<p><strong>Scrisoare din grădina zoologică</strong></p>
<p><em>ÎÈi mărturisesc, te-ai înÈelat cu totul în privinÈa mea. Să mă crezi, eu Èi unii dintre ai voÈtri au tot spus că noi vedem ceva mai mult adevăr decât voi, bine, alÈii spun că vedem mai mult tocmai pentru că nu vedem nimic. Nu Ètiu dacă nu e cumva acelaÈi lucru. Nu Ètiu dacă au dreptate în privinÈa a ceea ce vedem noi, animalele. Că ne pun pe toate laolaltă.</em></p>
<p><em>Pe mine, urs, alături de cine Ètie ce vierme mărunt din scoarÈa copacului sau din pământ. Eu nu stau cu un vierme ca ăsta de vorbă, nu îl văd, se rostogoleÈte în stomacul meu împreună cu grămada de ierburi pe care o înghit în fiecare zi sau cu hălcile de carne, mănânc mai rar carne. Cum ar fi asta? Dacă viermele îmi este asemenea Èi nu îl văd, nu ar însemna că nu mă văd Èi că, până la urmă, nici noi nu vedem mai mult, cum nu o faceÈi nici voi.</em></p>
<p><em>Vedem diferit, asta să le spui deÈtepÈilor voÈtri, văd iedul pe care îl ucid, văd muÈtele adunate pe hălcile de carne desprinse din el Èi uite, muÈtele, nu văd decât carnea aia moartă a iedului, iar înainte de asta, i se aÈezau pe ochi, sorbind curgerea din ei, un fel de lacrimi ca ale voastre, vedeau lacrima ca mulÈi poeÈi de-ai voÈtri. Èi ce mai contează că voi vedeÈi în lacrimă suferinÈa, muÈtele hrana? Tot acolo vă aÈezaÈi.</em></p>
<p><em><img class="aligncenter size-full wp-image-36120" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2021/10/16c32480e3685f23808f97ec8335387f.jpg" alt="" width="463" height="700" /></em></p>
<p><em>Èi-am spus cum văd eu Èi îÈi spun cât de greÈit mă vezi. M-ai observat prins între gratiile cuÈtii, m-ai văzut cum mă izbeam de ele. Ce Èi-ai închipuit? Că eu caut libertatea, că aÈ vrea ca din nou să stau flămând Èi să mestec ierburi, mult mai rar carne, din ce în ce mai rar, pentru că, nu Ètiu cum este la voi cu vârstele, dacă simÈiÈi cum dispăreÈi de la o zi la alta, eu însă am îmbătrânit, sub blana asta brună arăt poate ca unul dintre ai voÈtri, plin de riduri.</em></p>
<p><em>Bătrân, nu poÈi alerga după pradă, mai grav, nu mai vezi animalele ca posibile prăzi, Èi se scurg undeva la marginea ochilor pândiÈi de muÈte Èi le laÈi să îÈi scape în trupurile lor mărunte, le laÈi să adulmece în continuare pericolul Èi hrana. AÈa ar fi libertatea mea, a unui ochi mare, greoi în blana asta, un ochi de pe care se scurg animalele în asemenea hal, încât, mă întorc la înÈelepÈii voÈtri Èi îmi vine să cred că sunt una cu ele Èi că ne scurgem împreună.</em></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p><em>Nu, nu caut libertatea. Mă izbeam de gratii pentru că voiam ca în gratiile alea, în fierul din care sunt alcătuite, să găsesc un loc unde să pot scăpa de privirile voastre. Sigur, aÈ fi vrut să existe în cuÈcă posibilitatea de a mă ascunde de voi, chiar Èi de ochii tăi, îi simÈeam diferiÈi de ai celorlalÈi, doar curioÈi, fascinaÈi Èi uneori înduioÈaÈi, alteori scârbiÈi, ai tăi parcă aveau un fel de mâini cu care mă mângâiai pe blană ca pe un câine Èi îmi spuneai că nu e nevoie să mă mai zbat atâta, că mă ai în stăpânirea ta mai moale decât gratiile.</em></p>
<p><em>Nu e mai puÈin adevărat, mă priveai pentru puÈin timp, chiar dacă directorul grădinii zoologice, un om, pare-mi-se tatăl tău, îÈi îngăduia să treci pe aici în fiecare zi. Treceai, dar nu mă priveai niciodată nopÈile, Ètii, nopÈile din grădina zoologică sunt teribile. Mai mult decât ziua, se apucă să ragă, să urle din cuÈtile lor o mulÈime de animale. Nu Ètii care, este întuneric peste tot. Vei obiecta că noi vedem noaptea.</em></p>
<p><em>Da, vedem, însă mie cel puÈin îmi apar arătări albe, arătări care urlă Èi arătări care stau pe loc, noaptea nu mai observ gratiile. Mă întreb despre ele, de ce nu fug? De ce rămân pe loc Èi Èipă? Dar mă dumiresc că este o întrebare nătângă, unde să fugă, dacă totul în jur este aÈa, întunecat Èi urlător? În întunericul ăsta dispăreau Èi ochii tăi. Lăsai afară peste noapte câinele care nu Ètia să latre, nici nu putea să muÈte din arătările albicioase Èi urlătoare.</em></p>
<p><em>Da, te întorceai dimineaÈă, când <a href="https://www.toateanimalele.ro/salbatice/" target="_blank" rel="noopener">animalele</a> vi se îmbrăcau în culori Èi se învârteau în jurul hranei pregătite de ai voÈtri. Pe mine mă vedeai lovindu-mă de gratii. Èi credeai că vreau libertatea, nu, voiam să mă ascund, cum spuneam, în fierul gratiilor, iar după lovituri zdravene cu Èeasta în gratii, îmi închipuiam că gratiile sunt braÈele tale ori mâinile alea care îÈi ieÈeau din ochi. Că nu aveam nevoie de o stăpânire moale, la fel de moi erau Èi arătările de peste noapte. Èi la fel de îndepărtate.</em></p>
<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="JW064EwzuY"><p><a href="https://bel-esprit.ro/insemnari-din-revolutia-mea-walther-alexander-prager/">Însemnări din revoluÈia mea (1) &#8211; Walther Alexander Prager</a></p></blockquote>
<p><iframe class="wp-embedded-content" sandbox="allow-scripts" security="restricted" style="position: absolute; clip: rect(1px, 1px, 1px, 1px);" title="&#8220;Însemnări din revoluÈia mea (1) &#8211; Walther Alexander Prager&#8221; &#8212; Bel-Esprit" src="https://bel-esprit.ro/insemnari-din-revolutia-mea-walther-alexander-prager/embed/#?secret=OmXibdhZel#?secret=JW064EwzuY" data-secret="JW064EwzuY" width="600" height="338" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no"></iframe>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Walther Alexander Prager' src='https://secure.gravatar.com/avatar/9bf81ef42695eaaf92566686745dc1a3a270d7448f4bc744cb856d911a9a2604?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/9bf81ef42695eaaf92566686745dc1a3a270d7448f4bc744cb856d911a9a2604?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/alin-enache/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Walther Alexander Prager</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#119;&#097;&#108;&#116;h&#101;&#114;p&#114;a&#103;&#101;r&#064;gm&#097;&#105;l&#046;&#099;&#111;&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>