<div class="o9v6fnle cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql ii04i59q">
<div dir="auto"><span style="color: #000000;"><strong>IOAN GHEORGHE CARAGEA</strong> era grec de neam Èi a domnit în <strong>Èara Românească</strong>, între anii 1812-1818. A fost susÈinut la tron de către <strong>Imperiul Habsburgic</strong>, otomanii nedorind iniÈial să-l ia în calcul pentru această demnitate, deÈi tatăl său fusese unul dintre înalÈii funcÈionari ai Semilunii. </span></div>
<div dir="auto"><span style="color: #000000;">Contra a 8000 de pungi pline cu galbeni de aur, pretendentul a fost în cele din urmă acceptat de către sultan, cu promisiunea solemnă de a se retrage din domnie la împlinirea unui termen de trei ani. </span></div>
<div dir="auto"><span style="color: #000000;">Caragea a reuÈit să depăÈească însă termenul, mizând pe arghirofilia notabilităÈilor de la Constantinopol. A ajuns în BucureÈti pe 12 decembrie 1812 , dar prezenÈa lui părea că anunÈa rele perspective pentru Èară. Un incendiu uriaÈ a pustiit Curtea Domnească, iar a doua zi (13 decembrie 1812), unul dintre membrii suitei cu care viitorul domn venise în Èară a fost identificat ca având <strong>ciumă bubonică. </strong></span></div>
<div dir="auto"><span style="color: #000000;">Umflături îi apăruseră pe corp, apoi acestea se spărgeau Èi un miros puturos (însoÈit de un fel de puroi) muta din loc nasurile tuturor celor aflaÈi prin preajmă. Groaza se răspândi repede, odată cu numărul morÈilor care ajunsese să atingă zilnic Èi cifra de 300. (Cel puÈin, aÈa ne informează cronicile vremii Èi memorialistica). </span></div>
<div dir="auto"><span style="color: #000000;">Până spre primăvara anului 1814 (când ciuma conteneÈte), ar fi murit între 70.000 Èi 90.000 de oameni, doar în BucureÈti numărul celor uciÈi de grozava molimă fiind de 40.000. </span></div>
<div dir="auto"><img class="aligncenter wp-image-28667" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/11/Ion_Voda_Caragea.jpg" alt="" width="556" height="677" /></div>
<div dir="auto"><span style="color: #000000;">În tot acest timp, Vodă a stat ascuns la Mănăstirea Cotroceni. BucureÈtenii (în special) au trăit momente cumplite în timpul epidemiei. Nu doar moartea secera într-un ritm teribil, dar se adăuga aici Èi comportamentul aÈa-numiÈilor ciocli domneÈti, responsabili cu adunarea Èi îngroparea cadavrelor ciumaÈilor. </span></div>
<div dir="auto"><span style="color: #000000;">Cioclii ajunseseră să alcătuiască niÈte cete de derbedei, foÈti puÈcăriaÈi, vagabonzi, alcoolici Èi dubioÈi, unii dintre ei fiind cîndva atinÈi de ciumă, dar vindecându-se miraculos. </span></div>
<div dir="auto"><span style="color: #000000;">Nu aveau niciun fel de fereală Èi îÈi băteau joc de molimă, fiind siguri că aceasta îi va ocoli, de astă dată. Purtau la gât un fular roÈu (semn distinctiv) Èi mânau niÈte cărucioare trase de cai sau boi, în care cadavrele morÈilor erau aruncate claie peste grămadă. CiumaÈii morÈi erau depuÈi în câmpul DudeÈtilor. </span></div>
<div dir="auto"><span style="color: #000000;">Adesea, unii nu muriseră încă Èi agonizau, ori erau încă în viaÈă, dar lipsiÈi de putere. Cioclii îi ucideau cu lovituri de bâte în Èeastă, înjurând sau amuzându-se. </span></div>
<div dir="auto"><span style="color: #000000;">O sumedenie de cruci, Dumnezei, blesteme Èi injurii se îngemănau cu zbieretele nenorociÈilor care-Èi vedeau moartea cu ochii. Unii ciocli pătrundeau pur Èi simplu în casele celor morÈi Èi jefuiau argintărie, rufărie scumpă sau pungi cu galbeni sunători. MulÈi s-au îmbogăÈit peste noapte, ridicându-Èi ulterior case impozante. În cele din urmă, pe fondul reacÈiilor de apărare ale unor bucureÈteni (care ajunseseră să ucidă pe acei ciocli tembeli vinovaÈi de jafuri sau chiar violuri), Caragea a decis să intervină, trimiÈând inspectori Èi soldaÈi pentru a-i monitoriza, pe aÈa-ziÈii strângători de cadavre. </span></div>
<div dir="auto"><span style="color: #000000;">Trecând în cele din urmă năpasta, Vodă îÈi începu politica sa cinică Èi eficientă de inventare a tot soiul de biruri, pe baza cărora averea-i proprie, începu să crească în chip astronomic. </span></div>
<div dir="auto"><span style="color: #000000;">Mii de demnităÈi în stat au fost traficate pe sume mari, fără niciun fel de jenă, negustorii erau jumuliÈi prin tot felul de pretexte, boierimea trebuia la rându-i să cotizeze gras, fie pentru a-Èi menÈine privilegiile, fie pentru a dobândi altele mai mari. Caragea era un mare erudit, un om care citise mult Èi cunoÈtea câteva limbi străine. Putea discuta de la egal la egal, cu aproape orice învăÈat. </span></div>
<div dir="auto"><span style="color: #000000;">Legiuirea care-i poartă numele (1818), a sistematizat într-o manieră modernă, puzderia de cutume existente până atunci în Èara Românească, dându-le o formă coerentă, deÈi <strong>Codul Caragea</strong> este (în cea mai mare parte), o compilaÈie după sisteme legislative europene contemporane, considerate cele mai avansate din epocă. În cele din urmă, domnitorul (mereu temător pentru pielea sa) primi din vreme informaÈia că sultanul urma să trimită în BucureÈti un capugiu, ca să-l anunÈe că e mazilit, existând chiar riscul ca trimisul sultanului să plece la Constantinopol, cu capul lui Caragea în traistă. (Existau numeroase precedente în acest sens). </span></div>
<div dir="auto"><span style="color: #000000;">Caragea nu putea accepta un asemenea deznodământ, el fiind un mult prea mare iubitor al vieÈii. Îi plăceau cafelele aburinde, dulceÈurile de afine, mâncărurile greceÈti cu măsline Èi zemuri grele, cărnoase, dar mai ales îi plăceau femeile, în special boieroaicele măritate, cu pieptul voluptuos Èi fundul mare. </span></div>
<div dir="auto"><span style="color: #000000;">Pe soÈul celei pe care pusese ochii îl copleÈea cu daruri Èi-l trimitea departe, în vreo Èară din Europa, cu niscaiva misiuni comerciale, sau diplomatice. După aceea, însoÈit de un grup de arnăuÈi, poposea la locuinÈa doamnei în cauză, unde rămânea peste noapte. (De regulă, soÈiile nu protestau. ). </span></div>
<div dir="auto"><span style="color: #000000;">În toamna anului 1818, Caragea fugi din BucureÈti (cu întreaga-i familie) Èi cu o gardă de 300 de arnăuÈi, în direcÈia BraÈovului. ÎÈi încărcase o parte din lucruri în câteva căruÈe grele, dar anticipând din vreme că va veni pentru el o asemenea zi, îÈi depusese cea mai mare parte a averii </span><span style="color: #000000;">în bănci din Italia Èi Anglia. </span></div>
<div dir="auto"><span style="color: #000000;">Până ce alaiul caragian ajunse în BraÈov, arnăuÈii avuseseră grijă ca majoritatea podeÈelor Èi podurilor de pe traseul salvator, să fie distruse, pentru ca nu cumva fostul domn să fie ajuns din urmă Èi capturat, de către inamicii săi. După ce se odihni câteva săptămâni în mediu braÈovean, Caragea Èi ai săi plecară mai departe. Fostul stăpânitor fanariot putea răsufla liniÈtit. Scăpase de o posibilă moarte cumplită.</span></div>
<div dir="auto"><span style="color: #000000;">Cu nici două decenii în urmă, un antecesor al său (Hangerli) fusese decapitat, iar leÈul despuiat de veÈtminte fusese ros de câinii proprii, într-o imagine macabră. Caragea a trăit mulÈi ani la Pisa, prilej de a traduce din italiană în greacă, opt piese ale lui Carlo Goldoni- părintele teatrului italian modern. </span></div>
<div dir="auto"><span style="color: #000000;">Patriot grec, fostul domn a finanÈat cu mari sume de bani, acÈiunile Eteriei, organizaÈia secretă elenă militantă pentru eliberarea grecilor de sub dominaÈia Imperiului Otoman. În ultimii 15 ani ai vieÈii, Ioan Gheorghe Caragea a locuit la Atena. VieÈuia în condiÈii foarte bune, averea uriaÈă adunată din Èara Românească, asigurându-i liniÈtea materială. Pentru el, fiecare zi părea că e o duminică plină de soare. </span></div>
<div dir="auto"><span style="color: #000000;">A închis ochii senin, la vârsta de 90 ani, în anul 1845. </span></div>
<div dir="auto"><span style="color: #000000;">Fiica sa (domniÈa Ralu) era o remarcabilă intelectuală, care era familiarizată de timpuriu cu cultura occidentală Èi care adora dramaturgia, înfiinÈând la BucureÈti un mic teatru, în care se jucau piese (de predilecÈie) în greceÈte. Ralu s-a măritat cu un intelectual grec Èi soÈii se vor implica la rându-le, în lupta grecilor împotriva otomanilor, proces încheiat cu dobândirea independenÈei celor dintâi. </span></div>
<div dir="auto"><span style="color: #000000;">P</span><span style="color: #000000;">rinÈesa Ralu a trăit 71 de ani, murind în Germania.</span></div>
<h4 dir="auto">I<strong>ată un portret al domniÈei, pe care vă invităm să-l citiÈi integral <a href="https://radioromaniacultural.ro/portret-domnita-ralu/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">aici.</a> </strong></h4>
</div>
<div dir="auto"></div>
<div dir="auto">***</div>
<div dir="auto">
<p><span style="color: #000000;"><em>Domniţa Ralu (fiica cea mică a domnitorului Ion Gheorghe Caragea) a fost o tânără cultă, iubitoare de teatru şi cu o personalitate puternică. Într-o perioadă a patriarhatului tradiţionalist balcanic, Ralu a fost o fire nonconformistă, decisă să spargă tiparele unei societăţi conservatoare. Aceasta este imaginea păstrată de istorie despre Domniţa Ralu, fiindcă dincolo de acest tipar, înfăţişarea şi personalitatea ei au rămas învăluite în obscuritatea caracteristică epocii fanariote. Imediat ce a venit în Ţara Românească alături de tatăl ei (în iarna anului 1812), se spune că i-a cam „speriat” pe bucureşteni. </em></span></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p><span style="color: #000000;"><em><strong>* * *</strong></em></span></p>
<p><span style="color: #000000;"><em>Conform amintirilor celor ce au cunoscut-o, Domniţa Ralu era înzestrată cu un dar artistic deosebit. Cunoştea limba şi literatura elenă, fiind totodată şi o admiratoare a culturilor franceză şi germană. Înainte de toate îi plăcea însă muzica şi teatrul. Cânta la pianul ei (un fel de clavir după cum i se spunea în limbajul „saloanelor” din acele vremuri), pe care l-a adus tocmai de la Constantinopol. Se pare că până la ea locuitorii Bucureştiului nu au mai văzut un asemenea instrument, considerându-l din această cauză un fel de „lux” nemaiîntâlnit. Cât despre teatru, acesta a fost pentru Domniţa Ralu mai mult decât un mijloc de a-şi alunga plictiseala, fiind un mod prin care se putea răspândi cultura. De aceea, perseverentă până la încăpăţânare, ea a reuşit să-şi convingă tatăl (zgârcit ca orice fanariot ajuns la tron ca să se căpătuiască) să-i dea banii necesari pentru a-şi îndeplini pasiunea vieţii sale: deschiderea unui teatru. Astfel, Domniţa Ralu a reuşit să treacă bariera uitării şi să rămână în istorie ca cea care a creat primul teatru din Ţara Românească. </em></span></p>
<p>&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;..</p>
<p><amp-youtube layout="responsive" width="1530" height="861" data-videoid="xVb3i6R0wxM" title="Zestrea Domniţei Ralu - RO - Trailer &; Replici. @"><a placeholder href="https://www.youtube.com/watch?v=xVb3i6R0wxM"><img src="https://i.ytimg.com/vi/xVb3i6R0wxM/hqdefault.jpg" layout="fill" object-fit="cover" alt="Zestrea Domniţei Ralu - RO - Trailer &; Replici. @"></a></amp-youtube></p>
</div>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Cristian Sandache' src='https://secure.gravatar.com/avatar/98e72ec3b3a3330544facec5c54c1425d5a524ee41a00ac069a58a8ff78e0184?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/98e72ec3b3a3330544facec5c54c1425d5a524ee41a00ac069a58a8ff78e0184?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/cristian-sandache/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Cristian Sandache</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>Profesor universitar doctor habilitat în cadrul FacultăÈii de Istorie, Filosofie Èi Teologie a UniversităÈii „Dunărea de Jos” din GalaÈi, Cristian Sandache este o personalitate complexă, un om devotat scrisului, literaturii Èi esteticii literare, fiind una dintre cele mai active prezenÈe în domeniu.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#099;&#115;&#097;nd&#097;&#099;&#104;e&#064;y&#097;h&#111;o.&#099;&#111;&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>