<p>Cea mai frumoasă definiÈie a prieteniei, din punctul meu de vedere, a apărut în Grecia Antică, acolo unde Aristotel spunea că „prietenia înseamnă un suflet în două trupuri; o inimă în două suflete.“ Cu aleasă măiestrie sunt alăturate cuvinte simple în această celebră definiÈie Èi pentru mulÈi dintre oameni, întregul, esenÈa, devine greu de înÈeles.</p>
<p>Se spune că un prieten este ca vinul: cu cât este mai vechi, cu atât este mai bun – Èi culmea, spre ruÈinea mea, eu nu Ètiu să apreciez un vin, oricum ar fi el, bun sau mai puÈin bun. Èi chiar dacă în varii situaÈii această sintagmă se dovedeÈte a fi adevărată, se cuvine să spun că în foarte multe dintre ele regula nu se aplică; în general, atunci când unul dintre <a href="https://bel-esprit.ro/sunt-bine-pot-trece-trece/" target="_blank" rel="noopener"><strong>prieteni</strong> </a>cunoaÈte necazul Èi suferinÈa. Nu Ètiu să apreciez un vin bun, însă Ètiu să apreciez un prieten adevărat.</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-33916" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2021/06/2fe1fbddf46a447bed70432d1cbd956e.jpg" alt="" width="564" height="860" /></p>
<p>Din nefericire sau poate din fericire, nu pot să scriu din cărÈi, din poveÈti sau din filme. Scriu doar din sufletul trecut prin realitatea care se aÈterne liniÈtită Èi împăcată pe o foaie de hârtie îngălbenită de vreme… sau într-un document word, aÈa cum cer timpurile acestea.</p>
<h3 style="text-align: center;"><span style="color: #ff0000;"><strong><span style="color: #000000;">CitiÈi Èi</span> <span style="color: #ff0000;"><a style="color: #ff0000;" href="https://bel-esprit.ro/cum-am-ratat-o-prietenie-inedita/" target="_blank" rel="noopener">O prietenie inedită</a></span></strong></span></h3>
<p>Probabil că prea mulÈi dintre noi am pierdut prieteni, într-un fel sau altul Èi cu certitudine orice pierdere se soldează cu o suferinÈă. Unii suferim mai mult, alÈii mai puÈin, alÈii poate deloc. Însă cei care au deplâns pierderea unei bucăÈi din sufletul lor, cu siguranÈă Ètiu despre ce vorbesc.</p>
<p>Este lesne de înÈeles că nu putem fi prieteni cu oricine, nu ne simÈim bine în prezenÈa oricui, nu rezonăm cu orice tip de persoană Èi personalitate. Însă cei cu care suntem complementari devin &#8211; vrem nu vrem &#8211; parte din noi. Èi vâltoarea acesta minunată Èi pe alocuri hidoasă numită viaÈă, ne poartă pe cărări neumblate Èi greu accesibile, presărate, ca în basme, cu tot felul de pericole iminente.</p>
<p>Apar situaÈii-problemă care ne transformă, care ne trântesc la pământ Èi ne mărunÈesc – ca într-un blender setat la viteză maximă – fiecare simÈământ, fiecare crez, fiecare atom al sufletului năucit Èi atunci…avem nevoie de ei; de prietenii noÈtri. Èi nu tânjim după prezenÈa lor pentru ca ei să ne plângă de milă, ci pentru că atunci avem nevoie să simÈim că nu suntem singuri.</p>
<p>Uneori, pentru a ne readuce cu picioarele pe pământ, ei sunt cei care Èin piept tuturor furiilor noastre, tuturor frustrărilor Èi ieÈirilor nervoase care devin viscerale în momentele acelea critice, plâng cot la cot cu noi Èi apoi ne scutură bine de tot, motivându-ne să privim înainte Èi să ne ridicăm. Să continuăm. Să ne luptăm. Să trăim.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Mai există Èi categoria celor care ne blamează, care mereu s-au regăsit într-o veritabilă competiÈie cu noi Èi cumva simt o satisfacÈie în contradictoriu cu suferinÈa noastră Èi categoria celor care pur Èi simplu…dispar. AceÈtia din urmă…probabil că nu ne-au fost prieteni niciodată. În mod cert au fost doar niÈte simpli trecători prin viaÈa noastră, motivaÈi de anumite nevoi Èi în final niÈte lecÈii dureroase pentru cei care suntem mai sensibili.</p>
<p>Însă până când înÈelegem lecÈia, suferim. Tânjim după prezenÈa lor Èi ne întrebăm mereu unde am greÈit. Asta ne face oameni. EmoÈiile, sentimentele, plânsul…ne fac oameni. Èi ne fac să înÈelegem că atâta timp cât noi i-am acceptat, i-am iubit, i-am aÈteptat, pierderea este numai Èi numai a lor. Timpul ne arată în final că putem Èi fără ei. Însă vidul rămâne Èi din când în când ne doare.</p>
<h3 style="text-align: center;"><strong><a href="https://www.youtube.com/watch?v=bVCGd-ayY2o" target="_blank" rel="noopener"><span style="color: #ff0000;">Arta de a trăi fain într-o lume rea (podcast)</span></a></strong></h3>
<p>Èi mai sunt cei de care ne îndepărteză anumite circumstanÈe de care nu suntem noi răspunzători…pur Èi simplu se întâmplă. Dacă îi purtăm cu adevărat în suflet, aceÈtia nu vor dispărea niciodată. Îi vom privi de fiecare dată cu bucurie Èi ne va ferici fiecare reuÈită a lor, fiecare intersectare cu ei, fiecare semn pe care îl primim de la ei. Prietenia platonică la care visăm dar pe care nu o putem avea, care însă există într-o formă aparte Èi care ne face fericiÈi.</p>
<p>Iar cei care rămân, indiferent de situaÈie, sunt sufletele despre care ne vorbea Aristotel. Sunt cei care ne iubesc oricât de prăpădiÈi am fi, oricât de huiduiÈi am fi, oricât de frumoÈi sau de urâÈi am fi…oricât de amărâÈi, oricât de decăzuÈi…oricum.</p>
<p>Pentru că în final, ce ar fi acestă piesă magistrală de teatru fără aceÈti actori indispensabili, care prin jocul lor, oricum ar fi el, ne conturează Èi ne umplu viaÈa toată?</p>
<p> ;</p>
<p style="text-align: center;">“<em><strong>Indispensabile în noi, sunt agonii Èi sentimente</strong></em></p>
<p style="text-align: center;"><em><strong>Căci fără ele am fi goi, erori umane elocvente.</strong></em></p>
<p style="text-align: center;"><em><strong>Dar cum ar fi, în toate-acestea, să fii mereu de unul singur</strong></em></p>
<p style="text-align: center;"><em><strong>Lipsit de-acele braÈe care, oricum ai fi, te Èin cu tremur?</strong></em></p>
<p style="text-align: center;"><em><strong>Cum ar fi să n-avem prieteni, cea mai frumoasă bogăÈie?</strong></em></p>
<p style="text-align: center;"><em><strong>Caci fără ei, lumea frumoasă n-ar fi decât o reverie.</strong></em></p>
<p style="text-align: center;"><em><strong>Cum să nu simÈi cum bucuria sau plânsetul ce te îneacă</strong></em></p>
<p style="text-align: center;"><em><strong>Sunt resimÈite-n unison, de cei ce-Èi umplu viaÈa toată?”</strong></em></p>
<p> (<em>Cristina Horotan</em>, DI+AGNOSTICA, G.A.B.I, Edit. Academia Româno-Australiană, Sibiu, 2021 )
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Cristina Horotan' src='https://secure.gravatar.com/avatar/9e9b3e59ff2082057fb6d5ae3557ecba5c5695c9ddbeecf47e3d4dcdaf522346?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/9e9b3e59ff2082057fb6d5ae3557ecba5c5695c9ddbeecf47e3d4dcdaf522346?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/cristina-horotan/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Cristina Horotan</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#099;&#114;&#105;s&#116;in&#097;&#046;horo&#116;&#097;&#110;&#046;&#049;&#057;&#056;5&#064;&#103;&#109;&#097;il&#046;&#099;o&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>