<p><strong><em>Din Bucegiul, care, vechi de bătrân ce este, a văzut aÈa de multe, încât nici nu-i mai vine să se mire de nimic, se avânta clocotind un pârâu de munte atât de sălbatic Èi de năvalnic, încât parcă-n răsfăÈarea lui ar voi să cutreiere lumea toată.</em></strong><br />
<strong><em>E un voinic minunat, PeleÈ, cu părul creÈ Èi cu adânci ochi albaÈri, Èi e atât de voios Èi de tare, fiindcă s-a născut în adâncimile unui munte uriaÈ. Se zice că vine dintr-un loc năprasnic, care-i ascuns în fundul pământului Èi în care Èed zânele apelor. Èi dacă stai mult lângă PeleÈ, aÈa de mult, că de stătut ce stai să uiÈi lumea, auzi cu toul desluÈit cântările zânelor.</em></strong><br />
<strong><em>Chiar se iveÈte, din când în când, câte o zână, care, plutind pe o frunză mare Èi lată de-a lungul PeleÈului la vale alunecă din treaptă-n treaptă peste cascadele apei Èi priveÈte cu ochi voioÈi la lume. Dar nu poate să o vadă decât acela care s-a născut pe la toacă Èi n-a avut nici o dată vreun cuget rău în sufletul lui.</em></strong><br />
<strong><em>Ele netezesc cu degetele lor gingaÈe pletele creÈe ale lui PeleÈ Èi vorbesc pe Èoptite cu dânsul despre leagănul lor cel ascuns în tainiÈele muntelui, apoi el le pune în faÈă oglinzi mititele, ca să.Èi vadă chipurile trandafirii. Iar Èoaptele lor sunt tainice, ca Èi când s-ar furiÈa adierea unui vânt domol.</em></strong><br />
<strong><em>Apoi, PeleÈul niciodată nu oboseÈte, atât de mare îi este puterea Èi grăbită călătoria. Darnic din fire, îÈi reînoieÈte mereu valurile spumegate Èi nu se întreabă cât a dat Èi cât îi rămâne. Ètie prea bine că jos, în adâncime, e lacul mare, care nu seacă niciodată, câtă vreme Bucegiul nu se va fi prăbuÈit Èi marea nu va fi acoperit CarpaÈii. </em></strong></p>
<p><strong><em>El, PeleÈ, nu Ètie de loc a scoti Èi nu zice niciodată: &#8221; Nu vreau să mă istovesc ca nu cumva să rămâi sărac!&#8221; O! nu, harnic Èi darnic îÈi aruncă valurile prin lume la vale, ca oameni Èi vietăÈi Èi ierburi să se răcorească din ele.</em></strong><br />
<strong><em>Se necăjeÈte cu toate acestea Èi el câteodată, când primăvara nu vrea să sosească, ori toamana pleacă prea în pripă:atunci se face de tot galben Èi se umflă în mânia lui aÈa de tare, încât rupe Èi sfâÈie tot ce-i cade la îndemână. Iar crivăÈul râde de dânsul, ori drept pedepsă îl biciueÈte Èi-i aruncă în drum copaci mari, ca să-l obosească cu ei pe nerăbdătorul copil, cu pletele creÈe Èi cu inima îndârjită.</em></strong></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/02/fa55dd1200920c89b20718d874e1f3ac.jpg"><img class="aligncenter wp-image-6759 size-full" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/02/fa55dd1200920c89b20718d874e1f3ac.jpg" alt="" width="465" height="600" /></a><br />
<strong><em>Dar nici nu e cu putinÈă să nu-l apuce necazul, când iarna vine aÈa degrabă. Îi este un lucru nesuferit, cînd copacii îÈi aruncă frunzele în el Èi trebuie să le poarte, acum neînsufleÈite, pe acelea cu care glumise toată vara; apoi îl supără Èi ghiaÈa, care-l strâmtorează Èi vrea să-l silească a tăcea. Căci un păcat mare are PeleÈul: voieÈte să stea, mereu să stea de vorbă, cu florile, cu copacii, cu păsările, cu vânturile, chiar Èi cu muÈchii de pe pietrele din albia lui, ba, în cele din urmă Èi cu sine însuÈi de vorbă. Fie cel mai cuminte, tot i s-ar urî în curând, cum i se urăÈte de multe ori Èi celui mai bun al său prieten, care s-a putut deprinde la răbdare faÈă de dânsul.</em></strong><br />
<strong><em>Iară lui PeleÈ îi place prea mult ca alÈii să se minuneze de poveÈtile lui, Èi nu Èine de loc să păstreze tainele ce i s-au încredinÈat, deÈi munÈii l-au mustrat adeseori pentru limbuÈia lui, zicându-i &#8222;Barbă bătrână&#8221;. Dar el Èi-a scuturat părul creÈ Èi a aruncat o privire Ètrengărească la codru, ca Èi când ar voi să-i zică: &#8222;AÈa-i că Èie îÈi place să mă asculÈi?&#8221;</em></strong></p>
<p><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/03/peles-Dicu.jpg"><img class="aligncenter wp-image-47889 size-thumbnail" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/03/peles-Dicu-373x299.jpg" alt="" width="373" height="299" /></a><br />
<strong><em>Am stat ceasuri multe Èi îndelungate lângă el Èi am ascultat spusele lui, Èi câteodată parcă vedeam vârful degetului vreunei zâne, ori piciorul trandafiriu, ori pletele din părul ei; Èi am auzit adeseori cântări minunate: acum am să vi le povestesc toate.</em></strong><br />
<strong><em>Căci nu e taină ceea ce PeleÈ, a spus: o Ètie o mulÈime de lume, o Ètiu feriga Èi muÈchiul Èi floarea &#8222;Nu mă uita&#8221; Èi fagii Èi brazii, iar acelora care n-o Ètiu, le-o spune vântul, ce scutură mereu frunzele până ce nu le spun toate, ca păsările să ducă vorba mai departe peste nouă mări Èi nouă Èări, până acolo unde nu mai sunt furtuni, fiindcă nu mai este nici aer. Fiindcă eu nu am aripi, nu pot purta poveÈtile departe-n lume, ci trebuie să le spun pentru ca să mergeÈi Èi voi să vedeÈi PeleÈul.</em></strong><br />
<strong><em>Poate că el are să vă povestească mult mai multe ca mine, iar acelora, care n-au avut încă nici un cuget rău în sufletul lor, li se vor arăta zânele.</em></strong><br />
<strong><em>Acum, ascultaÈi ce-a fost, cum a fost o dată Èi dacă n-ar fi fost, nici n-ar povesti-o PeleÈ.</em></strong></p>
<p>Povestea face parte din volumul ”PoveÈtile <a href="https://peles.ro/istorice/istoricul-castelului-peles/" target="_blank" rel="noopener">PeleÈului</a>”, scris de Carmen Sylva<br />
<em>Casa de Editură &#8222;Nob&#8221;, Craiova, 1991</em></p>
<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="Sf90VjQ01D"><p><a href="https://bel-esprit.ro/sa-conduci-cu-o-mana-de-fier-intr-o-manusa-de-catifea-carol-i-al-romaniei/">„Să conduci cu o mână de fier într-o mănuşă de catifea.” &#8211; Carol I al României</a></p></blockquote>
<p><iframe class="wp-embedded-content" sandbox="allow-scripts" security="restricted" style="position: absolute; clip: rect(1px, 1px, 1px, 1px);" title="&#8220;„Să conduci cu o mână de fier într-o mănuşă de catifea.” &#8211; Carol I al României&#8221; &#8212; Bel-Esprit" src="https://bel-esprit.ro/sa-conduci-cu-o-mana-de-fier-intr-o-manusa-de-catifea-carol-i-al-romaniei/embed/#?secret=NrlVWwX8Is#?secret=Sf90VjQ01D" data-secret="Sf90VjQ01D" width="600" height="338" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no"></iframe>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Bel Esprit' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/bel-esprit/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Bel Esprit</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#112;co&#110;c&#117;&#114;&#115;&#064;&#121;&#097;&#104;o&#111;&#046;com" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>