<p><strong>Umami &#8211; Ohara Donovetsky în dialog cu Mihaela Apetrei – autoarea cărÈii <em>Cină cu ficat Èi inimă</em></strong></p>
<p><img class="alignleft wp-image-1318" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/09/32446726_2413460235346182_2860188511053545472_n.jpg" alt="" width="399" height="402">De data asta, întrebări „incomode”:</p>
<p>Ohara: Eu<strong> am văzut în Murki un personaj simpatic într-un fel paradoxal, e adevărat, dar Èi un personaj care poartă în spate o cocoaÈă „ideologică”, fie experienÈa traumatizantă a luptei cu kilogramele a cuiva din apropierea autorului, fie ceva de genul: ei, înÈelegi acum că a mânca/mâncare e doar o sărbătoare a simÈurilor, Èi nu o modalitate iresponsabilă de a (te) ucide? Ce a pus autoarea „în cârca” lui Murki, de fapt? </strong></p>
<p><strong> </strong><strong>Mihaela Apetrei</strong>: În cârca lui Murki am pus, cred, iresponsabilitatea rasei umane în ceea ce priveÈte sănătatea Èi estetica, dar Èi amoralitatea de a-i sacrifica pe alÈii Èi sentimentele lor pentru o iluzie a fericirii proprii. Nu am asistat la nicio experienÈă traumatizantă a cuiva în lupta cu kilogramele – cel mult a mea, că mă traumatizează rău să visez la chipsuri cu sos de brânză Èi să mănânc salată cu piept de pui :-))) Apropo, cât am scris cartea asta m-am îngrăÈat niÈte kile, încă mă lupt să le dau jos&#8230;</p>
<p>Ohara: <strong>Este Murki, <em>bucătarul de oameni</em>, cum e numit la un moment dat, un personaj a cărui idee a plecat de la existenÈa unui om fără sentimente, fără emoÈii? Cum trebuie să îl citim pe Murki? Dar pe Marcel Grigore? </strong></p>
<p><strong> </strong><strong>Mihaela Apetrei</strong>: Pe Murki îl puteÈi citi exact cum ai zis. Asta e, un om fără sentimente (crede el) aparent disperat să fie fericit. Drama acestui om este Èi a noastră: nu vedem ce avem sub ochi. Murki ERA fericit, doar că nu era dispus să înÈeleagă, să se bucure de ce are, căuta altceva, îÈi imagina că fericirea e vreo treabă sofisticată la care nu ar avea acces, dar ar putea avea dacă ar face o sută de tumbe Èi manevre. De aceea, cartea asta este Èi un semnal de alarmă, dacă vrei: uitaÈi-vă, băi, în jurul vostru, Èi fiÈi naibii fericiÈi, nu mai căutaÈi cai verzi pe pereÈi.</p>
<p>Marcel Grigore e vai de capul lui. L-am inventat pentru salvarea lui Murki, care m-a convins să-i ofer alt destin. M-am ataÈat mult de Murki ăsta Èi am vrut să-l salvez, sau măcar să-i salvez sufletul. Iar Marcel Grigore Èi-a asumat nobila sarcină de a lua asupra lui niÈte lucruri.</p>
<p>Ohara: <strong>De ce <em>Murki</em> (înfloritură, ornament muzical) Èi de ce <em>Uzun </em>(<em>mare, lung, </em>dar Èi<em> trist, în turcă</em>)? </strong></p>
<p><strong>Mihaela Apetrei</strong>: De <em>Uzun</em> habar n-aveam că asta înseamnă&#8230; TotuÈi, nu e chiar o coincidenÈă că s-a potrivit aÈa de bine, să-Èi explic de ce. Nu am multe intuiÈii. Dar o am pe aceasta a numelor. Întâi le aleg Èi apoi, de curiozitate, mă uit Èi ce înseamnă. La mult timp după ce am avansat în carte. Mereu aflu că numele astea chiar înseamnă ceva în câte-o limbă. AÈa am păÈit Èi cu Mioki, eroina mea din romanul despre călătoria pe Camino – Mioki în sus, Mioki în jos, până când, într-o zi, am avut curiozitatea să văd dacă o însemna ceva. Da, înseamnă ceva de genul „cutezătorul erou al adevărului” (foarte aproximativ, fiindcă nu-mi mai amintesc exact). O simplă intuiÈie, dar se verifică de fiecare dată, pentru toate numele fistichii sau banale pe care le aleg.</p>
<p>Ohara: <strong>Specia aleasă, romanul poliÈist („deghizat” i-aÈ zice), este (doar) un fel de a comunica cu cititorul din contemporaneitate, care, se Ètie, e grăbit, vrea totul repede Èi cu suspans? E oare un fel de a zice: iată, dacă aÈa vreÈi, asta vă dau, numai citiÈi, nu are importanÈă că e sub forma unui <em>policier</em>, că nu e chiar aÈa&#8230;? (dovadă improbabilitatea explicaÈiilor medicale Èi de organizare poliÈistă, cred că mesajul a fost: nu e important asta, altceva e important).</strong></p>
<p><strong> </strong><strong>Mihaela Apetrei</strong>: Da, este exact cum spui, un fel de a comunica cu cititorul din contemporaneitate. Èi da, este deghizat, cum spui. Am vrut ca acest mesaj să ajungă cât mai uÈor la cititori. Sigur că mi-am dat seama de riscul de a nu mai ajunge deloc, pentru că îi ia faÈa povestea poliÈistă. Dar mi-am asumat asta. La urma urmelor, dacă încerci poate obÈii ceva, dacă nici măcar n-ai încercat, sigur nu vei obÈine nimic. Cine e făcut să priceapă Èi mesajul de după acÈiunea poliÈistă, o va face. Cine nu, s-a ales cu o lectură de vacanÈă care sper să-i fi făcut plăcere. Dar ceva tot îi rămâne.</p>
<p><img class="size-full wp-image-1319 aligncenter" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/09/41650075_10215086036156934_6967262992287137792_o-e1536889965528.jpg" alt="" width="600" height="659"></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Ohara: <strong>Cartea ta valorifică termenul <em>umami</em>, al cincilea gust, numit Èi studiat de către chimistul japonez Kikunae Imeda, gust despre care se spune că are propriii săi receptori Èi e responsabil pentru recunoaÈterea particulară a savorii combinate. Se mai spune că prima dată el poate fi simÈit în laptele matern. Presupun că Murki nu l-a simÈit, având în vedere relaÈia dezastruoasă cu o mamă care nu l-a dorit. Este cartea ta o lungă căutare de <em>umami</em>a personajului, dar, indirect, o lungă tânjire de <a href="https://bel-esprit.ro/ion-minulescu-si-ne-am-iubitti-aduci-aminte/">iubire</a> (maternă, în primă Èi, până la urmă, ultimă instanÈă)?</strong></p>
<p><strong>Mihaela Apetrei</strong>: Nu m-am gândit aÈa. Ca orice <a href="https://bel-esprit.ro/audrey-hepburn-pentru-copilul-din-noi-toti/">copil</a> care a avut din plin <a href="https://bel-esprit.ro/ion-minulescu-si-ne-am-iubitti-aduci-aminte/">iubire</a> maternă, nu înÈeleg această căutare Èi nu cred că aÈ fi putut-o imagina, necunoscând-o. Dar Murki caută într-adevăr<em>umami</em>, fiindcă pentru el era perla coroanei. Acest <em>umami</em> este gustul meu preferat, deci Èi al lui, Èi reprezintă sentimentul meu preferat, deci Èi cel mai important pentru el: <em>încrederea</em>. Pentru mine, încrederea doboară munÈi Èi trece oceane. O acord repede Èi o retrag greu, dar definitiv, fără a doua Èansă. <em>Umami </em>asta e, dacă ar trebui să ne reprezentăm sentimentele în gusturi.</p>
<p>Ohara: <strong>De ce ai construit-o pe Doina cu un obraz mutilat? </strong></p>
<p><strong> </strong><strong>Mihaela Apetrei</strong>: ToÈi avem o parte „mutilată” Èi una „bună”. Chipul Doinei este o metaforă. Unii (chiar apropiaÈi sau îndrăgiÈi) aleg uneori să ne judece după partea aia mutilată, chinuită, în loc să vadă jumătatea frumoasă pe care o oferim. Èi partea „strâmbă” a fost cândva frumoasă, dar interacÈiunea cu lumea a făcut-o să fie aÈa. Asta nu schimbă ceea ce suntem în esenÈă, ci doar felul în care reacÈionăm sau ne purtăm, marcaÈi de unele experienÈe. Însă Ètii ce e bine, totuÈi? Că putem face o bună selecÈie a oamenilor după ceea ce aleg să vadă din noi.</p>
<p>Ohara: <strong>Ai avut vreodată în viaÈa ta adevărată la îndemână ciumăfaie, leandru, iarba fiarelor, mătrăgună sau măselariÈă? Le poÈi deosebi pe viu, să zic aÈa?</strong></p>
<p><strong>Mihaela Apetrei</strong>: Leandru da. Restul nu. Nu Ètiu dacă le pot deosebi pe viu, deÈi în perioada de cercetare am citit destul despre fiecare Èi am văzut Èi poze. Însă sunt <a href="https://bel-esprit.ro/audrey-hepburn-pentru-copilul-din-noi-toti/">copil</a> de asfalt, abia deosebesc pălămida de alte buruieni, nu poÈi avea pretenÈii prea mari&#8230;<strong> </strong>Ohara: <strong>Cum simÈi / îÈi imaginezi tu gustul numit <em>umami</em>? </strong></p>
<p><strong> </strong><strong>Mihaela Apetrei</strong>: Este gustul meu preferat Èi cel mai nociv totodată, după el trebuie să bagi sute de abdomene Èi zeci de kilometri de alergare. Este grăsime fină sărată sau dulce – de exemplu pâinea cu unt despre care spuneam, Èi cu magiun de prune peste. Ăsta-i <em>umami</em> al meu.</p>
<p>Ohara: <strong>Yum Tom (am scris bine?) – Murakami; cremÈnit – Culianu, <em>Pergamentul diafan</em>; Biban în sare roz – Tolstoi, <em>Anna Karenina</em>; sunt trei exemple pentru care, lângă tipul de mâncare, a existat Èi o referinÈă livrescă; de ce nu există pentru toate? Ce ai pune la îngheÈata de Èampanie? Dar la <em>coquelet</em> cu sos de salvie Èi pat de bulgur cu stafide? Dar la cotletul de miel în ierburi aromate? Dar la covrig cu susan (!)? </strong></p>
<p><strong> </strong><strong>Mihaela Apetrei</strong>: Stai, păi dacă răspund eu, vouă ce vă mai rămâne de făcut?&#8230;</p>
<p>Mi-au plăcut foarte tare corespondenÈele astea. Nu le-am terminat pentru că mi-am imaginat că i-ar plăcea Èi cititorului Èi va continua jocul singur, poate l-ar fi înfuriat să i le servesc pe toate pe tavă. Dar uite, încă una: la <em>coquelet </em>cu salvie Èi bulgur aÈ asocia <em>EleganÈa ariciului</em>, a lui Muriel Barbery. Pentru covrigul cu susan este cea mai mare provocare, nu mă bag :-)</p>
<p>Ohara: <strong>Cine este Mia pentru autoarea din <em>Cină cu ficat Èi inimă</em>? </strong></p>
<p><strong> </strong><strong>Mihaela Apetrei</strong>: Este fiinÈa bună la care avem dreptul cu toÈii în viaÈă. Uneori o stoarcem de resurse, aÈa cum s-a întâmplat cu biata Mia, Èi nu rezistă alături de noi. Dar avem această Èansă. Putem avea grijă de cel care alege să ne iubească necondiÈionat Èi să-i dăm Èi noi ceva în schimb, sau putem să-l ostoim de puteri Èi să ne plângem în pumni după aceea, poate chiar toată viaÈa. Cred că fiecare Ètie exact la ce mă refer, am impresia că este imposibil ca destinul să nu ne dea o astfel de persoană, indiferent de rolul pe care îl joacă în viaÈa noastră: părinte, frate sau soră, prieten, soÈ sau soÈie, partener, profesor, mentor.</p>
<p><em>Sursă foto: pagina de Facebook a autoarei</em></p>
<p> ;</p>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Ohara Donovetsky' src='https://secure.gravatar.com/avatar/92d260f2f0d6cb5ca4c1501c3f7afee1dc87ae6414e314f6ceb0c2676fd77e71?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/92d260f2f0d6cb5ca4c1501c3f7afee1dc87ae6414e314f6ceb0c2676fd77e71?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/ohara-donovetsky/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Ohara Donovetsky</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#111;ha&#114;&#097;_&#100;on&#097;&#064;yah&#111;o&#046;&#099;&#111;&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>