<p><strong>PoveÈti la gura sobei: Orvar Odd cel r</strong><strong>ăzvrătit (<a href="https://www.coresi.net/daniel-onaca/" target="_blank" rel="noopener">Daniel Onaca</a>)</strong></p>
<p>Pe insula Rafnista, în largul coastelor normanzilor, trăia odată un om bogat pe nume Grim. SoÈia sa îi născuse un prunc, pe care l-au botezat potrivit obiceiului vikingilor, Èi i-au pus numele Odd. Copilul a fost dat în grija unui vasal, pe nume Ingjald, ce locuia pe insula Berurjoder. Acesta l-a crescut laolaltă cu propriul său fiu, Osmund. Odd s-a făcut cu vremea un tânăr deosebit de îndrăzneÈ. Curajos era Èi Osmund, dar nu chiar pe măsura lui Odd. Cei doi tineri s-au făcut fraÈi de cruce. În fiecare zi se întreceau la înot, la mânuirea sabiei ori la călărit. Ingjald, care a călătorit mult la viaÈa lui, i-a învăÈat pe băieÈi să vorbească limbi străine. Curând s-au strâns pe lângă Odd Èi alÈi tineri, dornici să-Èi măsoare puterile la întreceri. Disciplina favorită a lui Odd era trasul la Èintă cu arcul. De arcul Èi tolba sa cu săgeÈi nu se despărÈea niciodată. Zeilor însă nu le aducea sacrificii; spunea că este sub demnitatea lui să se închine la obiecte din lemn. &#8222;Mă bizui doar pe puterea mea&#8221;, obiÈnuia el să spună. Osmund i-a urmat exemplul, deÈi tatăl său era mare închinător la idoli.</p>
<p><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2022/12/Foc-in-soba-e1671979875193.jpg"><img class="aligncenter size-full wp-image-44901" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2022/12/Foc-in-soba-e1671979875193.jpg" alt="" width="600" height="338" /></a></p>
<ol>
<li><strong><u> Prevestirile b</u></strong><strong><u>ătrânei ghicitoare</u></strong></li>
</ol>
<p>Pe vremea aceea mai trăia în Èara fiordurilor Èi o ghicitoare vestită. Heide era numele ei. Bătrâna femeie umbla de la o moÈie la alta Èi peste tot era primită cu mare cinste. Într-o seară târzie ghicitoarea poposi Èi la gospodăria lui Ingjald. Gazda a condus-o pe femeie în sala de oaspeÈi, la o masă bogată. În dimineaÈa următoare, s-au adunat acolo toÈi oamenii de la moÈie ca să li se prezică viitorul. Numai tânărul Odd refuzase să vină. Ceremonia a început fără el. Rând pe rând, cei adunaÈi se ridicau de la locul lor Èi mergeau în faÈa femeii, care le spunea ce soartă îi aÈteaptă. Primul care a vrut s-o afle a fost chiar Ingjald. Lui i s-a promis o viaÈă lungă Èi bătrâneÈe tihnită. Lui Osmund ghicitoarea i-a spus că va face călătorii lungi Èi că viaÈa lui va fi scurtă, dar glorioasă. În mijlocul ritualului bătrâna se opri brusc, văzând o miÈcare sub niÈte blănuri într-un colÈ.</p>
<p>&#8211; Cine-i acolo?, se răsti Heide.</p>
<p>&#8211; Unul care nu vrea să audă vrăjelile tale, veni răspunsul.</p>
<p>Cel ascuns acolo nu era altul decât tânărul Odd. Acesta i-a arătat bătrânei o bâtă zicându-i:</p>
<p>&#8211; Dacă nu te opreÈti, vin la tine Èi-Èi astup gura cu asta.</p>
<p>&#8211; De ameninÈarea ta nu mi-e frică, i-a răspuns Heide. Iar viitorul tău îl voi dezvălui aici Èi acum ca să-l afle toÈi: vei trăi o sută de ierni Èi vei străbate lumea în lung Èi-n lat. Dar, oricât de departe vei umbla, viaÈa ta se va sfârÈi tot pe această moÈie. În grajdul de aici se află un cal numit Faxe. Un Èarpe se va strecura afară din capul lui Èi te va muÈca picior atât de rău încât vei muri.</p>
<p>&#8211; FiinÈă blestemată, a exclamat Orvar Odd, Èi a lovit-o cu băÈul în cap.</p>
<p>Supărată de fapta tânărului, baba a părăsit imediat moÈia. Ca să o îmbuneze, Ingjald a copleÈit-o cu daruri. Între timp, Odd Èi Osmund s-au dus la grajd, l-au scos afară pe Faxe Èi l-au dus la o colină din apropiere. Acolo, au săpat o groapă adâncă, au ucis bietul animal după care l-au aruncat înăuntru Èi au umplut groapa cu pietre. &#8222;Facă-se voia demonilor de-acum&#8221;, a spus Odd mai mult pentru sine însuÈi.</p>
<p>Nu multă vreme după această întâmplare, Odd s-a dus la tutorele său Èi i-a spus că vrea o corabie ca să înceapă Èi el să facă incursiuni pe mare. Ingjald i-a dat una mare, echipată cu douăsprezece perechi de vâsle pe fiecare latură. Odd Èi Osmund au urcat pe puntea ei Èi au pornit-o spre larg. Mai întâi s-au oprit pe insula Rafnista. Grim, tatăl lui Odd, l-a primit cu bucurie. Fratele său mai mic, Gudmundsson Èi nepotul lor, Sigurd, au cerut să se alăture Èi ei expediÈiei, cu proprile lor corăbii. Bătrânul Grim Èi-a dat încuviinÈarea dar, înainte să plece, l-a luat pe Odd deoparte Èi i-a dăruit niÈte beÈe lungi, învelite în folje de aur. Erau trei săgeÈi care aparÈinuseră cândva lui regelui Guse. Măiestria lor era aceea că, după ce loveau Èinta, reveneau la cel care le slobozise Èi se aÈezau singure pe coarda arcului. Odd a mulÈumit tatălui său pentru acel dar de preÈ, apoi Èi-a luat rămas bun Èi le-a poruncit oamenilor să ridice ancora.</p>
<p>Corăbiile vikingilor au luat-o spre Èinuturile din nord. Acolo, au zărit pe Èărm o aÈezare. Oamenii lui Gudmund Èi Sigurd au coborât de pe corăbii, la jefuit. Norocul a fost de partea lor, căci bărbaÈii nu erau acasă. Femeile Èipau Èi se jeleau amarnic, când vedeau cum normanzii le răpeau lucrurile din locuinÈe. BărbaÈii de pe corabia lui Odd au vrut Èi ei să participe la jaf, dar Odd i-a oprit zicându-le că jecmănirea unor femei lipsite de apărare, nu era o faptă demnă de niÈte vikingi.</p>
<div id="attachment_8672" style="width: 610px" class="wp-caption aligncenter"><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/04/26238917_10155895366003796_7658281515199052533_n-e1555324989821.jpg"><img aria-describedby="caption-attachment-8672" class="size-full wp-image-8672" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/04/26238917_10155895366003796_7658281515199052533_n-e1555324989821.jpg" alt="" width="600" height="600" /></a><p id="caption-attachment-8672" class="wp-caption-text">Daniel Onaca</p></div>
<ol start="2">
<li><strong><u> ExpediÈia lui Odd în Bjarmalanda </u></strong></li>
</ol>
<p>După această ispravă, Odd, Gudmund Èi Sigurd, au navigat spre Bjarmanlanda apoi Èi-au continuat drumul, urcând pe apa râului Vina. Când cei din partea locului au aflat că Èara le-a fost călcată de străini s-au adunat în număr mare pe mal. S-au pus să negocieze cu vikingii Èi au convenit ca, timp de o lună, să păstreze pace Èi să facă schimburi de mărfuri. Din interiorul Èării au sosit atunci negustori cu tot felul de lucruri din piele pentru care au primit plată cinstită. În noaptea expirării armistiÈiului Odd Èi Osmund au vâslit spre mal ca să spioneze. AjunÈi pe uscat, au luat-o prin pădure Èi, urmând o cărare, au descoperit o locuinÈă arătoasă. Înăuntru era lumină. Cei doi s-au apropiat prudent Èi au văzut acolo oameni adunaÈi la chef. Vorbele lor nu le înÈelegeau, dar au ghicit că omul care le turna de băut mesenilor era de alt neam decât aceia.</p>
<p>Osmund nădăjduia că limba aceluia o putea înÈelege. Norvegul s-a strecurat aÈadar înăuntru, cu aerul că era unul dintre oaspeÈi ieÈit să se uÈureze, Èi s-a aÈezat aproape de uÈă. Când paharnicul a venit să-i toarne Èi lui băutură, Odd l-a înÈfăcat de mijloc Èi s-a repezit cu el afară. Cu prizonierul în cârcă a luat-o la fugă înapoi. Nu s-a oprit decât când a ajuns pe Èărmul unde era ancorată corabia. Sus pe punte i-a cerut străinului să spună, unde îÈi păstrau localnicii bunurile cele mai de preÈ.</p>
<p>&#8211; Nu departe de Èărm se află o movilă de pământ, i-a destăinuit omul. În pântecul ei se află mult argint, pentru că bjarmanii se duc Èi aruncă acolo bani de argint, de fiecare dată, când se naÈte ori când moare careva de-ai lor.</p>
<p>Auzind acestea Odd i-a spus lui Gudmund să-Èi ia oamenii Èi să meargă să prăduiască movila ce adăpostea tezaurul, în timp ce el va sta de pază la corăbii. Gudmund Èi ai lui au coborât pe Èărm în căutarea colinei Èi s-au întors încărcaÈi cu argint. Odd i-a spus atunci că era rândul lui să meargă. Gudmund a rămas de pază Èi a început să examineze prada tocmai adusă de pe uscat. Profitând de neatenÈia lui, prizonierul sări peste bord. Gudmund a zvârlit suliÈa după el, dar nu l-a nimerit. Fugarul a înotat până la Èărmul întunecat Èi s-a pierdut în pădure.</p>
<p>Între timp, oamenii lui Odd au dat peste colina cu arginÈi. S-au aruncat cu lăcomie asupra lor, dar Odd i-a sfătuit să nu ia cu ei mai mult decât erau în stare să poarte. Fiecare a făcut după cum l-a tăiat capul, dar dintr-o dată s-au oprit, cu toÈii, ca trăsniÈi: fuseseră descoperiÈi! Bjarmerna aflaseră de la fugar de jaful lor. Vikingii au luat-o la goană cu prada în spinare, dar Odd le-a spus că, dacă voiau să ajungă teferi la corabie, era mai bine să renunÈe la preÈioasele lor poveri. Chiar Èi aÈa bjarmerna i-au ajuns din urmă. Nu erau mulÈi aÈa că fugarii s-au oprit din fugă, s-au întors cu faÈa spre urmăritori Èi au început să se bată cu ei. Fiind mult mai pricepuÈi în meÈteÈugul folosirii armelor, vikingii i-au dovedit până la urmă. Pe puntea corăbiei s-au întors totuÈi cu mâinile goale. Toată vara au navigat apoi de-a lungul coastelor scandinave. La venirea toamnei s-au întors cu toÈii la Rafnista, încărcaÈi de prăzi Èi acoperiÈi de glorie pentru faptele lor de vitejie.</p>
<ol start="3">
<li><strong><u> Întâlnirea cu Hjalmar în regatul sveonilor </u></strong></li>
</ol>
<p>Odd s-a îndreptat apoi spre regatul sveonilor Èi a tras la mal într-o strâmtoare. Pe malul celălalt se afla flota lui Hjalmar. Acesta era unul din cavalerii de prim rang ai regelui Arne. Sub ascultarea lui avea zece corăbii cu o sută de oameni pe fiecare dintre ele. În fiecare vară, obiÈnuia să facă expediÈii de jaf, dar iarna se retrăgea la vatra sa din Uppsala. Acum însă, vrednicul războinic se afla chiar acolo, peste braÈul de apă. În dimineaÈa următoare, Odd cu oamenii lui au mers să-l provoace pe Hjalmar la luptă. Când au ajuns atât de aproape, încât se puteau auzi când strigau unul la altul, Hjalmar i-a întrebat, cine erau Èi care le era căpetenia.</p>
<p>&#8211; Orvar e numele meu, a răspuns norvegul, Èi vreau să văd care dintre noi doi e mai tare.</p>
<p>&#8211; Eu aÈ vrea mai bine să ne facem fraÈi de cruce, i-a întors Hjalmar cuvântul.</p>
<p>&#8211; Asta poate că nu ar fi rău.</p>
<p>&#8211; Doar că noi nu vrem să ascultăm de alte legi decât de ale noastre, a spus iarăÈi Hjalmar.</p>
<p>&#8211; Care sunt acelea?, a întrebat Odd.</p>
<p>După o scurtă pauză, Hjalmar grăi astfel:</p>
<p>&#8211; Nici eu, nici oamenii mei nu bem sânge Èi nu ne înfruptăm din carne crudă, căci aceasta este hrana lupilor. Nu jefuim negustori Èi nici agricultori, iar atunci când facem raiduri pe uscat, plătim cu bani toate bunurile luate. Nu atacăm niciodată femei Èi nu le răpim ca să ni le facem neveste. Cine încalcă aceste legi, plăteÈte cu viaÈa, oricine ar fi el.</p>
<p>&#8211; Sunt bune aceste legi, i-a răspus Odd. Èi eu Èi oamenii mei suntem gata să le urmăm.</p>
<p>După aceasta Hjalmar Èi Odd s-au înfrăÈit Èi au navigat împreună. La sfârÈitul toamnei, s-au întors în regatul sveonilor, în timp ce Osmund Èi Gudmund au vâslit mai departe, spre Rafnista.</p>
<p>Hjalmar Èi Odd au fost bine primiÈi la curtea regelui Arnes, unde au zăbovit peste iarnă. În semn de prietenie regele i-a dăruit lui Odd trei moÈii în Èinutul Upplandiei. Avea Èi o fată suveranul. O chema Ingeborg Èi era frumoasă tare. Lui Hjalmar îi plăcea de ea atât de mult încât Èi-ar fi dorit-o de nevastă. Odd a băgat de seamă acest lucru Èi într-o zi l-a întrebat pe prietenul său, de ce nu-i cere regelui mâna fiicei sale?</p>
<p>&#8211; Am făcut-o, i-a răspuns Hjalmar, dar regele nu-Èi dea fata unuia care nu e de neam regal.</p>
<p>&#8211; Spune-i atunci că dacă nu Èi-o dă de nevastă, îl provocăm la luptă.</p>
<p>&#8211; Nu putem face asta. Arne este suveranul meu, iar eu i-am jurat credinÈă ca vasal.</p>
<p>AÈa s-a terminat discuÈia celor doi prieteni Èi de atunci nu au mai vorbit despre asta.</p>
<ol start="4">
<li><strong><u> Odd în Irelandia Èi pe Marea cea Mare</u></strong></li>
</ol>
<p>Odd Èi oamenii lui au petrecut iarna la Uppsala, dar primăvara următoare s-au îmbarcat din nou Èi au plecat pe mare. Èaizeci de nave cuprindea flota lor. Au acostat pe coasta irilor Èi s-au ales cu multă pradă de acolo. Localnicii au fugit din calea lor ascunzându-se prin păduri. Într-o zi, pe când Odd Èi Osmund jefuiau liniÈtiÈi, Osmund fu lovit în piept de o săgeată a duÈmanului. Bravul viking muri pe loc. Odd fu copleÈit de durere la moartea prietenului său din copilărie. Într-o altă zi, rătăcind de unul singur prin pădure, norvegul descoperi, printre copaci Èi tufiÈuri, uÈa unui bordei. A smucit-o Èi a intrat. Înăuntru se aflau Èapte femei tinere, care de care mai arătoasă. Una dintre ele însă le întrecea pe toate celelalte. Odd a prins-o de mână vrând să o ia cu el.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>&#8211; Care e numele tău?, a întrebat-o, în timp ce încerca să o tragă afară din bordei.</p>
<p>&#8211; Oiver, scânci fata. Acum dă-mi drumul. Dacă mă laÈi în pace, promit să-Èi fac o cămaÈă.</p>
<p>&#8211; O cămaÈă!?, făcu vikingul. CămăÈi am destule, ba încă am de dat Èi la alÈii.</p>
<p>&#8211; CămaÈă ca a mea nu ai mai văzut tu, i-a răspuns Oiver. Află că straiul de care-Èi vorbesc e făcut din cea mai fină mătase Èi e brodat cu fir de aur. Pe deasupra e Èi fermecat.</p>
<p>&#8211; Ia s-aud!, zise Odd slăbind strânsoarea în care o Èinuse. Ce vrăji poate face straiul tău?</p>
<p>&#8211; CămaÈa asta apără de frig, Èi pe uscat Èi pe mare. Cel care o îmbracă nu oboseÈte când înoată Èi nici flăcările focului nu-l ating. Foamea nu-l chinuie iar fierul armelor nu-i fac niciun rău pentru că această cămaÈă îl fereÈte de toate primejdiile. Cel care&#8230;</p>
<p>&#8211; Când pot avea straiul ăsta nemaiauzit?, o întrerupse Odd.</p>
<p>&#8211; Vara viitoare e gata, i-a răspuns fata.</p>
<p>&#8211; Sună bine.</p>
<p>Glasul vikingului se mai îmblânzise, dar pe urmă adăugă (Èi vocea lui sună iarăÈi aspru):</p>
<p>&#8211; Dacă nu îÈi Èii cuvântul, pedeapsa mea va fi cruntă. Vai Èi amar va fi de neamul tău.</p>
<p>Cu aceste cuvinte, Odd ieÈi din bordei. S-a întors la locul unde erau ancorate corăbiile vikingilor Èi, spre surprinderea tuturor, porunci ca ancorele să fie ridicate.</p>
<p>În vara anului următor Odd a revenit la Èărmul Irelandiei. La împlinirea sorocului, s-a dus iarăÈi în pădurea Ètiută Èi a căutat locul unde o întâlnise pe Oiver cu o vară în urmă. Când apăru, fata i-a spus:</p>
<p>&#8211; Lucrul la cămaÈă n-a fost o treabă uÈoară; a cerut mult timp. Dar veÈmântul e gata acum. Iată-l aici. Ia-l Èi îmbracă-te cu el.</p>
<p>Odd trase cămaÈa de mătase peste haina lui aspră de viking Èi văzu că i se potrivea bine.</p>
<p>&#8211; Are toate însuÈirile despre care mi-ai vorbit? întrebă el oarecum neîncrezător.</p>
<p>&#8211; NegreÈit, a întărit Oiver.</p>
<p>&#8211; L-ai lucrat singură?</p>
<p>Oiver i-a răspuns astfel:</p>
<p>&#8211; A fost lucrat în Èapte Èinuturi diferite: Firul Èesăturii a fost tors în Wessex, pânza a fost Èesută de către o prinÈesă din Dyfed Èi vopsită de fecioarele din Mercia. Una din mâneci a fost făcută în Northumbria, cealaltă în Èinutul Strath, însăilarea a fost tocmită în principatul Clota iar croiala am făcut-o chiar eu, aici în Irelandia. Acum să o porÈi sănătos!</p>
<p>Odd mulÈumi pentru urare Èi se întoarse la corabie. Cu el însă avea nu numai Èolul cel minunat, ci Èi mândreÈea de fată, care i-l dăruise. Au băut amândoi pocalul de nuntire, acolo pe punte Èi, din acea clipă, Oiver i-a devenit soaÈă credincioasă.</p>
<ol start="5">
<li><strong><u> Orvar Odd în Sicilia, Levant Èi Hunnaland </u></strong></li>
</ol>
<p>Au trecut trei ierni de la această minunată întâmplare. Între timp, Oiver a născut o fetiÈă, pe care cei doi au botezat-o Ragnhild. Odd s-a bucurat mult la naÈterea odorului, dar pe urmă a făcut cunoscut tuturor că voia să pornească iar în expediÈie. De-ar fi fost numai asta&#8230; dar mai voia să ia Èi copila cu el. Cum era de aÈteptat, Oiver s-a opus din răsputeri. Cei doi s-au ciorovăit multă vreme. În cele din urmă Hjalmar l-a convins pe prietenul său că locul plodului era lângă mama sa,</p>
<p>Odată ieÈit în larg, norvegul a cutreierat mările în lung Èi-n lat. Iernile Èi le petrecea de multe ori la curtea lui Arne, vechiul său prieten, regele sveonilor. Într-o vară s-a oprit pe Gotland, insula cea mare din marea Baltică, în altă vară s-a oprit la Constantinopol, vestita cetate, numită Miklagard, pe limba vikingilor. Într-o iarnă, însoÈit de Gudmund Èi Sigurd, a poposit pe Èărmurile blânde ale Siciliei. Era acolo o mănăstire, unde slujea egumenul Hugo &#8211; un călugăr foarte pios. De îndată ce acesta auzi că păgânii au acostat la Èărmurile insulei, s-a dus să-i întâmpine. A vorbit cu Odd vreme îndelungată. Ce Èi-au spus unul altuia, a rămas între ei. Urmarea a fost însă că Odd Èi oamenii lui s-au abÈinut de la prădăciuni iar stareÈul l-a invitat să viziteze biserica. I-a vorbit acolo despre bunătatea lui Dumnezeu, iar norvegului i-a plăcut să asculte frumoasele cântări Èi dangătele de clopot. Într-o zi stareÈul l-a întrebat dacă nu ar fi vrut să fie botezat, dar vikingul a răspuns că încă nu era pregătit pentru aÈa ceva.</p>
<p>Toată iarna a navigat Orvar printre insulele greceÈti Èi a câÈtigat multe înfruntări, dobândind glorie. Apoi s-a întors în Sicilia, unde a fost botezat împreună cu toÈi oamenii săi. Următoarea sa Èintă a fost Jorsala (Levant) o Èară aflată pe Èărmul de răsărit al Mării celei Mari. Pe drum într-acolo, corabia i s-a scufundat, dar el a reuÈit să se salveze. S-a scăldat în apa sfinÈită a Iordanului, de unde s-a întors pe jos, singur Èi sărac. Se vede treaba că veÈmântul primit de la Oiver nu l-a ferit Èi de sărăcie. Singurul avut care îi mai rămăsese erau arcul Èi tolba cu săgeÈi.</p>
<p>Èi în Èara hunilor a poposit neobositul călător. Era într-o iarnă. Regele care domnea acolo se numea Herraud. Cavalerii săi cei mai de seamă erau Sjolf Èi Sigurd, iar sfătuitor, Harrek &#8211; un curtean cu înfăÈiÈare distinsă. Norvegul a fost bine primt de regele hunilor. A fost poftit să ia loc la masă, alături de ceilalÈi curteni de vază printre care se afla Èi Silkesiv, fiica regelui. Au ospătat cu toÈii, au băut, au povestit Èi s-au veselit cu jocuri Èi cântece. Cât o fi fost el de creÈtin, Orvar Odd nu a pierdut gustul chefurilor păgâne.</p>
<ol start="6">
<li><strong><u> Orvar Odd Èi regele Alf</u></strong></li>
</ol>
<p>Spre sfârÈitul iernii Harrek i-a vorbit lui Odd astfel:</p>
<p>&#8211; Cinstite, oaspete, poate că e bine să Ètii că regatul nostru se învecinează cu Èinutul numit Beam. Stăpânul acelui Èinut, principele Alf, este vasalul regelui nostru, dar, cu toate acestea, nu binevoieÈte să plătească tributul anual cuvenit. El, regina lui, Gyda, Èi fiul lor, Vidgrep, sunt, toÈi trei, pricepuÈi în ÈtiinÈa vrăjitoriei. Fiecare dintre ei poate lua înfăÈiÈări de animale, ba se pot face chiar Èi nevăzuÈi dacă vor. Eu am aflat, a continuat Harrek, că regele Herraud este dispus să dea pe fiica lui de soÈie celuia care izbuteÈte să-l aducă pe regele Alf la ascultare.</p>
<p>De cum auzi aceasta, Odd se puse în fruntea războinicilor din regat Èi se năpusti asupra Èinutului unde stăpânea principele rebel. Aflând de invazie, Alf a adunat Èi el oastea Èi s-a pregătit de luptă. Înfruntarea dintre cele două oÈtiri a fost aprigă. De la o vreme Odd se miră că pe Alf Èi soaÈa lui nu-i putea zări niciunde. Pe lângă asta, ostaÈii săi, care deÈi luptau vitejeÈte, cădeau la pământ cu nemiluita. SorÈii bătăliei păreau să încline de partea duÈmanului.</p>
<p>Printre oamenii lui Odd se afla Èi unul, Hake, care se spunea că era clarvăzător; putea, adică, vedea lucrurile ascunse. Odd l-a întrebat, cum se face că vitejii de sub comanda sa cădeau ca seceraÈi fără ca nimeni să-i lovească?</p>
<p>&#8211; Nu-i vezi pe Alf Èi Gyda?, l-a întrebat Hake. Èi fiul lor, Vidgrep, este acolo.</p>
<p>&#8211; Nu văd pe niciunul dintre ei, s-a mirat Odd.</p>
<p>&#8211; Atunci uită-te pe sub braÈul meu, l-a îndemnat Hake.</p>
<p>Norvegul făcu aÈa cum fu sfătuit Èi atunci, o văzu pe Gyda mânuind un bici în mijlocul războinicilor lui. Unde lovea cu el, aceia cădeau cu grămada. CeilalÈi doi loveau Èi ei năprasnic. Înfuriat la culme, Odd dădu să se repeadă asupra celor trei, dar, cum se desprinse de lângă Hake, n-a mai văzut nimic. Reveni atunci lână el Èi-i spuse:</p>
<p>&#8211; FereÈte-mă cu scutul tău, în timp ce eu îmi pregătesc săgeÈile.</p>
<p>Odd a scos din tolbă una din săgeÈile primite de la tatăl său. A pus-o pe coardă, a încordat arcul Èi a slobozit-o spre Gyda. Săgeata i-a străpuns coiful, apoi a s-a întors Èi s-a aÈezat din nou pe coarda arcului. Odd a dat drumul Èi celorlalte două săgeÈi. Cea de-a doua Èi-a greÈit Èinta, dar a treia, a nimerit-o pe Gyda drept în inimă. Vrăjitoarea căzu la pământ fără suflare. AceeaÈi soartă o avu Èi Vidgrep, fiul ei, dar Alf reuÈi să scape, ascuns fiind de întunericul nopÈii. Fugarul s-a adăpostit în spatele zidurilor de la fortăreaÈa sa din munÈi.</p>
<p>În dimineaÈa următoare, Odd a ajuns Èi el la adăpostul lui Alf. L-a asediat, a pătruns înăuntru Èi l-a urmărit pe rege până în sala tronului. Alf s-a apărat cu curaj, lovindu-l pe Odd de multe ori cu tăiÈul sabiei sale, dar cămaÈa de mătase, dăruită cândva de Oiver, l-a ferit pe viking de toate loviturile. Până la urmă Odd a înÈfăcat o măciucă uriaÈă din lemn de stejar Èi a trântit-o cu putere în capul lui Alf. Măciuca i-a zdrobit coiful, iar voievodul se prăbuÈi la pământ. Acesta fu semnul că rezistenÈa celorlalÈi nu mai avea rost. Orvar Odd a revenit în Èara hunilor unde s-a celebrat nunta sa cu frumoasa Silkessiv. La scurt timp după aceasta, regele Herraud a murit Èi o imensă movilă de pietre fu ridicată peste el întru aducere aminte. Cârma regatului fu preluată de Odd, care a trăit mulÈi ani cu soÈia sa. Împreună au avut mulÈi copii – fii Èi fiice.</p>
<ol start="7">
<li><strong><u> Adeverirea vorbelor ghicitoarei</u></strong></li>
</ol>
<p>Când Orvar Odd ajunse la vârsta celor venerabili, începu să tânjească după plaiurile natale. Èi-a Èinut el dorul ascuns o vreme, dar, într-o bună zi i l-a împărtăÈit Èi reginei. I-a spus deci că voia să călătorească spre coasta normandă, să vadă, pentru ultima oară, plaiurile unde a copilărit. Regina nu l-a putut opri iar bătrânul Odd se găti de drum. Corabia sa a ajuns la Rafnista fără să întâmpine mari greutăÈi pe drum. Locul era de nerecunoscut. Tatăl Èi mama sa muriseră de multă vreme; Ragnhild, fiica lui cu Oiver, s-a mutat în Irelandia, Èi s-a însoÈit cu un bărbat vrednic, dar acum erau Èi ei morÈi, astfel încât regatul era cârmuit de fiul lor. Când acesta primi de Ètire că bunicul său a venit în ospeÈie, s-a bucurat mult Èi a dat un ospăÈ magnific în cinstea lui.</p>
<p>O lună întreagă a zăbovit Odd pe Rafnista. În cele din urmă s-a pregătit pentru calea de întoarcere spre casă. Velele fură ridicate, dar Odd a spus că ar mai vrea să vadă Èi moÈia fostului său tată adoptiv, pe ostrovul Berujoder. Oamenii lui au acostat deci acolo, iar Odd a coborât singur pe uscat. A rătăcit pe insulă, în lung Èi-n lat, o lungă bucată de timp. Multe erau schimbate acum. Unde altădată se aflau construcÈii mândre, acum creÈteau bălării iar din casa unde locuise odinioară nu se mai vedea nici urmă. Lui Odd i-au dat lacrimile. Noroc că nu se afla nimeni în preajma lui să-l vadă. Cu pasul greu Èi sufletul amărât, o porni înapoi spre corabia care-l aÈtepta la Èărm.</p>
<p>Coborând o colina, se împiedică de ceva tare. &#8222;Ce să fie asta?&#8221;, se întrebă el, scormonind cu toiagul în pământ. De sub glie ieÈiră la iveală niÈte oase albicioase. Era scăfârlia unui cap de cal. Din el se strecură afară un Èarpe, care l-a muÈcat de picior. Odd nu era omul care să se sinchisească de o asemenea muÈcătură. Suferise el răni mult mai grave, la viaÈa lui. Ajuns pe corabie însă, rana începu să se umfle iar tovarăÈi lui nu erau în stare să-i afle leacul. Odd se simÈea din ce în ce mai rău. În cele din urmă, muri chiar din pricina acelei răni, înainte de a mai apuca să ajungă acasă.</p>
<p>Silkessiv a primit cu tristeÈe vestea morÈii soÈului ei, dar n-a găsit-o nepregătită sufleteÈte. Femeia bănuise că Odd nu se va mai întoarce viu din călătoria sa.</p>
<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="BjYq7Rrik4"><p><a href="https://bel-esprit.ro/povestea-lui-aslog-daniel-onaca/">Povestea lui Åslög &#8211; Daniel Onaca</a></p></blockquote>
<p><iframe class="wp-embedded-content" sandbox="allow-scripts" security="restricted" style="position: absolute; clip: rect(1px, 1px, 1px, 1px);" title="&#8220;Povestea lui Åslög &#8211; Daniel Onaca&#8221; &#8212; Bel-Esprit" src="https://bel-esprit.ro/povestea-lui-aslog-daniel-onaca/embed/#?secret=LaB6KwQFhJ#?secret=BjYq7Rrik4" data-secret="BjYq7Rrik4" width="600" height="338" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no"></iframe>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Daniel Onaca' src='https://secure.gravatar.com/avatar/1b21da99c426189347ccc0539f641c17de5884c041545704d0eb22444f2cd8ef?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/1b21da99c426189347ccc0539f641c17de5884c041545704d0eb22444f2cd8ef?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/daniel-onaca/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Daniel Onaca</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:le&#118;antin&#064;&#104;o&#116;&#109;&#097;il&#046;&#099;o&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>