<p>Până după război, tatăl Lorettei fusese primar, dar murise în închisoarea de la Sighet. Se povestea despre el că Ètia toate străzile din oraÈ, că le bătea cu pasul în fiecare săptămână Èi că se adresa tuturor, chiar Èi Èăranilor care vindeau lapte pe uliÈele din mahalale, cu ”domnule”, moment în care oamenii se uitau nedumeriÈi sau speriaÈi înapoi, peste umăr, fiindcă lor nu le spunea nimeni aÈa vreodată. Lorette locuia în două cămăruÈe cât palma, din casa de la capătul străzii, singura în care se înghesuiau vreo patru familii de chiriaÈi în câteva odăi înalte, cu uÈi grele din stejar, ornate cu spectaculoase ghirlande din trandafiri sculptaÈi adânc în carnea lemnului. ”ChiriaÈii”, cum li se spunea pe stradă, bătuseră cuie în trandafirii sculptaÈi probabil în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ca să-Èi agaÈe în ele pufoaicele, când se întorceau de la lucru Èi sacoÈele soioase din pânză în care îÈi aruncau zi de zi mâncarea pentru pauza de prânz.</p>
<p>Lui Lorette îi aprobaseră cu greu să locuiască în ceea ce fusese odinioară ”camerele slugilor”, de fapt două magazii lipite una de alta, acoperite cu carton negru, prin care apa trecea nestingherită indiferent de anotimp. Lorette era palidă, aproape transparentă. Purta pe inelarul mâinii stângi un inel mare, cu un rubin cât o boabă de strugure copt, care părea că la fiecare miÈcare o să-i rupă degetul fragil, cu încheieturile deformate de reumatism. Nu vorbea cu nimeni din curtea în care locuia.</p>
<p><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2021/01/Inel-cu-piatra-pretioasa.jpg"><img class="aligncenter size-full wp-image-45369" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2021/01/Inel-cu-piatra-pretioasa.jpg" alt="" width="564" height="846" /></a></p>
<p>De fapt, nu vorbea cu nimeni, de obicei. Copiii de pe stradă o porecleau ”fantoma”, pentru că Lorette era ca o păpădie care aÈteaptă vântul ca să zboare unde vrea ea. Oamenii spuneau că în noaptea în care-l ”ridicaseră” pe primar, Èi soÈul ei dispăruse fără urmă. Erau căsătoriÈi de o jumătate de an Èi-n noaptea aceea, Lorette parcă simÈise că avea să se-ntâmple ceva ce-o să le schimbe cursul vieÈii. Nu putea să doarmă. S-a ridicat încet din pat, să nu-l deranjeze pe proaspătul ei soÈ.</p>
<p>Apoi, a trecut dintr-o cameră în alta, ca Èi cum ar fi căutat un ceva care nu Ètia cum arată, dar a cărui răsuflare o simÈea peste tot. S-a aÈezat la birou, dar n-a apucat să-nceapă scrisoarea către veriÈoara ei. Pe primar l-au înghesuit într-o maÈină neagră, dintre acelea de care se temeau deja toate cunoÈtinÈele lor. CărÈile din bibliotecă fuseseră aruncate pe jos.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Unele zăceau desfăcute pe parchet ca nÈte păsări împuÈcate înÈepenite cu aripile deschise. Ètiau că aÈa se va-ntâmpla, auziseră poveÈti despre alÈii Èi se temeau că Èi cu ei va fi la fel. Lorette nu pricepea de ce. Avea 20 de ani. Pe soÈul ei îl văzuse în noaptea aceea ieÈind în picioarele goale să-ncuie poarta după plecarea maÈinii negre, ca Èi cum în poarta de fier forjat ar fi stat toată salvarea lor. ”Până la ziuă se-ntoarce acasă, aÈa au zis!”, a liniÈtit-o el, dar tălpile lui pline de praf, lăsând urme pe parchetul lucios o speriau, la fel ca Èi răsuflarea aceea ciudată care o pândise prin casă toată ziua. Lorette l-a crezut.</p>
<p><img class="size-full wp-image-30782 aligncenter" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2021/01/a586e9a4b667f2df7ec469895cdb18f6.jpg" alt="" width="564" height="846" /></p>
<p>A vrut ea să-l creadă. S-a aplecat Èi a început să pună cărÈile la loc pe rafturi. Vreo două ore a tot urcat Èi-a coborât scăriÈa de bibliotecă pe care rămăseseră urme lipicioase, de pantofi murdari. N-a auzit nimic. Spre dimineaÈă, i s-a făcut frig. Nici nu-Èi dăduse seama că rămăsese în cămaÈa subÈire de olandă brodată. Când a intrat în dormitor, a văzut uÈile larg deschise ale Èifonierului mare, din lemn de nuc. Lipsea valiza maro, cea pe care o cumpăraseră pentru luna de miere, fără să mai apuce să o folosească vreodată. Costumele erau la locul lor, nu lipsea nimic altceva decât poate câteva mărunÈiÈuri care nu contau. Se spune că Lorette n-ar fi scos niciun cuvânt săptămâni la rând după aceea. Că n-a descuiat poarta până în ziua când au scos-o afară din casă Èi au mutat-o în cămăruÈele mici, acoperite cu carton negru, din curtea cu mulÈi chiriaÈi. N-avea să-i mai vadă vreodată pe tatăl sau pe soÈul ei.</p>
<p>Despre el se spunea că ar fi fugit peste graniÈă ajutat de un căpitan de vas care l-a ascuns în măruntaiele navei până în Austria. Despre tatăl ei a aflat că murise în închisoare de la un coleg de celulă eliberat în 1962. Tot restul vieÈii ei, Lorette a trăit ca o păpădie care nu Ètie din ce direcÈie o să bată vântul. Îi priveam îndelung inelul cu rubin roÈu cât o boabă de strugure copt când stăteam în spatele ei la casă, la alimentara de la colÈ, de unde lua mereu parizer pentru pisică.</p>
<p>Piatra roÈie strălucea hipnotic pe degetul ei fragil, care abia putea să o Èină. Pe Lorette am uitat-o pe strada copilăriei mele, cu caiÈi Èi trandafiri de toate culorile. Până ieri, când am zărit pe-un deget gros, cu unghii ascuÈite Èi lungi, dintre acelea ”puse cu gel”, sclipirea hipnotică a rubinului cât o boabă de strugure copt. ”Inelul Lorettei!”, am tresărit.</p>
<p>Sigur era al ei pentru că montura era unică, piatra lăsându-se leneÈ prinsă în îmbrăÈiÈarea unui ”L” Èi a unui ”I”, iniÈialele ei&#8230; Îl privisem de-atâtea ori în copilărie&#8230; Degetul gros cu unghii ascuÈite căra inelul Lorettei dintr-un alt timp. Părea speriat ca un ostatic care Ètie că n-are scăpare. Atârna greoi, ca o piatră de moară. Ca o tăcere împietrită în formă de rubin.</p>
<p>Un rubin ca o boabă de strugure copt.
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Adriana Bogatu' src='https://secure.gravatar.com/avatar/09d9abd0b411ec67c7e47efaeff814781ee00bb5280222e2184c91622fe5cd47?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/09d9abd0b411ec67c7e47efaeff814781ee00bb5280222e2184c91622fe5cd47?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/adriana-bogatu/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Adriana Bogatu</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#097;&#100;&#105;&#098;og20&#048;7&#064;&#121;aho&#111;.&#099;&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>