<p style="text-align: right;">Motto: <em>Nu suferi cu adevărat dacă nu înÈelegi ce Èi se întâmplă&#8230;</em></p>
<p style="text-align: right;"><em> Nu te vindeci de suferinÈă dacă nu eÈti capabil de iertare&#8230;</em></p>
<p style="text-align: right;"><em> Nu poÈi ierta dacă nu iubeÈti viaÈa Èi, mai ales, pe tine.</em></p>
<p style="text-align: right;"><em> Acest drum e cu sens unic, dar foarte rar circulat.</em></p>
<p style="text-align: right;"> ( <strong>Flash-uri</strong>, Ioana Blaga Frunzescu)</p>
<p> ;</p>
<p>Întotdeauna sunt acolo. Pe raftul al doilea de sus, în dreapta, lângă cutia cu pălăria de paie. Sunt noi. Nu-i încalÈ decât prin casă, uneori, când mă doare sufletul foarte tare&#8230; sau&#8230; când mă simt singură. Pantofii roÈii cu tocuri cui.</p>
<p>Prima dată i-am încălÈat într-o dimineaÈă geroasă de noiembrie, de ziua mea, când am realizat, abia trezită din somn de o geană de lumină rece strecurată printre perdele, că se împlineau fix zece ani de când nu mai păÈisem pe scenă. Fix zece ani fără lumina reflectoarelor, fără mirosul acid, pătrunzător, de vopsea proaspăt folosită pe decoruri, fix zece ani fără aplauze&#8230;. Erau ani de când viaÈa mea încremenise ca într-un instantaneu Èi încetasem să mai simt iubirea în sufletul meu amorÈit&#8230; sau sensul vieÈii mele, speranÈa&#8230; Erau zece ani de la condamnare. Fusesem condamnată cu atâta ură la un fel de moarte, una înfricoÈătoare, prin însingurare. Fusesem cenzurată, anihilată, anulată, violată sufleteÈte Èi scuipată într-un exil departe de scenă, de public, de viaÈa mea&#8230;. Fără drept de apel, fără explicaÈii, fără speranÈă. Pur Èi simplu. Un capriciu al sorÈii sau &#8230;? Devenisem o paria, o literă stacojie&#8230; doar dintr-un capriciu ? <a href="https://bel-esprit.ro/o-istorie-a-razbunarii-intre-justitie-si-vendeta/">Răzbunare</a>? Frustrare? Oare rănisem pe cineva atât de tare încât îmi venise rândul să plătesc? NopÈi întregi m-am întrebat &#8211; de ce? De ce?&#8230; Până la urmă nu a mai contat nici pentru mine – de ce? cine? ce? cum? Eram un destin frânt.<img class="aligncenter size-full wp-image-34474" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2021/07/f1c7868948997ed8c5547b1d12554038.jpg" alt="" width="564" height="846">Èi eu, ca proasta, după fix zece ani, în dimineaÈa aceea am avut revelaÈia, am înÈeles cu adevărat ce mi se întâmplase Èi ce devenise viaÈa mea. Èi în clipa aceea a început adevărata suferinÈă. M-am chircit în pat de o durere cumplită. MĂ DUREA TOT SUFLETUL. Eram singură, disperată, înfricoÈată. Trăiam un sevraj, un sevraj de <a href="https://bel-esprit.ro/ion-minulescu-si-ne-am-iubitti-aduci-aminte/">iubire</a>. Mi-era frică de mine, de ceea ce mi-aÈ fi putut face. Mi se uscase -brusc- gura&#8230; Èi când am apucat, cu înfrigurare, paharul cu apă de pe noptieră, l-am strâns atât de tare încât s-a spart. Apa a explodat pur Èi simplu Èi a căzut pe podea. Câteva cioburi erau pe pat, altele mi se înfipseseră în palmă. Ce mizerie! Priveam, ca hipnotizată, picăturile de sânge care cădeau pe cearÈaful alb Èi mă gândeam la basmul preferat (cinic moment!)<em>Albă- ca- Zăpada</em> Èi&#8230;: <em>buzele roÈii ca sângele</em>&#8230;</p>
<p>*</p>
<p><em>&#8211; S-a sinucis </em>&#8211; ar fi zis vecinii Èi neamurile&#8230;</p>
<p><em>&#8211; ĂÈtia de la teatru nu-s chiar normali ! </em></p>
<p><em>&#8211; S-a sinucis de proastă, dă-o dracului!!</em></p>
<p><em>&#8211; Lasă că era veÈnic nemulÈumită&#8230;</em></p>
<p><em>&#8211; Èi&#8230; ăsta-i motiv?!</em></p>
<p><em>&#8211; Lasă că mai erau Èi altele&#8230;. Ètim noi. Nu mai prea avea ce face cu viaÈa ei. IeÈea la cumpărături cu maÈina Èi atât. Pleca, venea. Repede. Purta ochelari de soare Èi iarna!!</em></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p><em>&#8211; Cred că avea probleme la servici&#8230; sau de sănătate? Ceva incurabil? Ceva în familie? Ceva, ceva tot era!</em></p>
<p><em>&#8211; Era dusă!</em></p>
<p><em>&#8211; Nu, nu&#8230; Ceva tot era&#8230; Asta era! Nu mai juca. Dispăruse din lumea aia a lor, a artiÈtilor! Dacă încercai să o întrebi ce mai face, cînd o mai vedem pe scenă, în ce piesă&#8230;. întorcea spatele Èi se făcea că nu aude&#8230; O mironosiÈă, o prefăcută, o&#8230; Asta a mâncat-o de vie!</em></p>
<p><em>*</em></p>
<p>Èi ce simplu ar fi, îmi spuneam în acea dimineaÈă geroasă de noiembrie (sinucigaÈii sunt predispuÈi să o facă de ziua lor, nu?!) &#8211; ce simplu ar fi să iau un ciob dintre cele înfipte în palmă Èi să <em>cioplesc</em> cu el&#8230; adânc &#8230; Ce simplu&#8230;</p>
<p>Èi iar m-a străfulgerat gândul că Albă- ca -Zăpada avea <em>buzele roÈii ca sângele</em>Èi mi-am dorit să fiu iar frumoasă precum personajul meu de desene animate perfect ( a la Walt Disney).</p>
<p>Zis Èi făcut. Adică&#8230; gândit Èi împlinit. M-am ridicat (hotărîtă!) din patul meu cu sânge, apă Èi cioburi Èi m-am dus la baie. După ceva vreme am ieÈit spălată, pieptănată, fardată Èi bandajată (la mâna dreaptă!). Èi&#8230; strângându-mi cordonul halatului de atlas alb cât mai bine în jurul taliei, m-am dus la zona de terapie&#8230; – unii o numesc dressing sau walking closet. Am luat de pe raftul al doilea de sus, de lângă cutia cu pălăria de paie, minunata Èi roÈia mea pereche de pantofi cu toc cui Èi m-am încălÈat. MINUNE!!!! TristeÈea, disperarea, suferinÈa, frustrarea, durerea&#8230;. toate, toate au dispărut ca prin farmec. Aveam sufletul limpede. Èi nici nu mai eram singură! Eram EU Èi PANTOFII mei ROÈII cu tocuri cui. O mândreÈe de <a href="https://bel-esprit.ro/ce-face-o-femeie-manierata/">femeie</a>!</p>
<p>Am făcut câÈiva paÈi prin dormitor, aÈa, ca pe catwalk altădată –<em>bărbia sus, gâtul lung, umerii jos, pieptul în faÈă, fundul strâns&#8230;</em>Cu fiecare zig-zag efectuat cu profesionalism prin cameră (ca să am suficient loc, nu de alta!) mă simÈeam tot mai bine, tot mai sigură pe mine, în stare să înfrunt orice Èi pe oricine, chiar Èi DESTINUL!</p>
<p>Tot restul zilei am râs, adică, într-un fel, am fost veselă&#8230;</p>
<p>Mda, asta a fost prima dată&#8230;</p>
<p>Pe urmă, de-a lungul vieÈii, adică de atunci încoace, au mai fost momente asemănătoare, când durerea sufletului atingea cote aÈa de înalte, că mă durea carnea pe mine Èi tremuram ca o piftie, dar deja aveam remediul – încălÈam pantofii roÈii Èi mă plimbam prin casă până oboseam. Apoi râdeam, adică eram iar veselă, oarecum, în capul meu&#8230; Èi deveneam plină de vervă, de planuri, de proiecte, de vise, de roluri ( Martha, Katarina, Lady Macbeth, Medeea&#8230; ), plină de VIAÈĂ!</p>
<p>*</p>
<p>Cât de disperat poate să ajungă un om ca să îÈi ia viaÈa?&#8230; Să plece din casă Èi să se arunce în faÈa maÈinilor pe o stradă cu trafic intens, să se arunce de la balcon, de la mare înălÈime, să bea otravă de Èobolani în creierii nopÈii, să se spânzure de bârnele din garaj, să-Èi masacreze venele în baie ? Cât de disperat? Cât de singur? Atât de disperat. Atât de singur. Atât de laÈ, atât de bolnav sufleteÈte, atât de întunecat, atât de departe de Dumnezeu&#8230;</p>
<p>De câte ori poate muri un om într-o singură clipă? De câte ori îi poate muri sufletul?</p>
<p>Sin-gu-ră-ta-tea&#8230; Ce-o fi? O boală, o alegere, un dat, o pedeapsă? Pentru ce? Cât de tare poÈi greÈi, cât de vinovat poÈi să fii ca să ajungi condamnat la <a href="https://bel-esprit.ro/singuratatea-pro-sau-contra/">singurătate</a>, la alienare, la exil, departe de oameni, departe de ceea ce iubeÈti mai mult? Oamenii nu au dreptul să-Èi facă asta unii altora! Èi totuÈi, o fac&#8230;</p>
<p>În cazul ăsta, ar fi mai bine să capitulezi, să mori&#8230; E mai simplu să mori&#8230;</p>
<p>Ei bine, mie îmi plac al naibii lucrurile complicate! AÈa că aleg să trăiesc, să iert, să schimb prin <a href="https://bel-esprit.ro/ion-minulescu-si-ne-am-iubitti-aduci-aminte/">iubire</a> Èi să sper. Èi, evident, voi purta în tot timpul acesta pantofii roÈii cu toc cui&#8230; Cât m-or Èine. HOOOOOOPE!</p>
<p>*</p>
<p>Frumos final! Nu?</p>
<p>Doar că&#8230; această întâmplare e una imaginară, iar<em>acei</em> pantofi roÈii cu toc cui &#8230; n-au existat!</p>
<p>Joac-o pe asta!
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2021/05/Ioana-Blaga.jpeg" width="100" height="100" alt="" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/ioana-blaga-frunzescu/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Ioana Blaga Frunzescu</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:i&#098;&#102;&#064;y&#097;&#104;o&#111;&#046;c&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>