<p>Timpul cultural este asemenea celui liturgic din trecut – inutil, liber, gratuit şi se oferă oricui îl vrea. Este adevărat că, din perspectivă culturală, timpul are alt ritm. Eruditul, filosoful, criticul literar, Heraclit, îşi „chivernisise” timpul. Pentru acest gen de oameni, timpul este acumulare culturală, tot aşa cum, la bursa newyorkeză, este acumulare financiară.</p>
<p>În maniera aceasta, Octavian Saiu încearcă să convingă cititorul că „Teatrul este libertatea percepÈiei subiective.” Bunăoară, „Ce înseamnă a fi spectator”? „Există o artă de a privi «ca la teatru»”? &#8211; Sunt doar câteva dintre întrebările pe care le lansează Octavian Saiu, autorul volumului „<a href="https://www.libhumanitas.ro/arta-de-a-fi-spectator-octavian-saiu-a245429.html">Arta de a fi spectator</a>”. Profesor, cercetător şi critic de teatru, Octavian Saiu este, departe de aceste însuÈiri formale, un împătimit al Teatrului. Are un doctorat în Studii teatrale şi unul în Literatură comparată, predă la Universităţi din România, Noua Zeelandă, Hong Kong, Japonia şi Portugalia, dar &#8211; cel mai important &#8211; este faptul că slujeÈte cu devotament arta spectacolului, din orice ipostază.</p>
<div id="attachment_41765" style="width: 477px" class="wp-caption aligncenter"><img aria-describedby="caption-attachment-41765" class="wp-image-41765" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2022/08/Octavian-Saiu-195x300.jpeg" alt="" width="467" height="719" /><p id="caption-attachment-41765" class="wp-caption-text">„Arta de a fi spectator” de Octavian Saiu © Nemira</p></div>
<p>„<a href="https://www.libhumanitas.ro/arta-de-a-fi-spectator-octavian-saiu-a245429.html">Arta de a fi spectator</a>” este structurată în nouă capitole, în care analizează (posibile) tipologii ale spectatorului. Având premisa subiectivităÈii asumate (la vedere), Octavian Saiu analizează orizonturi de aÈteptare Èi prefigurează tipurile de receptor. Autorul reuşeşte să fie deopotrivă intens şi discret. Incitant şi atractiv, acest volum, reuneşte informaÈii ce oferă o lecţie despre poetica receptării. Scriitorul distilează esenÈa teatralităÈii Èi ne atenÈionează că lucrarea musteÈte de <a href="https://bel-esprit.ro/maestrul-morricone-si-muzica-de-film/" target="_blank" rel="noopener">referinÈe culturale</a>.</p>
<p>Octavian Saiu a ţesut metafore uimitoare, matrici moderne, prin asocierea elementelor ce Èin de arta spectacolului cu armătura lecturilor solide (teoreticieni ai artei, amintesc aici doar autori precum <em><strong>Gustav LeBon, Ortega y Gasset, Herbert Marcuse, Chrles Mackay</strong></em>), într-un discurs agreabil, deloc sofisticat, fără să sufoce cititorul de la înălÈimea argumentului ÈtiinÈific bine camuflat în fraza curată. AÈadar, printre acoladele argumentărilor, regăsim Èi acele „muÈcături şi înţepături” necesare înţelegerii falsului din realitatea cotidiană. Autorul a conturat – cu lejeritate sau gravitate – numeroase (posibile) portrete de spectator.</p>
<p>Analizând cele nouă capitole, cititorul poate lesne înÈelege că astăzi, oamenii se retrag şi trăiesc „melcoid”, consumând surogate culturale, servite de multitudinea de canale media. Capitolele cărÈii se-nlănÈuie firesc, cursiv, iar detaliile sunt suficiente pentru a nu oferi mult timp de reflecÈie pănă la următorul capitol. Se pare că istoria comunicării este istoria unei (false?) dileme: progres al cunoaşterii versus regres moral şi cultural. Octavian Saiu se poziÈionează în tabăra îndrăgostiÈilor de tot ceea ce înseamnă ‘artă vie’ .</p>
<p>Despre ipostazele aspiraÈiilor, aflăm încă din primul capitol «Spectatorul ideal Èi arta tăcerii»: „Într-o sală de teatru, suntem cu toÈii acasă, mereu împreună, deÈi de fiecare dată ne simÈim separaÈi de raÈiune Èi simÈire.” Parafrazând-o pe celebra Jane Austen, scriitorul identifică binomul care ar sta la baza unui spectator ideal. Apoi, în următoarea prezentare, «Spectatorul (in)discret Èi aplauzele publicului», este analizată plurivalenÈa acestui gest (analizat în universul spectacologic occidental, dar Èi cel asiatic/japonez) consemnând preÈuire, apreciere, dar Èi nobleÈe colegială: „Aplauzele au devenit o formă cultivată de comportament social, înscris în cultura Èi civilizaÈia oricărei comunităÈi evoluate.”</p>
<p>NuanÈele râsului, ca atitudine existenÈială, sunt prezentate în capitolul «Spectatorul narcisist Èi râsul ca eroare». Cu luciditate Èi umor fin, schiÈează caruselul râsului, în contextul multitudinii formelor de spectacol contemporan. Plecând de la sursele comicului din dramaturgia clasică, trecând prin formele hibride de <em>stand up, </em>ajungând la publicul de televizor (<em>apud</em> Philip Auslander), Octavian Saiu atrage atenÈia asupra pericolului identificat în persoana spectatorului vanitos: „Râde prematur, nestrunit, dar nu ca prostu’, ci – mai grav – ca unu’care se vrea deÈtept.”. Cu siguranÈă, simţul umorului e un indice de seriozitate Èi de maturitate spirituală, de echilibru, de tinereÈe spirituală. AÈa se ajunge la creionarea unei tipologii aparte, Èi anume, spectatorul narcisist. Atingând, cu eleganÈă, pagini din istoria artei vizuale, autorul poposeÈte la un detaliu care face deliciul momentelor artistice din lumea de azi: ‘covorul roÈu’.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Ceremonialul profan &#8211; care încerca să realizeze o punte spirituală între tabăra artiÈtilor Èi mundani &#8211; , astăzi, a devenit un accesoriu al trufiei: „ Iar cei care se iluzionează că aÈa vor salva scena de la ameninÈările erei digitale, cultivând prezenÈele pompoase ale politicienilor sau ale sportivilor pe covorul roÈu, împing teatrul spre păcatul greu al trufiei.” Concluziile autorului justifică o reevaluare necesară azi: „Èi râsul excesiv, Èi parfumul prea puternic, Èi defilarea de paradă, sunt, aÈadar, atributele aceluiaÈi narcisism al spectatorului nemulÈumit de rolul lui în teatru, dornic să se afirme împotriva scenei.”.</p>
<p>ObservaÈiile despre lumea contemporană sunt fin încapsulate în capitolul «Spectatorul sentimental Èi naivitatea afectivităÈii». AÈadar, Octavian Saiu analizează mecanismele marketingului cultural Èi speculează, cu mult farmec, pe seama segmentului de spectatori care se definesc printr-un devotament constant, atât de necesar. La polul opus, se află «Spectatorul „crrritic” Èi răzbunarea dorinÈelor nesatisfăcute». Acest capitol poate face deliciul oricărui actor sau alt realizator de teatru, fiindcă autorul îÈi asumă folosirea scalpelului analitic pentru a contura „infernul criticilor care se simt izgoniÈi din paradisul artei”. Din fericire, acestora le oferă Èi perspectiva celor care „sunt pe margine pentru a privi către centru.”. Aici, îi aminteÈte pe George Banu, Hans-Thies Lehmann, Michael Billington, Patrice Pavis Èi John Elsom.</p>
<p>De asemenea, o frumoasă pledoarie pentru ‘corola de minuni a lumii teatrale’ devine secÈiunea <strong>«Spectatorul copil Èi Èansa creativităÈii»</strong>. Ca Èi în celelalte capitole, filonul anecdotic se împleteÈte armonios cu registrul serios, iar arta teatrală este invocată ca o reală necesitate întru formarea personalităÈii creatoare de valoare.</p>
<p>«Spectatorul talentat Èi plăcerea teatrului» pune în evidenÈă pericolul invaziei de stimuli din lumea virtuală Èi marchează nevoia întâlnirilor autentice, întâlnirea dintre actor Èi spectator. În concluzie, doar o astfel de întâlnire ar garanta autenticitatea teatrului. Fără ca autorul să forÈeze convingerile cititorului, regăsim figura regizorului care acaparează întreg capitolul «Spectatorul artist Èi artistul spectator». Ca Èi în cazul dramaturgului de geniu, rolul acestui tip de artist este determinant din perspectiva reuÈitei unui spectacol.</p>
<p>La final, în «Poetica spectatorului Èi arta de a privi „ca la teatru”», reînnoadă trei aspecte convergente: un loc, o poveste Èi o emoÈie. Ca un nobil cavaler al Teatrului, Octavian Saiu pledează pentru mersul la spectacol (element necesar creării mitologiilor personale): „&#8230;arta de a fi spectator ne împlineÈte ca fiinÈe umane”. GraÈie stilului său (fraze lungi, bogate, vizuale, contrapunctate de propoziÈii scurte) lectura devine accesibilă, iar emoÈiile se degajă din paginile parcurse. Epilogul împlineÈte acest opus seren Èi îndeamnă la meditaÈie, cât Èi la mersul la Teatru: <em><strong>„&#8230;arta de a fi spectator ne călăuzeÈte prin lume. Ne dă încredere în noi Èi în ceilalÈi. Ne dă aripi să visăm, laolaltă cu ceilalÈi. Èi ne lasă speranÈa că, împreună cu ceilalÈi, putem căuta scena ca o poartă către cer.”</strong></em></p>
<p> ;</p>
<p>„<strong>Arta de a fi spectator</strong>” de Octavian Saiu</p>
<p> ;</p>
<p>Categorii:<a href="https://carturesti.ro/raft/teatru-159">Teatru</a></p>
<p>Limba: Română</p>
<p>Data publicării: iulie 2022</p>
<p>Editura: <a href="https://carturesti.ro/editura/nemira">Nemira</a></p>
<p>Nr Pag:176</p>
<p>Colectie: <a href="https://carturesti.ro/colectie/yorick">Yorick</a></p>
<p>ISBN: 9786064313065</p>
<div id="attachment_41766" style="width: 671px" class="wp-caption alignnone"><img aria-describedby="caption-attachment-41766" class="wp-image-41766" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2022/08/Octavian-Saiu-2-300x200.jpg" alt="" width="661" height="440" /><p id="caption-attachment-41766" class="wp-caption-text">Octavian Saiu © Teatrelli</p></div>
<p>„<em><strong>Când luminile se sting într-o sală, orice fel de sală, ceva miraculos se întâmplă – indiferent de tot ce stă să înceapă pe scenă, dincolo de valoarea spectacolului Èi de talentul actorilor, mai presus de aplauzele, meritate sau nu, de la sfârÈit. Momentul, în sine, are o vibraÈie unică. Nu doar că lumea, cu stridenÈele Èi nebunia ei, e lăsată în urmă, dar omul obiÈnuit devine martorul unei taine. E un act de prefacere, poate chiar Èi fără voie, o trecere de la realitate la metafizică, de la profan la sacru. E un dar, pe care unii îl ignoră, dar pe care alÈii îl savurează ca pe un afrodiziac, Ètiind că se poate repeta mereu, fără să fie vreodată la fel. Acel moment este plăcerea teatrului. Èi prima lecÈie în arta de a fi spectator.</strong></em>” (Octavian Saiu)</p>
<p><!--more--></p>
<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="ix1g76m5wm"><p><a href="https://bel-esprit.ro/nuantele-iertarii-razbunarea-iertarii-eric-emmanuel-schmitt/">NuanÈele unui sentiment &#8211; „Răzbunarea iertării” (Éric-Emmanuel Schmitt)</a></p></blockquote>
<p><iframe class="wp-embedded-content" sandbox="allow-scripts" security="restricted" style="position: absolute; clip: rect(1px, 1px, 1px, 1px);" title="&#8220;NuanÈele unui sentiment &#8211; „Răzbunarea iertării” (Éric-Emmanuel Schmitt)&#8221; &#8212; Bel-Esprit" src="https://bel-esprit.ro/nuantele-iertarii-razbunarea-iertarii-eric-emmanuel-schmitt/embed/#?secret=2KCqyhTfF4#?secret=ix1g76m5wm" data-secret="ix1g76m5wm" width="600" height="338" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no"></iframe>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/10/89.jpg" width="100" height="100" alt="" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/madalina-dumitrache/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Mădălina Dumitrache</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>Cultura te îmbogăţeşte, te plasează pe o anumită ierarhie valorică, cu condiţia să fie dublată de inteligenţă şi de cei şapte ani de acasă. Licenţiată în Teatrologie-Filmologie (U.N.A.T.C. I.L.Caragiale, Bucureşti) şi Pedagogie (Univ. Buc.), mă simt aproape de cei “săraci în arginţi, dar bogaţi în iluzii” ştiind că cea mai subtilă, dar solidă, formă de supravieţuire este cultura Èi că întotdeauna “Les <em>beaux esprits se rencontrent</em><em>”</em>.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="Addthis" target="_self" href="https://www.facebook.com/madalina.dumitrache.3" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-addthis" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 448 512"><path fill="currentColor" d="M400 32H48C21.5 32 0 53.5 0 80v352c0 26.5 21.5 48 48 48h352c26.5 0 48-21.5 48-48V80c0-26.5-21.5-48-48-48zm-32 252c0 6.6-5.4 12-12 12h-92v92c0 6.6-5.4 12-12 12h-56c-6.6 0-12-5.4-12-12v-92H92c-6.6 0-12-5.4-12-12v-56c0-6.6 5.4-12 12-12h92v-92c0-6.6 5.4-12 12-12h56c6.6 0 12 5.4 12 12v92h92c6.6 0 12 5.4 12 12v56z"></path></svg></span></a><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#109;&#097;d&#097;lina.d&#117;m&#105;tr&#097;ch&#101;&#064;ymai&#108;&#046;co&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>