<div id="js_6" class="_5pbx userContent _3ds9 _3576" data-testid="post_message" data-ft="{";tn";:";K";}">
<p>De două zile, de când m-am întors acasă, nu am auzit pescăruÈii. Nu am realizat că mi-a fost dor de ei. Nu Ètiu, de fapt, de ce anume mi-a fost dor. A fost ca Èi cum te-ai întoarce într-o casă goală, aÈteptându-te ca acolo să fie cine trebuie. Poate mâine dimineaÈă, când va fi mai răcoare, să-i aud?<br />
Am văzut „<strong>Carne trémula”</strong>, de <strong>Almodóvar</strong>, tradus la noi prin „<strong>Sânge fierbinte”</strong>. Din abaÈiile, catedralele Èi castelele Loirei am sărit direct în non-sensul vieÈii, aÈa cum îl vede Almodóvar. O cu totul altă lume, aceasta înfăÈiÈată în majoritatea filmelor lui. În lumea lui, mi-e greu să cred că aÈ face parte dintre supravieÈuitori. AÈa e viaÈa? Sau aÈa e doar viaÈa altora? A majorităÈii? Habar nu am. Nu contează. ViaÈa mea a viaÈa mea, aÈa cum e ea, poate mai bună, în niciun caz mai rea ca a altora.</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-13045" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/08/78272837f7a69b65fd10f78adb2df531.jpg" alt="" width="564" height="376" /></p>
<p>Nu avem dreptul să judecăm pe nimeni pentru cum alege să-Èi trăiască viaÈa. Nu Ètim cum am proceda într-o situaÈie prin care nu am trecut. E o iluzie, o îngâmfare, o lipsă de înÈelegere esenÈială să crezi că ai proceda mai bine decât cel pe care-l blamezi. Iar când la mijloc este iubirea&#8230; niciunul nu înÈelegem nimic. Or exista, cu adevărat, oameni precum personajele lui Alomodóvar? Madrid, anii 70, oamenii sunt lipsiÈi de drepturile esenÈiale.</p>
<p>Ce e mai rău, o dictatură sau o incapacitate personală?</p>
<p>Elena, o fostă prostituată teribil de onestă, o fostă dependentă de droguri devenită un soi de femeie perfectă (în accepÈiunea mea), ajunge să-Èi sacrifice viaÈa pentru cel care are mai multă nevoie de ea, soÈul ei, David, handicapat, mergând în căruÈ, altfel, baschetbalist de succes &#8211; Èi îl avem aici pe <strong>Bardem</strong> foarte tânăr – în detrimentul celui pe care ajunge să-l iubească (Victor), după ce l-a urât ani de zile, din eroare: a crezut că handicapul produs soÈului ei a fost pricinuit de glonÈul slobozit, într-o încleÈtare, de cel pe care îl urăÈte.</p>
<p>Dar nu, glonÈul nu de el fusese slobozit, ci de cel care a apăsat pe trăgaci, mână peste mâna lui, Èi anume partenerul de echipă (o echipă de poliÈiÈti) al lui David, care deloc întâmplător a apăsat trăgaciul pistolului din mâna lui Victor. Victor era cuplat cu nevasta coechipierului, poliÈist mai în vârstă, mai experimentat, gelos, care Ètia că soÈia îl înÈală cu colegul lui.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p><img class="aligncenter size-full wp-image-13047" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/08/2359fc5c6a0a237bc72f94cc0927708f.jpg" alt="" width="564" height="423" /></p>
<p>Èi ce e viaÈa altceva decât o sumă de erori? O sumă de presupuneri, o sumă de scenarii în urma cărora acÈionăm crezând că scenariile noastre sunt reale. Pare cinic. Este cinic. Nu Ètiu. AÈa cred. Èi,cu toate că Èi eu am micile mele convingeri, Ètiu că ele sunt false (sau valabile momentan) Èi că nu folosesc, în cele din urmă, la nimic. Dar pur Èi simplu nu putem trăi fără ele, oricât ar fi de mărunte. Sunt cârjele noastre existenÈiale, sunt lanternele care ne ghidează-n noaptea vieÈii.</p>
<p>Deja orele 20 Èi nici urmă de pescăruÈi. Parcă oraÈul ar fi părăsit. Ziua s-a micÈorat. Am lăsat-o mai largă la plecare. În doar două săptămâni a pierdut o jumătate de oră. AÈa creÈte Èi scade totul, până să apucăm să simÈim cu adevărat asta. O Ètim, dar nu o simÈim. Sau nu în ritmul creÈterii Èi descreÈterii. Da, e clar, îmbătrânesc. Ce porcărie!</p>
<p>O mamă îÈi părăseÈte copilul, murind. O altă mamă îl ia în primire. Nevasta. Întotdeauna bărbaÈii au o mamă, dar la fel este Èi cu femeile, Èi ele au nevoie de un tată. Măcar uneori. Cât de greu este să ne maturizăm, să devenim adulÈi! Cât de legaÈi suntem de trecutul nostru de copii, pe care-l vrem perpetuat la infinit! Niciodată nu suntem mulÈumiÈi cu ce avem.</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-13046" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/08/bd38cdc365474eba7777ddfc34d9cae0.jpg" alt="" width="564" height="647" /></p>
<p>CâÈi rămânem lângă partenerul nostru din iubire, Èi nu din dependenÈă? CâÈi? Nimeni nu e stăpân pe nimeni, doar dependenÈele noastre, silenÈioase, sunt stăpâne pe noi. Ce bine că nu o Ètim! Dar nu, nu, în viaÈă nu există prostituate dependente de droguri care să se transforme în femei oneste Èi educate Èi sincer iubitoare. Asta se poate doar la Alomodóvar Èi ce bine că există regizori de talia lui, Èi ce bine că există poveÈti, Èi ce bine că avem nevoie de poveÈti!<br />
Nici urmă de sunet de pescăruÈi. Cerul e mai gol fără ei. Sunt, ei, o lipsă sau doar o apărare care ascunde o lipsă? Ce contează? Contează că oraÈul e pustiu, e răcoare, adierea vântului fâÈâie perdelele într-o muzică un strop tristă, ramurile nucului se unduie Èăgalnic Èi mă simt ca Èi cum aÈ fi singurul locuitor de pe pământ. Ah, noi, cu scenariile noastre! Un greiere dezmorÈit Èârâie scurt. Èi mâine e o zi.</p>
<p>CitiÈi Èi <a href="https://bel-esprit.ro/un-film-al-lui-bertolucci-pictorul-poet-ioana-scorus/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Un film al lui Bertolucci, pictorul-poet</a></p>
</div>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Ioana ScoruÈ' src='https://secure.gravatar.com/avatar/086749687f78ac0a781c46ce99496032eb0f587ec7ae9d690c9eec6b8fc8d9db?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/086749687f78ac0a781c46ce99496032eb0f587ec7ae9d690c9eec6b8fc8d9db?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/ioana-scorus/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Ioana ScoruÈ</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:o&#097;na&#115;&#099;&#111;&#114;&#117;s&#064;yah&#111;&#111;&#046;&#099;o&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>