<p>„Trăieşte ca şi cum ai muri mâine.&#8221; (Mahatma Gandhi)<br />
O trecere în revistă a degringoladei mondiale de astăzi este inutilă – cu toÈii suntem on-line, mereu, indiferent de momentul pământesc ahtiat după atenÈia Èi implicarea noastră. Dis de dimineaÈă, înainte de licoarea al cărei miros umple toată casa Èi ne încurajează să trăim, punem mâna pe telefonul mobil care deja sună. Sună alarma.</p>
<p>ViaÈa îÈi continuă cursul, indiferent că în lume sunt războaie de toate felurile, creÈteri ale preÈurilor, inflaÈie, lupte politice, iarnă în primăvară, crime mediatice, iubiri interzise, copii abandonaÈi Èi agresaÈi, depresii Èi suferinÈe, conflicte de tot felul, boli incurabile, familii distruse, divorÈuri, catastrofe naturale sau provocate Èi lista ar putea continua la nesfârÈit.</p>
<p>DimineaÈa o luăm din loc Èi niciodată nu putem intui destul de bine potenÈialul zilei abia începute. Ne târâm din pat, mai-mai că am tot amâna alarma, însă cumva, se trezeÈte conÈtiinÈa noastră care ne dă ghionturi Èi ne urlă în minte că avem responsabilităÈi. Multe responsabilităÈi. Că avem copii de crescut Èi facturi de plătit. Ne ridicăm în capul oaselor Èi o luam din loc.<br />
Pornim esspresor-ul, până se face cafeaua pregătim pacheÈelele pentru Ècoală ale celor mici, ne luăm cafeaua Èi sorbim din ea cu gândurile plecate undeva departe.</p>
<p>Unii, ne aprindem tacticos o Èigară, prima Èigară pe stomacul gol într-o zi care cu siguranÈă va cere mai multe. Poate….tot pe stomacul gol. Ne uităm la ceas. Au trecut deja în neÈtire 10 minute. Pregătim micul dejun pentru familie Èi ne luăm inima în dinÈi, pornind spre camera copiilor care dorm duÈi, încă. AfiÈăm un zâmbet larg, deÈi în mintea noastră se scriu liste interminabile Èi ne rugăm ca somnoroÈii să nu se trezească Èi astăzi cu faÈa la cearÈaf Èi cu chef de harÈă.</p>
<p>Èi începem: “Bună dimineaÈa, s-a trezit Èi raÈa!”, cu mângâieri pe chipurile lor somnoroase Èi calde Èi săruturi scurte Èi apăsate pe creÈtetele lor mici. Se semideschid primii doi ochiÈori Èi se aude înfundat “Maaaaami, da’ nu mai cântaaaaa!!!”….e clar…ruga mea a ajuns în altă parte, nicidecum la Doamne-Doamne.<br />
Mă opresc Èi aÈtept nerăbdătoare deschiderea senină a celorlalÈi doi ochiÈori albaÈtri, care, pe rând, mă săgeată fugitiv, se închid la loc Èi se adăpostesc sub pernă, doar-doar voi dispărea de acolo. Insist cu mângâieri Èi cu poezii amuzante.</p>
<p>Chipul ascuns sub pernă se întoarce brusc Èi îÈi manifestă nemulÈumirea prin tot felul de grimase care uneori mă sperie. Inevitabil…nemulÈumirea e verbalizată „Off! Iaaaar? Doamne, mami, ce nu îmi place când vii aÈa devreme să mă trezeÈti! Nu vreaaaaaau!”. Èi iar mângâieri, poveÈti, lămuriri, deÈi undeva în adâncul nostru simÈim cum se aprinde fitilul Èi arde rapid. Amânăm explozia Èi continuăm cu spălat, îmbrăcat, mâncat. Între timp, în 3 minute compunem cea mai chic Èinută, întindem un strat de fond de ten pe faÈă, două pămătufuri de pudră, un blush, un ruj Èi două linii de dermatograf pe pleoape Èi gata. Somăm copii să se încalÈe Èi purcedem.</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-39297" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2022/03/b8f0f83d65c0ceb2597dce2570178dec.jpg" alt="" width="455" height="650">Spre Ècoală Èi grădiniÈă, nebunie: aglomeraÈie mare, sute de maÈini, părinÈi nervoÈi, claxoane, adolescenÈi grăbiÈi, feÈe neprietenoase…cozi. Cozi peste tot. Aruncăm un ochi în oglinda parasolarului Èi ne dăm seama că am uitat genele nerimelate. Pufăim o dată Èi ne spunem “Eh, lasă, azi merge Èi aÈa.” Ajungem în faÈa Ècolii, debarcăm pruncii, ne urcăm în maÈină Èi rămânem muÈi câteva minute. Deschidem radioul Èi auzim aceleaÈi Ètiri, mai condimentate însă Èi mai stresante.</p>
<p>Ne dăm o dată ochii peste cap, mai pufăim de două ori Èi punem o piesă hard rock, dăm volumul cât putem de tare, ne aprindem o Èigară Èi ne continuăm …viaÈa.<br />
În nebunia ameÈitoare se întâmplă de multe ori să greÈim drumul. Ne reconfigurăm traseul Èi în final, ajungem la serviciu.</p>
<p>Telefoanele sună în disperare, uiÈi de copii, de război, de trafic….într-o pauză, iar ne seceră gândul că în curând am putea fi noi în locul celor bătuÈi de soartă, obligaÈi să îÈi umple un geamantan cu o viaÈă întreagă Èi cu copiii în braÈe sau de mână, să o ia din loc. Mai facem o donaÈie, ajutăm cu ce putem.<br />
Pe reÈelele de socializare, panica e Èi mai mare.</p>
<p>Cresc preÈurile, se prăbuÈeÈte bursa, curg facturile fără oprire, statul ne somează pe toÈi, vedetele ne dau în continuare sfaturi de <a href="https://bel-esprit.ro/sandro-botticelli-frumusetea-si-gratia/">frumuseÈe</a>…prietenii ne întreabă ce naiba vom face, unde vom merge, cum ne-om descurca. Nebunie. Nu mai cunoaÈte nimeni sensul bucuriei, al mulÈumirii. Gândurile ne zboară ca niÈte păsări drogate, în toate părÈile, izbindu-se cu violenÈă de geamuri Èi ziduri, iar apoi cad frânte, la pământ. Îl uităm pe azi Èi ne gândim doar la mâine, însă pe mâine îl preconizăm dezastruos. Suferim ca niÈte lupi cărora le-a luat foc pădurea Èi aÈteptăm o rază de speranÈă de la conducătorul haitei. Dar el tace mâlc. Nu spune nimic. Va fi la fel de speriat ca noi..<br />
Vă sună cunoscut? Da, vă sună…din păcate. Ne proiectăm în viitor ca niÈte începători Èi îl uităm pe azi.<br />
Èi dacă am muri mâine? Dacă am Èti că inevitabil am muri mâine? Ce am face azi?<br />
„Trăieşte ca şi cum ai muri mâine.” spunea Mahatma Gandhi. Ce irosire prostească să ne îmbrăcăm ultima zi a vieÈii noastre, anticipat, în doliu.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Să fim atât de slabi încât să ne creionăm cel mai sobru scenariu Èi să ni-l apropriem înainte de vreme deÈi există Èansa, însufleÈitoarea Èansă că acesta nu se va produce vreodată sau cel puÈin în viitorul apropiat. Să ignori miracolul de a fi, chiar dacă acesta mai are doar o zi din TOT-ul care poate se va încheia mâine. Cum se vor simÈi, oare, unii dintre fluturi, acele făpturi cărora le este dat să trăiască doar o zi, dar care oferă un spectacol magnific celor care îi privesc? O viaÈă într-o zi.<strong>Helen Keller</strong>, o activistă de renume mondial pe la 1940, cu dizabilităÈi, oarbă Èi surdă de la vârsta de doar 19 luni, o sursă de inspiraÈie pentru lumea întreagă, spunea că “ViaÈa e fie o aventură, fie nimic.”</p>
<p>În ciuda deficienÈelor sale, ea a învăÈat să scrie Èi să citească, iar la 24 de ani a devenit prima persoană oarbă Èi surdă care a obÈinut o licenÈă, absolvind cum laude Radcliffe College, Massachusetts, în 1904. Ce aventură, nu-i aÈa? Când avea la dispoziÈie o viaÈă întreagă pentru a-Èi plânge de milă…pentru a se pregăti de sfârÈitul vieÈii ei blestemate încă din frageda-i copilărie. Însă revelatoarele cuvinte atribuite lui Churchill îÈi dovedesc Èi aici valoarea de adevăr „Dacă mergi prin iad, continuă-Èi drumul.”<br />
Este adevărat că “natura umană nu poate suporta prea multă realitate”, afirmaÈie aparÈinându-i revoluÈionarului poet, dramaturg Èi teoretician literar britanic de origine americană, Thomas Stearns Eliot, un citat menit să ne inspire Èi să ne tempereze abordarea asupra vieÈii Èi morÈii. Realitatea este un abis în care privim cu groază, astfel că trebuie să ne distragem de la imensitatea lucrurilor cu care ne confruntăm, de la vidul care duce spre eternitatea de dinaintea noastră Èi dincolo de noi.</p>
<p>În caz contrar, ne-am dezintegra.<br />
ViaÈa este acum. Nu mâine, nu poimâine, nu peste o lună, un an, zece. “ViaÈa este ceea ce Èi se întâmplă atunci când eÈti ocupat cu alte planuri.” (John Lennon) Èi astfel, reuÈim într-un mod absolut magistral să o lăsăm să ne scape printre degete. Èi ce dacă mâine am muri de foame, de sete, de bombe nucleare sau de boală? ViaÈa este aici Èi acum, chiar dacă ea mai durează doar o zi.</p>
<p>Ar trebui poate să ne îndreptăm spre ce avem, spre ce putem, spre ce este real aici Èi acum. Ar trebui să profităm de prezentul care oricum, cândva, mâine sau peste câÈiva ani, va culmina cu sfârÈitul.</p>
<p>Ar trebui să acÈionăm conform sentimentelor noastre, să iubim, să le spunem celor pe care îi iubim că simÈim asta, să cântam, să ne bucurăm, să fim împreună – cei care încă mai avem această Èansă, să purtăm cele mai frumoase haine pe care le avem, parfumul pe care îl Èinem doar pentru ocazii speciale, să schimbăm idei, să ne îmbrăÈiÈăm, să ne cerem iertare de la cei pe care i-am rănit, să facem tot ceea ce ne face fericiÈi, chiar Èi pentru o clipă.<br />
<strong>Octave Mouret</strong>, personajul central al romanului scris de Emile Zola, „La Paradisul femeilor”, deÈinătorul unui magazin de haine pentru femei, un misogin care le detestă pe reprezentantele sexului frumos Èi profită de ele, în speranÈa că va obÈine avantaje materiale din partea lor, într-un dialog cu unul dintre prietenii săi, spune că, de vreme ce murim cu toÈii, e preferabil să acÈionăm din pasiune decât să aÈteptăm în tăcere inevitabila moarte. („AÈ prefera să mor din pasiune decât din plictiseală.”)<br />
Èi dacă vom mai trăi încă douăzeci de ani? De ce anume ne amintim cel mai mult atunci când privim în urmă? Ne amintim cumva de bucuriile noastre? De succese? De oportunităÈile pe care le-am ratat pentru că am ezitat? De suferinÈele provocate de ceilalÈi Èi de noi înÈine, deopotrivă? Vârsta Èi experienÈa ne demonstrează că ne amintim de cele din urmă.</p>
<p>Regretul ne poate însoÈi o viaÈă întreagă însă acÈiunile pe care nu le-am întreprins ne bântuie mai mult decât greÈelile.</p>
<p>Èi tind să îmbrăÈiÈez această compoziÈie de cuvinte atribuită lui H. Jackson Brown Jr. „Peste douăzeci de ani vei fi mai dezamăgit de lucrurile pe care nu le-ai făcut decât de cele pe care le-ai făcut.”, poate că riscul nu ne conferă nici o siguranÈă, dar chiar Èi o aventură dezastruoasă ne poate împlini mai mult decât insatisfacÈia produsă de ratarea unor oportunităÈi.<br />
Un lucru este cert: ne mistuim mai bine de un sfert de viaÈă în regrete, ne plângem constant de realitate, dăm Èi aÈteptăm să primim în schimb, ne panicăm Èi ne ucidem între noi pentru ultimul produs de pe raft, iubim interesat, ne îmbolnăvim din cauza propriilor demoni, suntem orgolioÈi Èi mândri chiar Èi atunci când nu ar trebui să fim, ignorăm, ne autodistrugem.</p>
<p>Alternativa este mult mai uÈor de aplicat Èi de digerat, iar satisfacÈia este magică: “OpreÈte toate ceasurile, deconectează telefonul” (W.H. Auden), trăieÈte azi, cu pasiune, fii tot ce vrei să fii Èi “Orice ai fi, încearcă să fii bun” (W.M. Thackeray)
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Cristina Horotan' src='https://secure.gravatar.com/avatar/9e9b3e59ff2082057fb6d5ae3557ecba5c5695c9ddbeecf47e3d4dcdaf522346?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/9e9b3e59ff2082057fb6d5ae3557ecba5c5695c9ddbeecf47e3d4dcdaf522346?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/cristina-horotan/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Cristina Horotan</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:cr&#105;sti&#110;&#097;.h&#111;&#114;ot&#097;n.&#049;&#057;85&#064;&#103;mail&#046;com" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>