<p class="has-drop-cap"><strong>Totul a început în urmă cu 75 de ani. </strong>M-am născut la Roma, în districtul San Lorenzo, în urma unei zguduituri neprevăzute. Mama sigur nu se aÈteptase, sau cel puÈin asta fusese impresia pe care mi-o lăsase de-a lungul timpulului. Oricum, n-a dezminÈit-o niciodată. Am învăÈat de mic să tac. Mai întâi glasul energic mi-a fost acoperit de Èuierul bombardierelor care planau deasupra oraÈului, apoi de vuietul creat de alarmele Èi zgomotul înfiorător desfăÈurat la sol de miile de oameni suprinÈi pe străzi înainte de dezastru. Era de neconceput să renunÈe la obiÈnuitele lor trasee, a căror rutină o îndrăgeau, în ciuda sentimentului derizoriu instalat pretutindeni. Èi brusc, tăcerea a predominat.</p><p>Pe 19 iulie 1943 am Èipat pentru prima oară, dar n-avea nicio legătură cu războiul, mai degrabă se desluÈea din ton mirarea mea de ivire în lumea haotică dimprejur. După care vocea mi-a fost acoperită de primele proiectile care au Èters instant de pe faÈa pământului câteva clădiri alăturate casei noastre. Mama era mai preocupată să-Èi manifeste groaza evenimentului, decât să suspine deasupra creÈtetului meu năclăit. I se păruse inoportun că apărusem chiar atunci. Nu-i stârneam vreo emoÈie. Atmosfera nepropice instinctelor materne o acaparase. DeÈi era caniculă, tata, neavând idee cum să se comporte cu un nou născut, m-a împachetat în câteva pături. </p><p>Am dubitat mereu apariÈia mea pe această stranie planetă. Nu că aÈ avea termen de comparaÈie, dar n-am înÈeles niciodată ce ne mână să ne autodistrugem.</p>
<p><strong>Avocat de profesie, tata ne oferise un standard Èi un confort liniÈtitor.</strong> Cu mine pe un braÈ Èi mama aproape leÈinată – dar capabilă să aducă injurii britanicilor care pentru mine erau doar o noÈiune abstractă pe atunci – se lăsa târâtă de mână după noi, ca un balast. Nu părea năpăstuită de chinurile naÈterii Èi mă ignora cu desăvârÈire. Ne-am refugiat cu toÈii la subsol. N-aveam de ce să alergăm bezmetici pe străzi spre adăposturile antiaeriene. Ai fi zis că era liniÈte, dar gălăgia pătrunsese până în străfundurile pământului. ContribuÈia mea la acel zgomot de fond a fost una pasivă. Orăcăiam cât mă Èineau plămânii, dar mai tare vociferau mama, bucătăreasa, soÈia grădinarului Èi copilaÈii aferenÈi. Nu mă asculta nimeni. Mama între timp tăcuse. Tata, cu voce puternică, îi asigura pe toÈi că o să fie bine. Èi-a fost. Èi brusc, tăcerea a predominat.</p>
<p>Cum am ieÈit eu din asta nu mai contează. A rămas în spate întreaga istorie a războirii dintre confraÈii noÈtri Èi aliaÈi. Am crescut fără a-mi da seama că traversez epocile. Doar că experienÈa cea dintâi îmi fusese căpătâi. Cu detalii care-mi scăpau când eram mic, tata-mi relata adeseori frânturi ale acelor zile. PoveÈtile aveau ecou. Martor infantil al războiului, îÈi lăsase amprenta chiar dacă eram practic inconÈtient de grandoare. Poate n-aveam amintirea acelei zile, dar colectasem suficiente senzaÈii cărora nu le găseam vreun sens. Mai încolo memoria le-a întors pe toate părÈile conectându-le la ceea ce însemna viaÈă. ;</p><p>Mi-am definitivat studiile de drept la Oxford. Formarea britanică, culmea, n-a fost respinsă de familia mea care posibil să fi uitat că era să dăm colÈul din cauza lor. A fost primită cu laude Èi încurajări vocale. ”Bravo, Filippo, ai nevoie, îÈi consolidează drumul. Plus, nici nu se va observa, eÈti la fel de monosilabic ca ei.” Da. Èi m-am integrat nesperat de bine. Din cauza lor învăÈasem să tac pe vremuri, datorită lor îmi cizelam tăcerile tardive. În loc să par un neadecvat, deveneam sofisticat. Ranchiuna trecutului era inexistentă. Eram de-al lor, doar numele exotic Èi tenul bronzat fiind o contradicÈie. Cu toate astea, ; ;nu mi-a priit. Nu eram din fire nici retras, nici timid. Doar nu găseam de cuviinÈă să fac conversaÈii inutile. Èi tăceam la orice zgomot survenit de nicăieri. Subit. ;</p>
<p><strong>A urmat o perioadă previzibilă </strong>anilor în care prindea contur maturitatea fizică Èi spirituală. M-am îndrăgostit, m-am însurat, nu cu aceeaÈi persoană. Sau, mai bine spus, am crezut de nenumărate ori că era ;<em>in love ;</em>per se cât am fost student, când de fapt nu erau decât relaÈii de scurtă durată. Până când m-am pierdut într-o zi în adâncimile unor ochi care trădau bucuria de a fi. Definitiv Èi ireparabil. Cu ea n-am fost tăcut. Nici vocal. Mă exprimam în felurite moduri, niciodată aceleaÈi. Irecuperabilă stare de beatitudine. Acum, Universul îmi demonstrează cu încăpăÈânare că este unul ciclic Èi tot către ea mă poartă mintea. Dar povestea noastră nu merită să fie una sincopată. Dacă sar etapa debutului nostru, ratez povestea. Cea care a predominat chiar Èi după. </p>
<figure class="wp-block-image"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/02/fullsizeoutput_1afa-1024x768.jpeg" alt="" class="wp-image-6520"><figcaption>Arhiva personală</figcaption></figure>
<p>Am întâlnit-o într-un bar de lângă Termini Èi-am ademenit-o cu un cântec la modă în 1963. Era o pariziancă preÈioasă, aÈa o percepusem la început. Care se rătăcise în Roma. Èinea în mână,o hartă gigantică oferită de hotelul unde se cazase, dar era întoarsă invers. Nu înÈelegea nimic. Am intervenit cu aerul meu britanic cultivat Èi farmecul local, irezistibil, pentru o tânără educată în stilul libertin al francezilor. I-am zâmbit Èi cu siguranÈa de sine regăsită adeseori la italieni, am comandat două pahare de prosecco. Atunci am început să turui. Asta nu se mai întâmplase. La radio se auzea un ;<em>hit ;</em>local al lui Gagliardi. ;<em>Se tu, dopo aver amato invano ;/non vuoi più amar nessuno/perché dimentichi anche me…</em>M-a întrerupt cu cochetărie, cerându-mi să-i traduc. ;Am ezitat. Nu eram pregătit să-i fac cunoscut ce resimÈisem deja în preajma ei în ultimele cinci minute. </p>
<p>Cât meditam eu dacă să dau sau nu curs îndemnului ei Èi în vreme ce ea, răbdătoare, sorbea din cupă cu guri mici, un zgomot asurzitor a acoperit muzica Èi rumoarea din bar. Ne-am repezit cu toÈii spre geamurile dinspre stradă, îngroziÈi de ceea ce ar fi putut fi. Pentru unii amintirea războiului încă nu se desprinsese de ei, iar eu am tresărit, fără să caut alternative în minte. Deraiase un tren. Louise m-a prins de mână Èi ne-am precipitat amândoi pe uÈă. Am alergat dincolo de gară. În depărtare Èi în noapte, spre Porta Maggiore, se distingea locomotiva răpusă Èi frântă de pe Èine. Vroia neapărat să vadă dacă sunt victime neajutorate. AÈa am înÈeles cine este. AÈa am Ètiut. Èi-am mai observat un detaliu. </p><p>A doua oară în viaÈă un Èuier nemaiauzit mi-a modelat un viitor pe care încă nu-l contemplasem. Èi brusc, un alt fel de tăcere a predominat. </p><p>După ce ne-am asigurat că nu fuseseră implicate victime, ne-am îndepărtat Èi paÈii ne-au purtat de-a lungul zidului aurelian. Când am ajuns în dreptul porÈii gigantice, Louise era toata o flamă. Cred că m-a cucerit ; ;pe loc cu entuziasmul regăsit Èi bucuria nedisimulată de a se strecura printre arcade, ruine ale altor timpuri, minunându-se la fiecare amânunt al apeductului. Atunci a reluat discuÈia din bar. ”Spune-mi ce însemnau cuvintele din melodie&#8230;” A ascultat cu atenÈie traducerea mea impecabilă. Vorbeam franceza de la Èapte ani. Guvernanta, originară din Lyon, cum aterizase la noi era altă istorie, insistase să adopt limba ei maternă, convinsă că nu exista alta mai bună pe pământ. AÈa că n-a fost greu să susur destins cuvinte în limba ei. </p><p>Până atunci o lăsasem să se chinuie în engleză. ”ÎÈi ador accentul. Spui cuvinte tandre Èi totuÈi pari că te dezminÈi.” Ei bine, fusese doar o părere. În scurt timp ne solidificam legătura cu promisiuni indestructibile. ;</p>
<p><strong>Ne-am construit o lume a noastră Èi am rămas consecvent ei.</strong> Am fost eterni îndrăgostiÈi de anii ’50 ai copilăriei, astfel încât să-i rămânem fideli indiferent de modernismul ; ;impus după reguli prestabilite. N-am alterat nimic. Lângă Louise am descoperit că nu Ètiu să îmbătrânesc. Totodată, mi-am reorganizat viaÈa în cele mai mici amănunte. Ne-am cumpărat un apartament în Vatican, departe de tumult, situat la etajul 7. L-am mobilat fără nicio grabă, simÈeam de fiecare dată când un obiect putea completa armonia dintre acei pereÈi înalÈi. S-a transformat într-un apartament cochet. Mica sobă de fontă din dormitor a dat tonul stilului care între timp s-a proclamat în retro. N-am profesat niciodată avocatura, în schimb ne-am angajat amândoi ca profesori, eu de latină, iar ea de franceză, la internatul ;<em>di Santo Stefano</em>de abia fondat dincolo de Tibru de un reverend american. ;</p>
<p>Trei ani mai târziu s-a născut Matteo. Am intuit de când mi-a declarat fericită din prag că e însărcinată. Ceva nu era în regulă. Nici o sursă de zgomot nu predomina încăperea. Dinspre ferestrele largi nu surveneau glasurile vecinilor răspândiÈi prin balcoane sau în curtea interioară, ca de obicei. Era o liniÈte care dădea de bănuit. Mie-mi dăduse de bănuit. Dar am zâmbit forÈat, mascându-mi indispoziÈia. Louise era în al noulea cer. Atitudinea Louisei după naÈtere a fost complet diferită faÈă de cea a mamei. L-a simÈit plăpând Èi l-a cuprins în braÈe legănându-l duios. ”ÈÈt, taci, dragul mamei. Taci&#8230;” Cu stângăcie, mai mult instinctiv. </p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>
<p>Asta m-a convins că fiecare are povestea lui. Mama dăduse vina pe mine pentru războiul din mintea ei. Èi am crescut cu impresia că suntem responsabili de starea psihică a părinÈilor noÈtri. Matteo n-a supravieÈuit, dar sunt sigur că n-ar fi trăit cu această responsabilitate pe umeri. O malformaÈie a inimii ni l-a răpit prematur. La zece luni, într-o noapte la fel de calmă ca după-amiaza în care primisem vestea că o viaÈă nouă se prinsese în pântecul mamei sale, s-a stins cu degetele mici agăÈate de mâna rece a Louisei. Èi brusc, episodul ăsta ne-a schimbat percepÈia. N-am putut renunÈa la ideea că dispăruse. Am păstrat decorul din dormitor intact. PătuÈul cu gratii albe înghesuit în colÈ fiind un memento neÈters din existenÈa noastră.</p>
<p><strong>Anii au trecut cu repeziciune. </strong>Roma devenea din ce în ce mai turistică, dar asta nu ne împiedica să savurăm zilnic – ca niÈte romani tipici – atmosfera dinamică, presărată cu miresme de <a href="https://bel-esprit.ro/jacques-prevert-cafeaua-de-dimineata/">cafea</a> proaspăt prăjită. Am trecut prin fiecare decadă nesimÈind scurgerea timpului. Louise era Èi mai rafinată, iar eu duceam cu mine orgoliul că sunt privilegiat. Când ne apuca dorul sfâÈietor, ne refugiam în dormitor, stând neclintiÈi lângă soba care între timp rămăsese inactivă. Contemplam pătuÈul, iar ea înfrigurată îmi căuta mâna inertă. Nimeni nu ne cunoÈtea durerea mută. Dar nici n-aveam nevoie să o împărtăÈim.</p>
<p>Acest amănunt ne-a modelat, iar viitorul a rămas impregnat de absenÈa lui Matteo. N-am mai încercat s-avem alÈi copii. Ne consolam cu elevii proveniÈi din culturi diferite de care ne apropiaserăm. Cred că Louise luase cunoÈtinÈă indirect de ; ;elementele insesizabile după care mă ghidam eu Èi se resemnase. Acel bum mult dorit nu mai percuta viaÈa noastră. Iar eu eram convins că nu va fi nicio explozie. Nu prea curând, oricum. Dar nu trăiam în doliu permanent. Aveam împreună un cult al exaltării, eu mutesc, cum îmi era obiceiul, iar ea, nediminuat de vârsta ce insista să se matureze ca un aluat bun pus la crescut. Cu fineÈe. Doar ridurile se instalau tăcute. ;</p>
<p><strong>Noul mileniu nu ne-a luat prin surprindere</strong>, poate unde eram mai conectaÈi decât generaÈia noastră la evenimentele nu numai cu tentă locală, cât raportate la întregul glob. Èineam pasul cu foÈtii elevi care deveneau adulÈi, fiecare din ei considerându-ne părinÈi adoptivi, sau, cel puÈin, spirituali. Sigurele repere ale trecutului coexistau cu noi ; ;Èi în noi de câte ori treceam pragul apartamentului, înapoi acasă. Acolo epocile nu se suprapuseseră. Rămăsese doar una, cea a trecutului inÈanjabil. Èi brusc&#8230; Câteva seri în urmă, Louise s-a precipitat în casă, întrerupându-mi melancolia insinuată de rotirea perpetuă a discului de vinil pus în vechiul meu gramofon. Se defectase de câteva ori, însă am avut norocul ca un fost elev să aibă o pasiune pentru mecanisme vechi Èi astfel mi l-a reparat sau mi-a înlocuit piesele avariate.</p>
<figure class="wp-block-image"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/02/fullsizeoutput_1afc-934x1024.jpeg" alt="" class="wp-image-6521"></figure><p>A trântit uÈa grea de la intrare cu zgomot surd Èi m-a smuls din starea în care mă cufundasem. Nu mai avea răgaz, se năpustise transfigurată, fără să Èină seamă de atmosfera care îmbia la Èoaptă. Înainte să plece mă prevenise. ”Nu uita că bem ceaiul împreună, Filippo! Tu doar să te gândeÈti ce muzică ascultăm diseară.” Am simÈit nevoia atunci, deÈi n-avea niciun sens să protestez chiar în acel moment, să-i mărturisesc cumva iritat ce resimÈeam vis-à-vis de licoare. ”Urăsc ceaiul Èi orice asociere cu el!” Nu Ètiu ce m-apucase. Ea a surâs îngăduitoare, de parcă mi-era permis uneori să am răbufniri nejustificate. ;</p>
<p>S-a întors uitând însă de ceai. ”Filippo, dă drumul la Ètiri! Se întâmplă ceva înfiorător.” Am dat sonorul mic la gramofon, animat de comportamentul ei ciudat Èi m-am repezit la telecomandă. Pe <em>Rai News24 ;</em>imagini năucitoare se derulau furibunde. Crainica, cuprinsă de tremur, nu reuÈea să relateze evenimentele care mie-mi păreau redactate Èi preluate dintr-un ;<em>thriller</em>american. Drone, la început neidentificate, planau deasupra întregii Europe, după spusele femeii asaltate în cască de reporteri aflaÈi la faÈa locului. Parisul căzuze. Căzuse? Cum? Belgia era sub ruine. S-a clarificat apoi. Întreaga Europă era survolată de ;<em>eurofighters</em> care supravegheau haosul. Se insista pe cuvântul ”supraveghere”. Nu înÈelegeam nimic. Louise a început să vorbească tare, peste vocea femeii din ecran. Îmi raporta succint ceea ce ascultase la radio în maÈină. Nu era un atac armat uman, era doar multă confuzie la mijloc.</p>

<p>Oricum, Italia dormea în al ei ;<em>dolce far niente,</em>cumva ne simÈeam feriÈi de orice dezastru ar fi afectat continentul la un moment dat. Asistam inactivi Èi oarecum absorbiÈi în rutina rumegată pe deasupra ceÈtii de espresso. Avem noi oamenii tendinÈa de a ne pune la adăpost de evenimente pe care nu le putem controla. Vreme bună Èi eu crezusem, în ciuda tensiunilor globale, că niciun eveniment zguduitor nu se va ivi la orizont. Èi iată, rolurile se inversaseră, Louise mi-o luase înainte, anticipând o sursă de zgomot care avea să zguduie ritmul nostru neabătut. N-o văzusem nicicând aÈa tulburată. ”Coboară, du-te Èi vorbeÈte cu Paolo. Ètie el mai bine ce se-ntâmplă…” Paolo era astrofizician. </p>

<p><strong>Eram împărÈit.</strong>Să mă duc sau nu? M-am dus. Mă aflam în liftul ce mă urca cu încetineală spre locuinÈa lui Paolo când brusc, bubuitura a survenit cu un zgâlÈâit al grilajului din fier forjat. Prizonier în cuÈca antică, am tras de gratiile înÈepenite care au refuzat să mă elibereze. M-am privit în oglinda Ètearsă de vreme Èi arătam ridicol, aÈa îmbrăcat în costum Èi încălÈat în papucii mei de casă. ;Nici nu realizasem. Mi-am aÈezat barba Èi părul alb, răvăÈit, Èi-am alungat ideea că Louise putea fi în pericol. De fiecare dată i-am fost în preajmă, ar fi fost <a href="https://bel-esprit.ro/albert-camus-nu-sunt-filozof/">absurd</a>. ;</p>
<p>Nu-mi păsa nici cât negru sub unghie de ce avea să se întâmple cu mine. Dar Louise? De ce i-am spus că nu-mi place ceaiul? Gândul s-a concretizat abrupt. Am apăsat prelung butonul alarmei instalate în liftul avariat între etajele opt Èi nouă. Cum, necum, Paolo, cu ajutorul altor vecini, m-au scos dintre etaje.</p><p>Am fugit pe scări cu o sprinteneală de care nu mă Ètiam capabil Èi am rămas înmărmurit în strada prăfuită, contemplând mut ruinele, praful. Avioanele de vânătoare îÈi continau plutirea gălăgioasă care inducea o stare de tensiune suspectă. Instinctiv mi-am căutat ochelarii de vedere în buzunar, dar n-am dat decât de pipa din care mai pufăiam uneori. ;Când m-am dezmeticit, am înÈeles, Roma arăta din nou ca acum 75 de ani, din alte motive totuÈi. O umbră grea făcuse întuneric. Umbra care înghiÈea totul nu aparÈinea norilor, avea o densitate stranie, nemaiîntâlnită, de necuprins cu ochii. ;Plutea ameninÈător deasupra. </p><p>Cu inima de plumb am băgat cheia în uÈa grea de la intrare. A refuzat să ; ;se descuie, dar un tânăr trecător a avut bunăvoinÈa să-i dea un brânci. ;Am dat din cap a mulÈumire Èi am început să urc gâfâind. ;Fiecare etaj urcat îmi semnala lucruri de neconceput. UÈa apartamentului, larg deschisă înspre camera de zi, nu era de bun augur. ;Am rămas în cadrul ei o vreme bună. Distingeam detaliile Èi le refuzam minÈii. N-aveam lacrimi, doar fum în plămâni Èi funingine în ochi. O mână dezgolită îi atârna de pe canapea, odată cu poalele rochiei albe. Ai fi zis că doarme, dacă nu Èi se fixa privirea pe bârna căzută oblic peste talia ei delicată. Ai fi zis. Dar eu Ètiam. </p>
<p>Am străbătut mut încăperea, convins că oricum n-aÈ fi vorbit dacă aveam cu cine. Am îngenunchiat Èi-am luptat o vreme cu bârna căzută. N-aveam curaj să-i iau pulsul. De-abia într-un târziu am verificat încheietura mică. Un trup fragil, nu, o istorie scrisă, se odihnea pe canapeaua noastră. Îmi venea să strig, dar Èuierul ;<em>Tayphoon</em>-urilor neobosite de deasupra noastră gonea prin mintea mea golită de sensuri. Am sărutat-o Èi m-am ridicat cu un oftat la fel de uscat ca moartea. Omul e născut ca să moară singur, îmi răsuna în creier, repetitiv, ca o litanie. M-am îndepărtat.</p>

<p><strong>Mi-am amintit că trebuia să aleg muzica</strong>. Am pus capacul la gramofon Èi-am luat cu mine valijoara, în camera cealaltă. Nu concepeam, Louise a mea, frântă, inanimată. ;Geamurile sparte lăsau lumina de seară să invadeze pereÈii. Un calm amăgitor. Am strecurat absent jurnalul în care notam gânduri în buzunarul de la sacou. Poate-mi va folosi, mi-am spus în timp ce studiam cele câteva discuri aruncate pe podea. Am ales la întâmplare unul Èi l-am pus în gramofon. M-am aÈezat pe marginea patului cu teamă că acel contact mă va trezi la realitate. Am privit pentru prima oară în jur conÈtientizând lucrurile. Tăblia patului dărâmată, aÈternuturile pline de moloz, bucăÈi din tavan căzute haotic prin cameră. Dezolarea. O adiere nepotrivită muÈeniei din casă clătina pervers perdeaua smulsă aproape de tot Èi obloanele rupte scârÈăiau strident. </p>

<p>Printre zgomotele neobiÈnuite s-au strecurat timid notele pianului care însoÈeau pentru o ultimă oară vocea lui Gagliardi. ;Mi-am scos pipa Èi-am contemplat o secundă ideea de a o aprinde. ;Eram sleit însă. Nu Ètiu când s-au amestecat, …<em>che vuole questa musica, stasera/che mi riporta un poco del passato/che mi riporta un poco del tuo amore/che mi riporta un poco di te&#8230;</em>Èi vuietul inexplicabil apropiindu-se vertiginos de locuinÈa noastră aflată la marginea Vaticanului. Èi brusc, tăcerea a predominat. Umbrele s-au diluat, aerul s-a disipat, liniÈtea a întrepătruns zgomotul. Am rămas pe retină cu un fald al rochiei albe, valijoara gramofonului Èi-o exaltare veche. ;
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Monica Tonea' src='https://secure.gravatar.com/avatar/9110504f798ca2fed1a7c1b2c14af6e5c4622a0d8a55bce87c64a3280fa72159?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/9110504f798ca2fed1a7c1b2c14af6e5c4622a0d8a55bce87c64a3280fa72159?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/monica-tonea/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Monica Tonea</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:mo&#110;&#105;c&#097;ton&#101;a&#064;&#121;&#097;h&#111;&#111;.c&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>
Și brusc tăcerea a predominat – Monica Tonea
