<p>În prima zi de mărţisor a anului 1925, în familia unor croitori evrei, se năştea cel care avea să devină unul dintre marii omeni de cultură ai timpului nostru, matematicianul Solomon Marcus, veşnicul îndrăgostit de poezie, teatru şi filosofie. Trecând peste încercările dificile ale vremurilor şi ale existenţei sale, un război devastator, săracie, foamete, dictaturi, omul <strong><a href="https://bel-esprit.ro/uluiala-si-limpezime-solomon-marcus/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Solomon Marcus</a></strong>, a fost purtat de credinţa că: „<em>Spectacolul e numitor comun în orice profesie</em>&#8222;. Cel care îl numise pe Eminescu co-autor al limbii române, fascinat de personajele lui Caragiale şi cutremurat de poezia lui Arghezi, va găsi îmbinarea cea mai fericită între poezie şi matematică. Viaţa era un spectacol care îl fascina încă de mic copil, când îndrăgostit de teatru, a realizat că: „<em>un om se poate preface în aşa fel încât să trăiască viaţa altui om.</em>&#8221; Privea miracolul vieţii cu sinceritate, claritate şi cuteza mereu către frumos. De altfel, pentru această sinceritate avea să fie excus din scoală în clasa a II-a de gimnaziu. Deşi i se puseseră suficiente piedici în calea devenirii sale, cel care spunea despre el că notele de la şcoală vorbeau despre &#8222;<em>garnitura unui elev mediocru</em>&#8222;, va urca pe prima treaptă a podiumului la bacalaureatul susţinut alături de alţi 156 de candidaţi, şi asta după ce la limba franceză dezvoltase o teză cât o licenţă universitară: „<strong>Charles Baudelaire-poet parnasian.”</strong></p>
<p>Facultatea de matematică o alesese datorită modului în care sunau numele materiilor, şi, după mărturisirea domniei sale: „<em>Am avut norocul să constat că acolo unde am încercat, acolo era locul meu</em>.&#8221; S-a apropiat de matematică cu ochii literaturii şi ai teatrului, punând accent pe abordarea lingvisticii prin prisma matematicii. Minunile din poezie le-a regăsit în matematică, iar această îmbinare a fost una cu mare folos.<br />
Din sufletul şi mintea acestui om luminat s-au născut opere valoroase , atât în domeniul principal al cercetărilor sale, analiza matematică, matematica Èi lingvistica computaÈională, dar şi în lingvistică, semiotică, filosofie, sau istoria ÈtiinÈei Èi a educaÈiei. Astăzi, ne amintim de „<strong>Cele zece nevoi umane de care educaţia ar trebui să ţină cont</strong>&#8222;, un articol bucurie pentru spirit, un decalog care ar trebui să ne reaşeze în cele luminate şi de seamă sensuri ale vieţii, şcolii, societăţii.</p>
<p><strong>Solomon Marcus:</strong></p>
<blockquote><p><em>„Avem cele zece porunci. În complementaritate cu ele, propun zece nevoi umane. Ele îÈi au rădăcinile în copilărie. Ar fi trebuit să facă obiectul educaÈiei Èi învăÈării, la toate vârstele. Dar nu prea se întâmplă acest lucru. Poate ne aude cineva; acum, la acest moment al unui nou început.</em></p>
<p><em><span style="color: black;"><strong>1. Nevoia de a da un sens vieÈii, la nivel elementar</strong></span></em></p>
<p><em>Măcar o dată pe zi savurează faptul că respiri; că priveÈti cerul Èi pământul; că te miÈti; trăieÈte-le ca mari evenimente. Bucură-te că ai schimbat un zâmbet cu un copil care a trecut pe lângă tine. Toate acestea să-Èi fie suficiente pentru a simÈi că viaÈa are un sens, că merită să fie trăită, că este un dar pentru care cei care te-au adus pe lume Èi te-au crescut au dreptul la iubirea Èi recunoÈtinÈa ta.</em></p>
<div id="attachment_21126" style="width: 710px" class="wp-caption aligncenter"><img aria-describedby="caption-attachment-21126" class="wp-image-21126 size-full" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/04/historical-children-photography002.jpg" alt="" width="700" height="1024" /><p id="caption-attachment-21126" class="wp-caption-text">Thurston Hopkins</p></div>
<p><em><span style="color: black;"><strong>2. Nevoia de împrospătare</strong></span></em></p>
<p><em>Dar respiraÈia Èi miÈcarea sunt cu noi tot timpul. Există riscul, tentaÈia ca ele să devină rutină, să nu le acordăm nicio atenÈie, cum de fapt se Èi întâmplă în general. Rutina nu poate Èi nu trebuie eliminata total, o mare parte a comportamentului nostru urmează reguli precise, Èin de civilizaÈie.</em></p>
<p><em>Problema este de a reduce rutina la minimul necesar, de a nu deveni sclavul ei, cum se întâmplă din păcate frecvent. AÈa cum avem grijă zilnic să ne împrospătam corpul prin odihnă, prin miÈcare Èi prin folosirea apei Èi săpunului, avem nevoie Èi de o împrospătare a mintii, a simÈurilor, a sufletului nostru. Să ne trezim în fiecare dimineaÈă capabili de a arunca o privire proaspătă asupra lumii, cu dispoziÈia unui nou început, cu o limpezire a simÈurilor Èi a gândurilor; într-un anume sens, să recăpătăm, să recuperăm candoarea copilăriei.</em></p>
<div id="attachment_21127" style="width: 574px" class="wp-caption aligncenter"><img aria-describedby="caption-attachment-21127" class="size-full wp-image-21127" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/04/copii.jpg" alt="" width="564" height="603" /><p id="caption-attachment-21127" class="wp-caption-text">Robert Doisneau</p></div>
<p><em><span style="color: black;"><strong>3. Nevoia de întrebare Èi de mirare</strong></span></em></p>
<p><em>Eram în copilărie într-o permanentă stare interogativă, de curiozitate, de mirare, de extaz în faÈa spectacolului naturii Èi al lumii, al propriei mele fiinÈe. Pentru a da un singur exemplu, sunt de-a dreptul fermecat de năzdrăvăniile creierului meu, în materie de memorie Èi de imaginaÈie. În fiecare seară, când mă las pradă somnului, mă întreb ce călătorii neaÈteptate îmi vor oferi visele din noaptea respectivă.</em></p>
<p><em>Starea de mirare, de extaz mi-a alimentat totdeauna pofta de viaÈă, a fost mereu o sursă de energie. Atunci când sunt întrebat: de ce trăieÈti ? îi răspund: pentru a mă mira.De prea multe ori, Ècoala, în loc să întreÈină Èi să dezvolte aceasta nevoie, o anihilează. Dar dacă nu ne menÈinem starea de curiozitate, de mirare, de dorinÈa de a înÈelege lumea, nu doar de a o înregistra, atunci nu ne putem forma capacitatea de problematizare, de identificare a aspectelor neelucidate, nu putem sesiza amploarea Èi natura ignoranÈei noastre.</em></p>
<p><img class="aligncenter wp-image-21128" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/04/historical-children-photography003.jpg" alt="" width="549" height="705" /></p>
<p><em><span style="color: black;"><strong>4. Nevoia de îndoială Èi de suspiciune</strong></span></em></p>
<p><em>Ce poate fi mai uman decât ezitarea, nehotărârea, nedumerirea? Pentru <strong>Rene Descartes</strong>, starea de îndoială este semnul clar al naturii gânditoare a fiinÈei umane. Un acelaÈi lucru poate fi considerat din mai multe puncte de vedere Èi, în aceste condiÈii, spiritul critic ne obligă la o analiză comparativă, care uneori nu conduce la un rezultat ferm, ci la o pluralitate de posibilităÈi, fiecare fiind descrisă în termeni de grad de plauzibilitate. În justiÈie se lucrează cu prezumÈia de nevinovăÈie.</em></p>
<p><em>În educaÈie Èi în învăÈare, este recomandabil să adoptăm prezumpÈia de suspiciune. Ne naÈtem criticând ; plânsul nou-născutului este reacÈia să critică faÈă de o nemulÈumire. Să privim cu interes, dar cu suspiciune orice ni se livrează de la catedră, de la o tribună, de pe internet, din cărÈi, din orice fel de publicaÈii, aÈa cum un poliÈist care caută pe autorul unei crime suspectează totul.</em></p>
<p><em>Educatorii, profesorii ar trebui să fie primii care să recomande, să stimuleze această atitudine la elevi, la studenÈi, să le spună acestora: «Cel mai clar semn de respect pe care mi-l puteÈi arăta este să-mi acordaÈi atenÈie, dar să nu acceptaÈi nimic din ceea ce va spun înainte ca spiritul vostru critic să vă asigure de adevărul Èi de interesul spuselor mele; dacă nu mă înÈelegeÈi, să nu mă lăsaÈi să trec mai departe, să-mi cereÈi să fiu mai clar; dacă vi se pare că nu am dreptate, să vă manifestaÈi argumentat dezacordul».</em></p>
<p><em>O atitudine similară se cuvine a fi adoptată faÈă de litera tipărită, din manuale sau din orice alt loc. Omul de la catedră nu trebuie să pozeze într-un a toate Ètiutor, este normal ca uneori să le spună celor pe care-i instruieÈte : « nu Ètiu », « nu înÈeleg nici eu» ; iar atunci când cineva din bancă îi corectează o scăpare, o greÈeală, să-i mulÈumească pentru atenÈia acordată. Uneori introduceam deliberat o greÈeală în prestaÈia mea, pentru a testa vigilenÈa studenÈilor. Nevoia de îndoială Èi de suspiciune funcÈionează concomitent cu o alta, opusă: nevoia de complicitate la o convenÈie. De exemplu, mergem la un spectacol de teatru.</em></p>
<p><em>Ne supunem prezumÈiei de complicitate la convenÈia de ficÈiune propusă de spectacol, o acceptăm, îi acordăm credit. Dar spiritul nostru critic nu încetează să funcÈioneze Èi avem dreptul, ulterior, să ne exprimăm eventuala insatisfacÈie, să pretindem că autorii spectacolului au înÈelat aÈteptările noastre, creditul pe care l-am acordat. La fel, în cazul unei poezii, al unui roman etc.</em></p>
<div id="attachment_21129" style="width: 547px" class="wp-caption aligncenter"><img aria-describedby="caption-attachment-21129" class=" wp-image-21129" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/04/historical-children-photography004.jpg" alt="" width="537" height="718" /><p id="caption-attachment-21129" class="wp-caption-text">Shirley Baker</p></div>
<p><em><span style="color: black;"><strong>5. Nevoia de greÈeală Èi de eÈec</strong></span></em></p>
<p><em>De câte ori am eÈuat până să deprindem să folosim furculiÈa, cuÈitul Èi lingura ! De câte ori am căzut, ne-am julit genunchii, până să învăÈăm să ne Èinem pe picioare Èi să mergem ! Este clar că învăÈarea, drumul spre dobândirea unui nou comportament trec prin greÈeli Èi eÈecuri; ele sunt preÈul pe care-l plătim pentru a ne îmbogăÈi înÈelegerea Èi pentru a acumula noi capacităÈi. Trebuie deci să distingem între greÈelile de acest fel, care au un rol pozitiv, benefic, Èi greÈelile ordinare, făcute din neatenÈie sau ca urmare a altor imperfecÈiuni senzoriale sau psihice. A plasa greÈeala Èi eÈecul, la modul general, în sfera infracÈiunii sau/Èi păcatului denotă o confuzie gravă, pe care totuÈi o comite mereu practica educaÈională. Auzim mereu : « cine a greÈit, să plătească ». Dar exemplul copilului care cade înainte de a învăÈa să se Èină pe picioare Èi niciun părinte normal nu se gândeÈte să-l pedepsească pentru acest eÈec trebuie să ne stea mereu în faÈă.</em></p>
<p><em>O veche vorba latinească de înÈelepciune ne aminteÈte că a greÈi este omenesc. Dar reflecÈia respectivă continuă prin a condamna perseverarea în greÈeală. Aici este nevoie de o precizare. De exemplu, să repeÈi mereu traversarea străzii pe culoarea roÈie a semaforului este într-adevăr de condamnat Èi de sancÈionat; în general, nerespectarea deliberată a unor reguli ale comportamentului uman, social este de sancÈionat Èi aici intră în funcÈie justiÈia Èi morala ; dar să comiÈi mereu greÈeli, alte greÈeli, în încercările în care te aventurezi pentru a străpunge necunoscutul – este un lucru normal, inevitabil.</em></p>
<p><em>Istoria abundă în exemple de greÈeli Èi eÈecuri ale unor oameni de seamă, în tentativa de a spori cunoaÈterea umană. S-ar putea scrie o istorie a omenirii centrată pe greÈeli Èi pe eÈecuri. O mare parte, poate cea mai mare, a acÈiunilor de pionierat, a lucrărilor care au deschis drumuri noi în cunoaÈtere Èi în acÈiunea socială au inclus greÈeli, ca un produs secundar al noutăÈii ideilor lansate. Mai mult, mergând pe urmele unor greÈeli comise în lucrări sau acÈiuni temerare, s-a ajuns la apariÈia unor noi idei, noi domenii de cercetare. «GreÈeala matematică, sursa de creativitate» a fost de mai multe ori titlul unora dintre expunerile mele. Pentru a da un singur exemplu: noua ÈtiinÈă a haosului a fost iniÈiată de Henri Poincare în tentativa să de a înlătura o greÈeală dintr-un memoriu al sau de mecanică cerească.</em></p>
<p><em>Am putut verifica personal Èi bănui că e adevărat în general faptul că drumul spre multe (poate cele mai multe) idei Èi teoreme matematice a urmat o cale sinuoasă, de tatonări, rătăciri, confuzii, greÈeli de tot felul, până s-a cristalizat varianta sub care ele sunt acreditate. A cunoaÈte, măcar în unele cazuri, aceasta istorie zbuciumată mi se pare esenÈial, dacă vrem să înÈelegem natura profunda a creaÈiei umane. Personal, am făcut aceasta experienÈă pe unele situaÈii din matematică, din informatică, din lingvistică, din domeniul literar-artistic, dar cred că este valabil în general.</em></p>
<p><em>Èinând seama de inevitabilitatea eÈecurilor, este esenÈial să educăm rezistenÈa la eÈec, înÈelegerea faptului că eÈecul este normal; mai mult: dintr-un eÈec este totdeauna ceva de învăÈat.</em></p>
<p><img class="aligncenter wp-image-21130" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/04/historical-children-photography008.jpg" alt="" width="581" height="868" /></p>
<p><em><span style="color: black;"><strong>6. Nevoia de joc</strong></span></em></p>
<p><em>Apreciez jocurile bazate pe reguli prestabilite, de la fotbal Èi tenis la Èah Èi go. Ele au un rol important Èi merită atenÈia tinerilor. Dar nu în primul rând la ele mă gândesc acum. Am în vedere jocurile care valorifica nevoia de libertate, curiozitatea de a înÈelege cele percepute prin simÈuri Èi prin observaÈie directă, nevoia de Èi dreptul la greÈeală Èi eÈec, fără a fi pedepsite. Am considerat astfel de exemple la punctul anterior: cum învăÈăm să ne Èinem pe picioare Èi să mergem. Este clar ca orice copil de pe suprafaÈa Pământului trece prin aceasta experienÈă. Acum mă voi referi la un alt joc, Èi el practicat, pe cât mi-am putut da seama, de toÈi copiii lumii: jocul de-a v-aÈi ascuns. Eu mă ascund iar tu mă cauÈi Èi dacă mă găseÈti, ai câÈtigat.</em></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p><em>Acest joc nu face decât să imite un altul, pe care natura, lumea îl practica faÈă de noi, la orice vârstă Èi de la începuturile omenirii. In tentativa noastră fireasca de a înÈelege lumea, totul se întâmplă ca Èi cum lumea ne spune: «cauÈi să mă înÈelegi, dar eu mă ascund; Èi cu cât lucrul pe care-l cauÈi este mai interesant, mai semnificativ, cu atât îl ascund mai bine Èi îl fac mai greu de găsit. Dar merită să-l cauÈi. Chiar fără rezultatul aÈteptat, căutarea îÈi va da satisfacÈii, care însă ar putea fi altele decât cele la care te-ai gândit iniÈial.</em><br />
<em>CauÈi ceva, nu-l găseÈti, dar găseÈti altceva; uneori mai interesant decât ceea ce căutai iniÈial».</em></p>
<p><em>ÎnvaÈă să savurezi acest spectacol al omenescului, să te îmbeÈi de el – Èi din nou să simÈi că viaÈa merita să fie trăită. Căutarea se dovedeÈte de multe ori mai importanta decât găsirea. Plăcerea de a urca un munte sta în primul rând în a savura fiecare moment al parcursului, chiar dacă nu ajungi în vârf. Mai e Èi un alt aspect, observat de Blaise Pascal: de multe ori cauÈi ceea ce deja ai găsit.</em></p>
<p><em>GăseÈti ceva ca o bănuială, o intuiÈie, o extrapolare a unor observaÈii empirice. Dar ai nevoie de o confirmare mai convingătoare. AÈa se întâmplă, de exemplu, că în matematică multe teoreme sunt „găsite” mult înainte de a fi demonstrate; cazul teoremei lui Pitagora, găsită empiric mult înainte de Pitagora.</em></p>
<p><em>Dar toată căutarea la care ne referim ce este altceva decât învăÈarea, descoperirea, invenÈia ? Nevoia noastră de a înÈelege lumea, de a ne înÈelege pe noi. O căutare care trebuie să valorifice toate nevoile umane discutate anterior, dar Èi pe cele care urmează.</em></p>
<div id="attachment_21131" style="width: 590px" class="wp-caption aligncenter"><img aria-describedby="caption-attachment-21131" class=" wp-image-21131" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/04/historical-children-photography010.jpg" alt="" width="580" height="814" /><p id="caption-attachment-21131" class="wp-caption-text">Helen Levitt</p></div>
<p><em><span style="color: black;"><strong>7. Nevoia de identitate</strong></span></em></p>
<p><em>Aici se afla o provocarea majoră, dramatică, Èi o Èansă de a da vieÈii noastre o motivaÈie superioară. Direct implicate sunt toate celelalte 9 nevoi pe care le discutam. Biologic, avem o identitate individuală, prin faptul că fiecare fiinÈă vieÈuitoare de pe această planeta are un ADN specific. Acizii dezoxiribonucleici sunt „cuvinte” pe alfabetul celor patru tipuri de baze nucleotide.</em></p>
<p><em>Acest alfabet este acelaÈi pentru toate fiinÈele trăitoare pe planeta Terra. Dar ordinea în care sunt aÈezate elementele alfabetului în alcătuirea ADN-urilor este alta la fiecare dintre noi, deci fiecare fiinÈă umană are o identitate biologică specifică. Ne naÈtem preluând o întreagă moÈtenire genetica de la părinÈi Èi, prin intermediul lor, de la bunici, străbunici etc. Preluam o seama de trăsături, deprinderi, reprezentări, judecăÈi Èi prejudecăÈi determinate de contextul geografic Èi istoric în care ne dezvoltam.</em></p>
<p><em>Toate acestea ne conferă o identitate genetica, de familie, de loc geografic Èi de moment istoric, deci o identitate locala, una regionala, una naÈională, de limbă, de credinÈă. Aceasta identitate pe care natura Èi istoria ne-o imprima, de multe ori fără a ne da seama, rămâne pentru prea mulÈi oameni singura lor identitate. Prea mulÈi oameni nu simt nevoia unei identităÈi mai bogate decât aceea primita fără vreun efort personal. În perioada trecerii de la copilărie la adolescenta ar trebui să înceapă conÈtientizarea nevoii de construire a unei identităÈi mai bogate decât aceea cu care ne-a înzestrat natura. Cum să facem să educam la cât mai mulÈi tineri aceasta nevoie (valorificând critic, selectiv, identitatea primită de la natură)?</em></p>
<p><em>Cum să-i facem pe tineri să conÈtientizeze faptul că în condiÈiile actuale ale globalizării de toate felurile acÈionează asupra noastră, direct sau indirect, toate nivelurile sociale, de la cele locale la cele regionale, naÈionale, europene, occidentale Èi planetare ? Sa le explicam tipologia identităÈilor culturale: balcanică, dunăreană, a Mării Negre, sud-est europeană, central europeană, mediteraneană, europeană, occidentală, planetară dar Èi tipologia care rezultă din diversitatea lingvistică, de credinÈe, de civilizaÈii. Se întâmplă un lucru fără precedent în istoria omenirii: numeroasele identităÈi ale fiinÈei umane, aflate într-o dinamică permanentă Èi o interacÈiune continuă, nu mai pot fi înÈelese decât concomitent, formând un sistem. Sau le înÈelegem pe toate sau pe niciuna.</em></p>
<p><em>Globalizarea Èi internetul au o contribuÈie esenÈială la aceasta noua configuraÈie a identităÈilor. EducaÈia nu reuÈeÈte să facă faÈă acestor probleme, nici nu prea le are în atenÈie. Dar tensiunile existente între diferite identităÈi ale fiecărei persoane Èi între identităÈile unor persoane diferite sunt, în ultima instanÈă, la rădăcina multor conflicte Èi războaie ; aici îÈi află rădăcinile Èi terorismul existent la scară mondială. Posibilitatea unei dezvoltări armonioase a identităÈilor rămâne deocamdată doar un proiect.</em></p>
<p><img class="aligncenter wp-image-21132" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/04/historical-children-photography007.jpg" alt="" width="607" height="734" /></p>
<p><em><span style="color: black;"><strong>8. Nevoia de omenesc Èi de omenie</strong></span></em></p>
<p><em>Identitatea este primul termen al unui cuplu esenÈial, în care al doilea termen este : alteritatea. Niciunul dintre ei nu se clarifică în absenÈa celuilalt. La orice nivel, ne definim identitatea prin raportare la ceea ce este diferit. DiferenÈa se poate referi la vârstă, la sex, la naÈionalitate, la limbă, la culoarea pielii, la religie, la nivel de cultură, la poziÈie socială, la apartenenÈa politică, la filosofie a vieţii, la preferinÈe literare sau de orice altă natură etc. Să fim pregătiÈi să înÈelegem omenescul în diversele sale ipostaze, să admitem că tocmai infinita sa diversitate îi dă farmec.</em></p>
<p><em>Nu există două feÈe umane identice, nu există două voci umane identice, nu există două priviri umane identice. Dar dincolo de această diversitate, toÈi copiii lumii au o prospeÈime cuceritoare, toÈi alternează râsul cu plânsul, toÈi râd la soare, toÈi îndrăgesc miÈcarea Èi jocul, toÈi ard de curiozitate. Omenescul este o sursă nesfârÈită de delectare, de minunare. Iată, pentru a alege numai una din fermecătoarele manifestări umane: vorbirea, limba. Câtă subtilitate, câtă fineÈe, cât joc al nuanÈelor îÈi oferă cuvintele, frazele, discursul! Muzica lor, semnificaÈia lor. Cât de plăcut e să constaÈi că reuÈeÈti să spui ceea ce ai gândit, dar cât de uÈor, pe nesimÈite, frazele derapează Èi nu mai exprimă ceea ce ai dorit!</em></p>
<p><em>O continuă alternare a găsirilor Èi a ascunderilor, a confirmărilor Èi a frustrărilor. Sau jocurile memoriei umane, ale amintirilor Èi uitărilor ; sau trecerile insesizabile de la zâmbet la lacrimă, de la gravitate la duioÈie. Iată un pariu major al educaÈiei: să-i antrenăm pe copii să savureze omenescul în întreaga sa diversitate. Omenescul nu este ca jocul de tenis, unde câÈtigi în dauna altora, care pierd ; omenescul poate fi universal câÈtigător. La animale, o pornire instinctivă vede în diferenÈă o adversitate. Pentru ca oamenii să nu reproducă Èi ei acest comportament, este nevoie de o educaÈie corespunzătoare, altfel se întâmplă ceea ce vedem mereu : băieÈei de clasa a treia primară care se iau la bătaie pentru ca « eu am spus într-un fel, iar el a spus altfel ».</em></p>
<p><em>De la omenesc, nu e decât un pas până la omenie. Nevoia de a fi bun, generos, de a dărui, de a-i contamina pe alÈii de bucuria vieţii. De a adopta în comportamentul tău prezumÈia de solidaritate cu ceilalÈi oameni. Copiii care se formează în acest fel (iar internetul ar putea avea aici un rol esenÈial) vor putea fi mai greu antrenaÈi în războaie de tot felul.</em></p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-21133" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/04/cop.jpg" alt="" width="564" height="822" /></p>
<p><em><span style="color: black;"><strong>9. Nevoia de cultură</strong></span></em></p>
<p><em>Omenirea a acumulat un imens tezaur de cultură ÈtiinÈifică, literar-artistică, tehnologică, religioasă, filosofică etc. Culmi ale spiritualităÈii umane, în matematică, astronomie, fizică, chimie, biologie, filosofie, literatură, muzică, arte vizuale, teatru, ÈtiinÈe juridice, economice, istorice, arheologice, geografice, geologice Èi, mai recent, în film Èi în disciplinele informaÈiei Èi ale comunicării stau mărturie pentru splendoarea omenescului, pentru puterea sa de pătrundere, de imaginaÈie, de descoperire Èi de invenÈie. Dar cine beneficiază de ele, câÈi sunt cei care au acces la aceste piscuri, le înÈeleg, îÈi pot umple sufletul Èi mintea de înÈelepciunea Èi frumuseÈea lor, se pot astfel înălÈa spiritual mult peste starea de animalitate ?</em></p>
<p><em>CâÈi sunt cei care ajung să trăiască fiorul unui vers, al unei poveÈti, al unei muzici, al unui tablou, al unui monument de arhitectura, al unei sculpturi, al unei ecuaÈii, al unei formule chimice, al tabelei lui Mendeleev, al unui program de calculator, al geometriilor neeuclidiene, al relativităÈii einsteiniene, al lumii cuantice, al dualităÈii Watson-Crick a acizilor nucleici ? Oare pe la urechile câtor copii, adolescenÈi, trece adierea unor acorduri din Beethoven, Bach, Mozart sau Chopin ? Câte priviri aflate în dimineaÈa vieţii ajung să se desfete în prezenÈa unui tablou de Rembrandt, a unei sculpturi de BrâncuÈi?</em></p>
<p><em>Va fi în stare educaÈia publica să preia acest mesaj ? Mai avem timp de aÈa ceva ? Un timp de contemplare, de supremă emoÈie. Nu cumva eliberăm pe bandă rulantă diplome de diverse grade, fără acoperire culturală? Èi dacă nu au acoperire culturală, ce sunt posesorii acestor diplome altceva decât, în cel mai bun caz, furnizori de servicii? Èi dacă nu prea au nevoi culturale, ce motivaÈie mai profundă pot da vieţii lor ? Cohorte de oameni, unii cu o stare de prosperitate materială, au totuÈi un statut de sclavi culturali. Să nu-Èi fie milă de ei ? Să nu-i compătimeÈti? Nu cumva se află aici sursa principală a derapajelor de ordin civic, moral, juridic, a violenÈei verbale, psihice, fizice? Care este nivelul de cultură al celor ce ne conduc, ce repere umane au ei ? Ce anume dă un sens vieÈii lor?</em></p>
<div id="attachment_21134" style="width: 655px" class="wp-caption aligncenter"><img aria-describedby="caption-attachment-21134" class=" wp-image-21134" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/04/historical-children-photography017.jpg" alt="" width="645" height="509" /><p id="caption-attachment-21134" class="wp-caption-text">Todd Webb</p></div>
<p><em><span style="color: black;"><strong>10. Nevoia de transcendenÈă</strong></span></em></p>
<p><em>Ne aflăm aici la modul superior, de cea mai înaltă complexitate, pe care o poate căpăta nevoia de a da un sens vieÈii. Etimologic, trans înseamnă dincolo, iar verbul latinesc ce i se alătură s-ar traduce prin a te căÈăra. Obiceiul copiilor de a se căÈăra în copaci, pe garduri, pe stâlpi exprimă nevoia, tentaÈia de a se înălÈa, de a se depărta de sol. AÈa începe transcendenÈa. Să treci dincolo de limitele, de cadrul ce Èi-au fost impuse prin naÈtere, să nu rămâi sclavul percepÈiei senzoriale Èi empirice, să încerci să le depăÈeÈti.</em></p>
<p><em>AÈa au apărut geometria neeuclidiana, care sfidează percepÈia senzorială a spaÈiului; fizica relativistă, care transgresează percepÈia empirică a timpului, energiei Èi miÈcării; conÈtientizarea limitelor limbajului uman, inadecvat situaÈiilor în care nu mai există o diferenÈă clară între subiect Èi obiect Èi dincolo de care urmează tăcerea sau compromisul de toate felurile; logicile neclasice, care încalcă una sau mai multe din cele trei principii ale logicii aristotelice: identitate, necontradicÈie, terÈ exclus; imaginarea unui calcul care depăÈeÈte frontiera Turing dată de ideea obiÈnuită, elementară de calcul etc.</em></p>
<p><em>TranscendenÈa este atât la destinaÈie, cât Èi la origini. DistincÈia kantiană dintre transcendent (dincolo de posibilităÈile cunoaÈterii umane) Èi transcendental (relativ la achiziÈii ale cognitivului uman care preced orice experienÈă; cunoaÈterea apriorică). Transcendenta matematica se referă, în acord cu Euler, la operaÈii care nu se pot realiza prin repetarea de un număr finit de ori a unor operaÈii elementare, aplicate numerelor întregi Èi unei variabile x. De aici, nu-i decât un pas până la distincÈiile profan-sacru, imanent-transcendent. În aceeaÈi ordine de idei, se poate discuta despre transcendenÈa în muzică, în viziunea fenomenologiei sunetului, preconizate de Sergiu Celibidache.</em></p>
<p><em>Desigur, nu sunt acestea singurele nevoi umane. Dar sunt dintre cele mai importante Èi dintre cele mai neglijate. Trăim acum un moment al unui nou început. Voi, oameni ai Ècolii Èi ai universităÈii, voi elevi Èi studenÈi, voi, părinÈi ai elevilor Èi studenÈilor, voi, oameni de cultură, intelectuali, ce ar fi să valorificăm a doua nevoie evocată mai sus Èi să ne împrospătăm ?”</em></p>
<p>CitiÈi Èi <strong><a href="https://bel-esprit.ro/cu-verbele-a-intelege-a-intreba-a-sti-incepe-educatia-solomon-marcus/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Cu verbele a înÈelege, a întreba, a Èti, începe educaÈia.</a></strong></p></blockquote>
<p>Sursă foto <a href="https://www.sortra.com/children-before-smartphones-invented/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">aici.</a>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Sorina Muntean' src='https://secure.gravatar.com/avatar/aa67c06962b01e4682ce273f18323cd48201a6e8388362a361e74a49ea0b56a0?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/aa67c06962b01e4682ce273f18323cd48201a6e8388362a361e74a49ea0b56a0?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/sorina-muntean/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Sorina Muntean</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:s&#111;r&#105;n&#097;&#109;&#064;&#114;ock&#101;tm&#097;&#105;&#108;&#046;co&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>