viaÈa cotidiană, iar destinul său de genial neadaptat se conturează din acumulări succesive în pagini care îl evacuează discret Èi sigur către galeria damnaÈilor, către izolare. Scriitorul nu îi acordă niciun fel de menajament, dimpotrivă, fără să îl protejeze Èi să-i acorde vreo prezumÈie de nevinovăÈie tributară fascinaÈiei pe care a exercitat-o Èi asupra acestuia – este onest faÈă de personajul său Èi îi acordă totala libertate de a se coborî Èi de a se urca într-o agonie proprie.</p>
<p>Caravaggio blamează cu patos o societate care la rândul ei îl acuză Èi manifestă fidelitate totală doar faÈă de crezul său artistic, dorindu-Èi „<em>o poveste a nopÈii pe care să o picteze cum Ètie că nimeni altcineva n-ar fi în stare s-o facă.</em>” Are o fascinaÈie pentru negru – leitmotivul romanului, acel fluture Acherontia care apare în viziunile sale &#8211; „<em>negru, culoarea care le ajută pe celelalte să nu se piardă</em>” pentru că, în fond, „<em>fără întuneric nu Ètii cum arată lumina</em>”. Cum îi spunea maestrul „<em>vreau negru plin (&#8230;) pune mâna Èi mută întunericul de-acolo pe afurisita asta de pânză</em>”, Caravaggio duce la extrem căutarea sa, din care face un mod de a trăi. Negrul stă sub semnul iubirii Èi al morÈii, dar este Èi simbolul catalizator care dă posibilitatea de a înÈelege pictura sa într-o grilă ce alunecă imperceptibil de la puritate la concupiscenÈă. Este în acelaÈi timp patos, obsesie, problematizare, interogaÈie filosofică, alunecare către un nou tip de estetică, un negru care vine pe aripile fluturelui pe a cărui „<em>mantie stau semne pe care puÈini le-ar putea desluÈi</em>” Èi care este „<em>o poveste a nopţii, a distrugerii şi a morţii brodată pe aripile</em>” sale. Iar acest fluture &#8211; „<em>Mora un duh al răului plămădit de somn la neamuri slave, la alÈii înseamnă coÈmar, iar ruteni fluture</em>” care îi populează viziunile îi întăreÈte odată cu trecerea timpului un gând: „<em>Ei, bine, tocmai fiindcă sunt întunericul din miezul incandescenţei, Èi fiindcă Acheron e fiul lui Helios, Èin să las un tablou în care lumea să vadă semnătura unei vieÈi.</em>”</p>
<p> ;</p>
<p>CitiÈi Èi <strong><a href="https://bel-esprit.ro/elena-singuratatea-unei-regine/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Elena &#8211; Singurătatea unei regine</a></strong>, de aceeaÈi autoare
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Simona Preda' src='https://secure.gravatar.com/avatar/9a9f7a6535a1380cad7bcb8a7b2d85850715ae04d5e0855a42655a2ca9c50459?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/9a9f7a6535a1380cad7bcb8a7b2d85850715ae04d5e0855a42655a2ca9c50459?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/simona-preda/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Simona Preda</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#115;p&#114;&#101;&#100;a&#064;&#121;&#097;&#104;o&#111;&#046;&#099;om" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>