Site icon Bel-Esprit

Rătăcire într-o lume a bărbaților – La Traviata

Premiera din 6 martie 1853, în splendidul teatru veneţian La Fenice, a fost un eşec total. A doua zi, Verdi a scris cea mai faimoasă – de data asta – scrisoare a sa, prietenului Muzio: ”Azi-noapte, La Traviata a fost un eşec. Este vina mea sau a soliştilor? Timpul va hotărî.

Și a hotărât. Capodopera muzicală a emoționat generații de public, în întreaga lume, timp de aproape 170 de ani. Continuă să o facă și astăzi (încă) vorbim despre ea cu admirație și încântare.

Povestea de dragoste, trădare, sex și ipocrizie este atât de actuală, clasică și modernă, încât te înclini încă o dată în fața lui Verdi care, pe lângă geniul muzical, a avut un fler excepțional în alegerea poveștilor aduse pe scenă. Iar aceasta, devenită celebră, este cea a unei curtezane care a trăit în Parisul primei jumătăți a secolului XIX, sub numele de Marie Duplessis, și care a marcat existența unor artiști precum compozitorul Franz Liszt și scriitorul Alexandre Dumas-fiul.

În semn de omagiu postum, Alexandre Dumas-fiul a ales-o drept muză pentru celebrul său roman „Dama cu camelii”.

Rose Alphonsine Plessis

Traviata a fost inspirată de Rose Alphonsine Plessis (1824-1846), născută în satul Nonant, nu departe de orașul Bayeux din Franța, o copilă care a fugit de acasă la vârsta de 13 ani. La Paris a început să practice prostituția și, la 18 ani devenise, deja, una din cele mai scumpe curtezane. Și-a schimbat numele de fată în Marie-Duplessis pentru a-și pierde urmele în ochii familei.

Într-o lume atinsă iscusit de artiști l-a cunoscut pe scriitorul Alexandre Dumas-fiul (1824-1895) care s-a îndrăgostit nebunește de ea, antrenându-se într-o legătură amoroasă pasională. Iubirea lor a continuat chiar și după căsătoria curtezanei, până la moartea ei prematură, la vârsta de numai 22 ani, în urma unei tuberculoze.

Sicriul, acoperit cu camelii, floarea ei preferată, a fost depus în cimitirul Montmartre, iar în anul 1848, Alexandre Dumas-fiul a publicat „Dama cu camelii”, roman puternic autobiografic.

Violetta

Bazată pe libretul italian scris de Francesco Maria Piave, iniţial, opera La Traviata  a fost denumită Violetta, după personajul principal.

Marguerite, eroina lui Alexandre Dumas-fiul, devenită apoi Violetta Valéry din Traviata lui Verdi, se înconjoară de camelii, flori simbol al spiritului independent și al feminității. Chiar dacă e o demimondenă ce-și negociază farmecele, Violetta aspiră la o dragoste adevărată, simplă, poate mai mult la o atingere a sufletului decât la una a trupului.

Cineva spunea, foarte frumos, că ”o floare se poate deschide fără parfum, dar o femeie nu trăiește fără iubire”. Într-adevăr, Violetta, ființa aplecată la început spre plăceri, dovedește apoi nobleţea sentimentelor sale şi, mai ales, capacitatea de sacrificiu, jertfind tocmai ceea ce ar fi putut să o salveze – iubirea.

Prima reprezentație a operei la București a a avut loc în anul 1856, la doar câțiva ani de la premiera mondială de la Teatrul La Fenice din Veneția.

Verdi nu a lăsat indicii asupra motivului pentru care a schimbat numele Marguerite, din roman, în Violetta. Poate că a preferat Violetta față de Margherita, deoarece margaretele sunt albe, în timp ce violetul e mult mai sugestiv pentru mediul erotic și decorurile pariziene asociate. Sau poate că, în cele din urmă, Verdi nu a putut suporta să audă numele soției sale cântat în contextul unei opere despre curtezane… Cine știe?!

foto tumblr.com

Citește și Regele petrece

Exit mobile version