Încrederea. Simplu, curat, frumos, nimic mai normal decât acest sentiment care să lege oamenii și să-i aducă în aceeași barcă (de salvare). Și totuși, e atât de rar, încât ai putea să spui că expresia latinească ”rara avis” e lipsită de consistență, și, prin urmare, incapabilă să sugereze diluția corectă a conținutului despre care vorbeam.
În familie, da, ea pare că devine unul din cercurile strâmte în interiorul căruia mai poți juca onest, sau, cel puțin, politically corect. Dar să nu uităm că și celula de bază a societății, contrasă la un număr subțire, e formată tot din oameni. Și acolo unde sunt ființe umane, spune tot latinul, că deh, de la el ni se trag toate, ”errare humanum est, perseverare diabolicum”.
Dacă ai încredere în tine însuţi, inspiri încredere altora. (Goethe)
Dar nu facem caz de excepții aici, ci de reguli inalienabile, care amenință, încet, încet, să devină legi. Între neprieteni, încrederea a ajuns să valoreze mai puțin decât dacă am lua în considerare efectele ei, adică starea de bine și sănătatea mintală pe care o aduce. Omul e puțin incapabil să înțeleagă unele lucruri care se petrec dincolo de propria grădină.
Mai bine să fii preocupat de prea multe îndoieli decât ruinat de prea multă încredere. (Edmund Burke)
Important e să-i crească roșiile și să le vândă cât mai bine, în rest nu contează ce face la iarnă, când se vor fi consumat toate resursele. Pentru că încrederea vine la pachet cu vorba dată, respectul și stima de sine. Ecuația nu admite compromisuri, de aceea unora li se pare foarte complicată.
Păi hai să vedem ce înseamnă încrederea, în trei caracteristici:
- Ea face posibilă conexiunea și stabilitatea legăturii dintre oameni. Atunci când ai încredere în cineva, îi poți mărturisi gândurile cele mai intime, și astfel te poți elibera, găsind și posibile soluții, fie prin verbalizarea temerilor/angoaselor/emoțiilor/sentimentelor/ideilor/dilemelor etc, fie printr-un răspuns înțelept venit din obiectivitatea și participare (mai) rațională a celui pe care îl învestești cu încrederea ta.
- Ea consolidează calitatea umană și permite ascensiunea pe scara socială a individului considerat de ceilalți ”de încredere”. Este una dintre calitățile cele mai valoroase atunci când vorbim de imaginea publică a unui om, ea punând în plan secund, pentru cine are cu adevărat o scală corectă a valorilor, toate celelalte calități sau abilități ale unei persoane. Dacă poți avea încredere în cineva, atunci poți, la rândul tău, să dai samă pentru el, să-l promovezi, să-l ridici într-o lumină specială care să-i ofere avantaje în viața semenilor, pe care, la o adică, îi poate reprezenta în orice moment pe o scară socială superioară. Și da, cred că inclusiv inteligența unui om are de suferit dacă toate calitățile morale care derivă din caracterul lui pot fi puse la îndoială.
- Nu în ultimul rând, un om în care poți avea încredere e o garanție a echilibrului și armoniei tale interioare, iar acest lucru, multiplicat la nivelul întregii societăți, ar putea aduce un pic mai bine. Încrederea e molipsitoare. Încrederea e o chestiune de reciprocitate. Știu, e o utopie, sau cel puțin așa pare, dar gândiți-vă că un om în care aveți încredere e un model pentru voi, în toate câte sunt, și, Doamne, ce mare nevoie avem de modele!
Așadar, ar fi ideal să găsim oameni în care să avem încredere și care, la rândul lor, să poată găsi în noi confortul unui prieten care să ajungă de neînlocuit.
E dificil, dar nu imposibil. Tot ceea ce trebuie să facem este să fim atenți, cu toate simțurile ascuțite, și să acordăm timp și spațiu celor care ne doresc prezența.
Graba e întotdeauna stricătoare, așa că, în momentul în care ne deschidem sufletul în fața cuiva întâlnit recent, ar fi bine să calculăm și daunele care rezultă din ignoranța și naivitatea noastră. Atenție, de la o vârstă trebuie să avem pretenții și de la noi, nu doar de la ceilalți.
Școala răbdării se cultivă al naibii de greu, iar gândurile neîmpărtășite, bune, rele, se adună în locul în care ne-am putea transforma în rău, în locul din care am putea să devenim introvertiți, taciturni, izolați social, sau poate aroganți și nesuferiți.
Nici nu trebuie să abandonăm speranța sau să fim mereu cu ochii în patru, fără să ne mai acordăm timp pentru a respira: undeva, nu neapărat la vedere, nu neapărat la nevoie, hic et nunc, există un om care merită întregul efort și întreaga așteptare, omul fără de care nu-ți vei mai putea imagina existența.
Cine crede că viața e ușoară sufletește, înseamnă că mai crede încă în vise și în baloane colorate. Întâmplările ne iau mereu pe nepregătite, după colțul pe care nu-l vedem decât atunci când ne zdrelim piciorul sau ne lovim cu capul până la amețeală.
Oricât de mult te-ai pregăti, mereu îți va scăpa ceva, iar acel ceva ar fi bine să te prindă cât mai atent și cât mai încrezător în tine. Pentru că, nu-i așa, încrederea în sine e o valoare care atrage după sine stabilitatea și puterea ta interioară.
Poți să scrii jurnal cât vrei, da, e o terapie minunată, dar el nu are voce și nu poate să întoarcă un zâmbet care să-ți dea credința că nu ești singur. Ultima stație, singurătatea, și doare, nu poate nimeni să nege curgerea de sânge.
A, și încă ceva: dacă v-ați ars o dată, renunțați. Nu vă bateți joc de timpul și de viața voastră. Oricum, sunt destui care abia așteaptă să se înfrupte din voi.
O încercare eșuată e mai mult decât suficientă când vine vorba despre suflet!
”Ai încredere că lucrurile vor funcţiona într-un final… urmează-ţi mereu intuiţia şi curiozitatea… ai încredere în inima ta chiar şi atunci când te conduce dincolo de drumurile familiare. Trebuie să ai mereu încredere că vei găsi linia care leagă toate punctele. Singură modalitate prin care vei putea realiza lucruri minunate este aceea să iubeşti ceea ce faci. Dacă nu ai găsit încă acel lucru, nu renunţa! Continuă să cauţi! Nu te mulţumi cu puţin şi nu fă compromisuri! Aşa cum se întâmplă cu toate lucrurile importante, vei şti când l-ai găsit… Ai curajul să îţi urmezi inima şi intuiţia. Cumva ele ştiu deja ceea ce tu vrei să devii cu adevărat. Restul sunt doar detalii.” (Steve Jobs)
Și de restul, înghetață. Și zâmbet.
Citiți și:
