<p>Se spune că, odată cu înaintarea în plasa de himere a anilor, se schimbă Èi percepÈia asupra celor ce sunt deasupra noastră, a celor ce se lasă simÈite fără a putea fi pipăite &#8211; aluzie la celebrele versuri argheziene, asupra a ceea ce suntem în raport cu cel care ne-a creat, instanÈă mereu intuită dincolo de certitudinile aparenÈelor. <strong>Radu Vancu </strong>îmi pare, în aceste poeme în proză &#8211; pentru mine asta sunt aceste scrieri- altul decât în poeziile de tinereÈe sau de romanul „TransparenÈa”, care a făcut istorie în literatura noastră în ultima vreme. Această adresare a lui către Creator mi-a amintit de psalmii arghezieni, dar impresia a fost de scurtă durată, pentru că Radu Vancu, deÈi păstrează formatul interogaÈiilor retorice, are o altă profunzime Èi un alt fel de nonconformism emoÈional faÈă de acea instanÈă căreia i se adresează, comparativ cu predecesorul său literar. Nu mă refer aici la o schimbare de viziune absolut normală dacă ne gândim la schimbarea paradigmei existenÈiale actuale, ci, mai degrabă, la o resemantizare a relaÈiei în sine dintre creatură (înzestrată cu o conÈtiinÈă clară a propriei descendenÈe) Èi Creator, înzestrat cu o istorie ancestrală deductibilă teologic.</p>
<p>O identificare structurală se remarcă încă din primul rînd, Èi totodată un paradox aproape insesizabil al entităÈii invizibile, exprimată printr-un metaforic pronume de persoana a doua singular, fapt care îl ambiguizează până la următoarele semne prin care deducÈia cititorului e condusă subtil spre descifrare: „paradis”, „palme luminoase”, „teologi”&#8230; Ceea ce ar fi putut fi un poem pe tema iubirii îÈi lămureÈte sensurile gradual, dar rămâne în urmă ideea că undeva, într-un spaÈiu transcendent, Divinitatea este iubire, iar gesturile ei, oricât ar fi de contrariante, păstrează atavice sentimente din impulsul iniÈial, generator de lumi. La baza universului, în momentul Genezei, omul Èi divinul au fost de o substanÈă Èi, ceea ce aduce nou Radu Vancu, de EmoÈie, manifestată viu. Desigur că în toate există o utopie, Èi aici poetul construieÈte o viziune pe fundamente romantice, chiar dacă ele rămân în cele mai profunde substraturi ale construcÈiei poemului, dar în toată această intangibilă stare a fiinÈei umane, înzestrată cu glas creator, povestea creÈte ORGANIC, cu trup Èi suflet, cu simÈurile toate ascuÈite la maxim, cu amintiri dintr- vreme revolută, a unei copilării idilice, rătăcită în subconÈtient.</p>
<p>Inimă bună, inimă rea, în acest centru vital văzut ca o coincidentia oppositorium, omul Èi divinul leagă un joc al aparenÈelor Èi al esenÈelor: la suprafaÈă, suferinÈa, scâncetele, moartea (ce viziune asupra morÈii! „Ètiu ce vei spune: <strong>că Èi în inima mea am aruncat saci bine legaÈi la gură, cu căÈeluÈi &; pisicuÈe înecându-se neîncetat.”</strong>), cu anticipări (dacă sunt aidoma, e firesc să-Èi prevadă fiecare miÈcare, să-Èi cunoască fiecare respiraÈie), cu oglinzi paralele (ce frumos se joacă autorul cu mintea cititorului, ipostaziindu-se în fiecare atribut Èi în ficare gest al creatorului!), ca într-o luptă cu tauri în care nu se mai Ètie cine e unul Èi cine e altul, doar încleÈtarea rămâne, spre deliciul spectatorilor, care aplaudă frenetic din arene, la vederea sângelui).</p>
<p>Èi multe ar mai fi de spus: că la baza lumii stă suferinÈa, ca un pământ în care toÈi ne ancorăm fiinÈa, câteodată mânaÈi de disperarea de a ne fixa locului, sătui de rătăciri prin „utopii”, câteodată din pricina destinului care ne trimite în acelaÈi loc cu căÈeii înecaÈi în sacul de plastic strâns la gură (moartea, această injustă forÈă care ne asfixiază în ciuda zbaterilor, în ciuda voinÈei de a trăi, în ciuda fatului însuÈi că tot cineva de acolo de sus ne-a trimis în viaÈă), că există o dualitate în toate, că suntem o sumă de contrarii, ca lumea însăÈi, guvernată de imperiul vieÈii (întâmplătoare) Èi al morÈii (injuste).</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Între toate aceste fire magice ale existenÈei, Pygmalion îÈi croieÈte o singură Galatee, cioplind-o din toate materialele lumii, până când ajunge la propria fiinÈă, pe care o sfârtecă fără a sta pe gânduri. Acesta mi se pare Radu Vancu, un scriitor proteic, înzestrat cu puterea de a crea viaÈă, cu toată înecarea ei perpetuă.</p>
<p>(Andra Tischer)</p>
<p>***</p>
<p><strong>Utopia mea a fost inima ta.</strong></p>
<p><strong>Utopia ta, ceva mai modestă, a fost paradisul.</strong></p>
<p><strong>L-ai făcut pe furiÈ, cu inima grea (inima ta – utopia mea), Èi când a fost gata ne-ai aruncat în el cum arunci în lac un sac de plastic, bine legat la gură, plin cu căÈeluÈi abia născuÈi.</strong></p>
<p><strong>Èi Èi-ai astupat urechile cu palmele tale luminoase, să nu ne auzi scâncind.</strong></p>
<p><strong>Èi Èi-ai pus teologii să scrie, cu palmele lor luminoase, că nu există paradis pentru câini &; pisici.</strong></p>
<p><strong>Ce nevoie am eu de un paradis fără câini &; pisici?</strong></p>
<p><strong>Dracul are nevoie de el. Ar fi ca un paradis fără copii.</strong></p>
<p><strong>Fie îÈi iei palmele de pe urechi, fie ne laÈi să ne aducem câinii &; pisicile în paradisul tău de inimă rea.</strong></p>
<p><strong>Ètiu ce vei spune: că Èi în inima mea am aruncat saci bine legaÈi la gură, cu căÈeluÈi &; pisicuÈe înecându-se neîncetat.</strong></p>
<p><strong>Că Èi eu mi-am pus palmele luminoase pe urechile inimii, ca să nu mai aud scâncetul lor înnebunit de teroare.</strong></p>
<p><strong>Că Èi eu notez, înnebunit de spaimă ca teologii, că nu există în inima mea paradis pentru câinele care sunt.</strong></p>
<p><strong>Èi ai perfectă dreptate. Sunt ca tine. Eu am fost utopia ta.</strong></p>
<p><strong>Èi numai gândul ăsta ar trebui să te facă să te uiÈi înnebunit de teroare în sus – Èi să vezi sacul de plastic, bine legat la gură. </strong></p>
<p><img class=" wp-image-11867 aligncenter" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/07/DSC_0265-200x300.jpg" alt="" width="543" height="815" /></p>
<p> ;</p>
<p><strong>Sigur că frumuseÈea <em>e</em> o acuzaÈie &#8211; Èi la adresa Ta care ai creat-o, Èi la adresa mea care o simt. Fiindcă, la cum arată lumea, la ce cantităÈi de rău există în ea, <em>de ce</em> a fost nevoie să o complici injectând deopotrivă atâtea cantităÈi de frumuseÈe? De ce nu ne-ai lăsat opÈiunea simplă &; igienică de a o putea detesta fără rest, fără complicaÈii, fără nuanÈe? De ce a fost nevoie să existe atâta frumuseÈe într-o lume în care există atâta sinucidere? Simpla posibilitate a frumuseÈii într-o astfel de lume e acuzaÈia cea mai dură împotriva Ta.</strong></p>
<p><strong>Èi, prin ricoÈeu, e acuzaÈia cea mai dură împotriva noastră: cu ce drept poate specia asta capabilă de atâta rău să resimtă atâta frumuseÈe? Cum de ne îngăduim dreptul moral de a simÈi frumuseÈea în vreme ce ne bălăcim în atâta sânge?</strong></p>
<p><strong>Iar faptul că poezia ne Èine nervul reactiv la frumuseÈe &#8211; fireÈte că-i cea mai dură acuzaÈie împotriva ei.</strong></p>
<p><strong>Èi, de fapt, e chiar mai rău de atât: poezia însăÈi e AcuzaÈia.</strong></p>
<p>(Dintr-un volum în curs de apariÈie.)</p>
<p>CitiÈi Èi <a href="https://bel-esprit.ro/radu-vancu-mestere-necrutator-de-bland/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">MeÈtere necruÈător de blând</a>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Bel Esprit' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/bel-esprit/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Bel Esprit</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:p&#099;&#111;n&#099;u&#114;&#115;&#064;&#121;a&#104;&#111;&#111;&#046;&#099;&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>