<h4>Podul minÈii mele</h4>
<p>e un cer senin, albastru, albastru! De fiecare dată când nu reuÈesc să fac faÈă puzderiei de gânduri, încerc să urc cât pot de repede acolo, exact ca atunci când eram copil Èi eram curioasă de ce-o fi, oare, dincolo de scara ce duce în podul Èurii. De fiecare dată găseam ceva interesant de făcut, ceva captivant de observat sau ceva ce aÈeza imediat o liniÈte-n mine Èi mai presus de orice, un adăpost sigur. Nu mai zic de dăÈile în care Èura era plină-vârf, cu fân. AÈa-i la Èară, ai parte Èi de îmbuibarea asta!</p>
<p>Este necesar, „strict ne-ce-sar” să ai un loc al tău Èi numai al tău, un loc sigur în care să poÈi „fugi” ori de câte ori simÈi nevoia! Un loc de unde să vezi Èi să simÈi, ce-o fi dincolo. De-asta sunt foarte importante Èi amintirile, fiindcă ele devin, în timp, cel mai la-ndemână remediu pentru câte-un „of” sau „vai”.</p>
<p>Dar eu nu locuiesc la casă, din păcate, decât ocazional, la părinÈi, drept pentru care nu am un pod propriu-zis.</p>
<p style="text-align: center;"><em> De-asta, mi-am meÈterit unul în minte, în care, în loc de fân îndesat cu furca, mi-am Èesut mii de plase de siguranÈă în care stau bine merci, ancorată deasupra norilor de griji.</em></p>
<p>Nu am Ètiut cum să fac asta dintotdeauna. Însă, după ce-am coborât jos de tot, în mine, am reuÈit. Asta-i culmea: să te cobori ca să te înalÈi, de fapt! În fine, fiecare Ètie unde-i adâncimea sa, nu? În străfundul inimii, exact! Abia ajunsă acolo am aflat Èi eu că, rănile, fie ele sufleteÈti sau trupeÈti, tot răni se cheamă. Iar rănile nu pot fi Èinute ascunse sau lăsate de izbeliÈte, nevindecate, pentru că se (te) infectează Èi încet, încet, te consumă, rod din tine, te ucid.</p>
<p>Unele, nu foarte mari, se mai cicatrizează, de la sine, dacă eÈti bun de carne.</p>
<p>Alea care se fac de la suflet prea bun, nu. Nu se mai cicatrizează! Le duci, aÈa, cu tine.</p>
<p>Dar dacă înveÈi, dacă crezi că, tot ce vine peste tine, vine să te crească, să te întărească, să te ducă cu câteva trepte mai sus… Èi că, dacă Èi-e dată o încercare, Èi-e dată Èi puterea să treci peste ea, te afli deja cât de cât într-un loc ferit. Teoria potrivit căreia, atunci când traversăm perioade mai puÈin fericite din vieÈile noastre, de fapt, noi plătim pentru ceva anume, ceva făcut sau nefăcut, nu mă are adeptă pe mine. Eu sunt convinsă că fără suferinÈă nu putem fi pe deplin recunoscători pentru darurile noastre. Asta da, cred! Èi că, fără suferinÈă n-am aprecia cu adevărat starea de bine, de nedurere. Însă, la fel de bine înfiptă-n mine este Èi convingerea că, cei care deja au înÈeles asta, primesc în continuare încercări după principiul, „bate Èaua sa priceapă calu’!” Poate că, numai aÈa, văzându-te pe tine îngenunchiat, se fac Èi alÈii bine, poate că numai aÈa, pot Èi alÈii să înÈeleagă că nu toate trec cu flori de muÈeÈel sau frunze de coada Èoricelului Èi că nici facerea de bine nu se poate înfăptui doar cu zisa.</p>
<p style="text-align: center;"><em> Ce simplu ar fi să bem un ceai de slăbit, de exemplu Èi să ne aÈezăm cuminÈi, într-un colÈ, fără să facem nimic altceva, aÈteptând pur Èi simplu să slăbim, nu? </em></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Vom slăbi din adevăr Èi din credinÈă, desigur, din păcate. Èi nu putem trăi mereu cu mătura Èi cu făraÈul în mâini, la infinit, fiind mereu „pe locuri fiÈi gata” astfel încât, să ascundem rapid gunoiul sub preÈ, înainte ca nu cumva să fim văzuÈi Èi arătaÈi cu degetul. Pentru ce, Èi mai ales cui datorăm atâtea explicaÈii, justificări sau scuze? În primul rând că, am avea o gravă problemă, opriÈi fiind de acea bariera mentală, „ce zice lumea” Èi doi, că nu ne-ar mai ajunge timpul ca să putem fi noi înÈine, din cauza măÈtilor pe care ne-am strădui să le întreÈinem Èi să le afiÈăm. Iar timpul… veni, vidi, vici! Este singurul care nu se uită înapoi, peste umăr.</p>
<p>AÈadar, fiecare dintre noi are nevoie de un refugiu sănătos în care să se retragă, la un moment dat. În care să evadeze măcar din când în când. Iar dacă fizic, locul acela nu există, putem să ni-l imaginăm, să-l desenăm în mintea noastră.</p>
<p>Eu mi-am făurit un pod de cer senin, în dinsusul minÈii mele Èi indiferent de starea vremii, de-afară sau din sufletul meu, de câte ori simt că o ia razna, o astoi suind-o acolo, în seninul ăla. Mintea! De minte, zic. Nu-i uÈor, dar nici imposibil! ÈtiÈi ce mi se pare uÈor? Să îndemni la iubire Èi la fericire când tu eÈti iubit Èi fericit. <em>Fă-o când eÈti praf, când eÈti distrus… PoÈi? ÎÈi mai vine?</em> Când eÈti apăsat de deznădejde nu te mai interesează rădăcinile firelor de păr nevopsite Èi nici să te hlizeÈti în poze. Nu te mai interesează nicio rutină zilnică, nicio potrivire a hainelor, ori vreun alt trend… Atunci rămâi tu Èi Dumnezeu Èi un mănunchi de prieteni care-Èi rup din timpul lor câte-un „ce faci?”, „cum eÈti”, „ai nevoie de ceva?” Èi asta mi se pare extraordinar!</p>
<p style="text-align: center;"><em> Nu există nimic mai motivant în vieÈile noastre decât să simÈi că îi pasă cuiva de tine! Nu să Ètii, ci să simÈi, ca să-l parafrazez pe marele Nichita.</em></p>
<p>AÈa că, uite, tu poÈi avea o plajă, tu o pădure, tu o grădină, iar tu, o câmpie, ori un munte, un colÈ de stea, o livadă cu cireÈi înfloriÈi Èi câte Èi mai câte astfel de locuri, incredibil de frumoase, exact aÈa cum vreÈi voi să fie! Totul se reduce la a-Èi struni mintea, înainte să te stăpânească ea pe tine. Mai ales dacă ne gândim că, oriunde ne-ar purta paÈii pe lumea asta, în orice colÈ al ei vom fi vreodată, sănătoÈi sau bolnavi, în orice lux sau sărăcie ne-ar fi dat să trăim, la un moment dat, proprietari sau chiriaÈi, îmbrăcaÈi sau goi, sănătoÈi sau bolnavi, acasă va fi mereu un sentiment. Iar noi vom purta mereu cu noi Èi în noi, oricând, oriunde vom fi Èi lângă oricine, doar aceste două inestimabile puteri: inima Èi mintea noastră. Acolo-i casa noastră, cuibuÈorul nostru!</p>
<p>Atâta doar că timpul, acest bancher necruÈător Èi de neînduplecat, singurul care nu aÈteaptă după noi, ne pune niÈte dobânzi… uneori, aproape imposibile!</p>
<p><img class="alignnone size-medium wp-image-47982 aligncenter" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/03/flori_de_cais1-300x300.jpg" alt="podul din minte" width="300" height="300" /></p>
<p style="text-align: center;"><span style="color: #999999;"><em>foto flori de cais &#8211; arhiva/grădina personală</em></span></p>
<p>CiteÈte Èi <a href="https://bel-esprit.ro/cat-e-ceasul/">Cât e ceasul</a></p>
<p> ;</p>
<p> ;</p>
<p> ;</p>
<p> ;</p>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Monica ViÈa' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a5acb199da2b40dbc6660cd1c014a3c8f16ed40b4c6e09b07da332a44ae1d2?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a5acb199da2b40dbc6660cd1c014a3c8f16ed40b4c6e09b07da332a44ae1d2?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/monica-visa/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Monica ViÈa</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#109;oni&#099;ad&#105;&#097;&#110;&#097;_&#118;&#105;&#115;a&#064;&#121;a&#104;&#111;o&#046;c&#111;&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>