<p>Ca un regizor temerar Èi intransigent, Radu Afrim îÈi asumă riscuri reale pentru a întocmi un protocol (perfect calibrat la prezentul continuu) al tehnicilor de supravieÈuire în lumea actuală. „Ce fel de oameni devenim atunci când suntem brusc forÈaÈi să ne schimbăm stilul de viaÈă?” Un posibil răspuns încercăm să aflăm urmărind un raport bine făcut, profund încorporat, de la sfârÈitul epuizat al ultimei crize, în timp ce suntem în faza de început a uneia cu totul noi, în recenta montare <a href="https://www.tnb.ro/ro/repetitie-pentru-o-lume-mai-buna">„RepetiÈie pentru o lume mai bună”</a>, (declarată) «o MatrioÈka de crize».</p>
<div id="attachment_47723" style="width: 663px" class="wp-caption alignnone"><img aria-describedby="caption-attachment-47723" class="wp-image-47723" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/03/Afis-1-214x300.jpg" alt="" width="653" height="916" /><p id="caption-attachment-47723" class="wp-caption-text">AfiÈul spectacolului ”RepetiÈie pentru o lume mai bună” © Irina Moscu / TNB</p></div>
<p>Încă de la afiÈul care esenÈializează teme Èi motive, suntem atenÈionaÈi că vom pătrunde într-un tărâm vizual aparte, de altfel, acest teritoriu i-a adus nenumărate elogii directorului de scenă Radu Afrim. Bunăoară, vom regăsi tuÈele estetice Èi tematica încapsulate în acest poster semnat de Iulia Moscu: un soi de Mic PrinÈ rătăcit într-o lume <em>à la </em>Edgar Allan Poe ne pune în gardă că vom avea de-a face cu un (anti)erou măcinat de neliniÈte Èi disperare. Izolat într-un glob de cristal, se profilează într-o postură evidentă de criză (la nivel moral, politic, ecologic, civilizaÈional, avem să aflăm ulterior). Din metaforicul afiÈ, deducem reanimarea morţilor sau doliul, dar Èi speranÈele (rozele fanate). Aflăm, deci, că directorul de scenă va apăsa uÈor pe frica noastră de moarte, de îmbătrânire, de capcanele capitaliste. Spectatorul rămâne, însă, îngenunchiat de felul tranÈant în care spectacolul, cu un titlu aproape programatic, filtrează lumea Èi-Èi avertizează spectatorii (folosind clacheta de film) că este în uz&#8230; «o repetiÈie pentru o lume mai bună».</p>
<p>Dramatizarea romanului omonim al scriitorului Mihai Radu poate fi &#8211; lejer &#8211; un manifest direct Èi abrupt al inventarului de greÈeli din lumea de azi, care te scoate din ritm Èi te obligă să nu evadezi, să fii martor la sfârÈitul lumii palpabil, la care participăm, zi de zi, cu toÈii. Bunăoară, la o primă vedere, avem de-a face cu povestea lui Paul, un cincuagenar din BucureÈti, care fuge de responsabilităÈi, îÈi pierde tatăl bolnav de demenÈă, bălteÈte în relaÈii disfuncÈionale Èi simte cum viaÈa trece impasibil pe lângă. Întreaga montare devine o bulversantă călătorie intimă, o călătorie menită să facă lumină / sau nu, în fond o dramă reflexivă în care moartea, boala, trauma, sexualitatea, speranÈele Èi nostalgiile sunt reunite pe un imens „loc de joacă” (excelentă miÈcarea scenică coordonată de Flavia Giurgiu), într-un mod tranÈant, crud Èi lipsit de compromisuri. Talentul de povestitor al directorului de scenă este de netăgăduit atunci când se joacă cu timpul Èi spaÈiul pentru a evoca despărÈirea pusă în evantai: despărÈirea dintre soÈi Èi iubiÈi, dintre părinÈi Èi copii, dintre o generaÈie Èi o alta, despărÈirea de trecut, de speranÈe, ba chiar Èi despărÈirea de viitor. În fiecare dintre spectacolele semnate de Afrim, există cel puÈin un element care iese din tiparul clasic al expresiei teatrale – fie o instalaÈie împrumutată din artele vizuale, fie nelipsitele proiecÈii video/Video mapping: Andrei Cozlac. Amestecului dozat de imagini video (de apreciat reverenÈa în faÈa lui <a href="Antonioni">Antonioni</a>, prin imaginile cu <a href="https://www.cinema-arta.ro/evenimente/il-deserto-rosso">Monica Vitti</a>) Èi muzică remixată (nu lipsesc hiturile disco sau Èlagărele româneÈti) îi corespunde, în planul ideilor, o intertextualitate Èi o intervizualitate în care cele mai diferite surse se regăsesc: de la picturile daneze sau cele suprarealiste, la cliÈee de groază (<em>The Addams Family</em>) până la cele sublim perverse ale lui <a href="https://ro.wikipedia.org/wiki/Pedro_Almod%C3%B3var">Almodóvar.</a></p>
<p>Regăsim, pe scena sălii „Ion Caramitru”, decoruri adecvate pentru o naraÈiune complexă. Întreg universul spaÈial (Scenografie: Irina Moscu) devine proiecÈia unei lumi subiective, o casă tip vagon, insistând asupra mediocrităÈii lente a spiritului într-un spaÈiu mortificat, căci avem de-a fac cu o istorie despre o familie românească dintr-un BucureÈti datat, dar, la fel de bine, poate fi definitorie pentru întreaga civilizaÈie occidentală de azi. Directorul de scenă păstrează amănuntele teatralităÈii sub spectrul unui echilibru, un pol al armoniei e textul, celălalt e spaÈiul ales. Arhitect al spaÈiului, Radu Afrim e atent Èi la cuvânt Èi la imagine, pentru că le vrea investite în realitatea umană Èi fictivă a creaÈiei scenice. Interioarele austere Èi reci – desprinse parcă din picturile lui <a href="https://www.artnet.com/artists/vilhelm-hammersh%C3%B8i/">Vilhelm Hammershøi</a> sau <a href="https://www.renemagritte.org/">René Magritte</a> – surprind mai bine lumina (nuanÈele reci) Èi ilustrează întâlnirea neaÈteptată dintre irealitate Èi cotidian. Èi de astă-dată, Radu Afrim se detaÈează prin încorporarea unei estetici izbitoare, care rimează cu actualitatea. Microcosmos al epocii digitale, spaÈiul teatral compus de acest regizor e un palimpsest tridimensional care conÈine un întreg arsenal cultural: citate, aluzii, ironii (grozavă imaginea <em>mall</em>-ului ca o panoramă a deÈertăciunilor), umor negru<em>.</em> Poezia vizuală atestă vâna teatralităÈii lui neo-suprarealiste în care legile fireÈti ale poveÈtii (naraÈiunii clasice) sunt sublim distorsionate.</p>
<p>Recenta montare uimeÈte publicul prin autenticitatea Èi prin infinita tandreÈe, sintetizând multe dintre obsesiile artistice ale dramaturgului/romancierului, devoalând o tulburătoare luciditate conjugată cu o sănătoasă doză de umor actual. Problematica morÈii a dat mereu de furcă directorilor de scenă, dar în cazul de faÈă, Radu Afrim abordează toamna vieţii într-o cheie meditativă minoră.</p>
<p>Un bărbat se trezeÈte într-o lume cel puÈin dezamăgitoare, ba chiar plină de disperare, iar tehnica lui de supravieÈuire e să nu-Èi asume rolul de adult. ÎnÈelege prea multe din nonsensul existenÈial, ca să nu facă pe nebunul din când în când. Pentru astfel de personaj nu putea fi nimeni mai potrivit decât Marius Manole, antrenat Èi în partituri interiorizate, iluminate de o bogată trăire dramatică. Actorul se regăseÈte în acest antierou, cu aspect de <a href="https://www.imdb.com/name/nm0001682/">Mickey Rooney</a>, Èi menÈine o amplitudine constant dramatico-sarcastică. Paul este un bărbat care trece prin criza majoră dintre maturitate Èi primele semne ale îmbătrânirii. Este legat de trecut, dar nu are nicio ancoră a stabilităÈii. Este un veritabil nomad prin viaÈă. Are o fostă soÈie, Mădălina, care i-a distrus ideea de amor domestic, o fiică, Lavinia, plecată din Èară Èi un tată solitar, internat la azilul „Conacul SperanÈei”. Dacă femeile din viaÈa sa i-au semnat de mult timp biletul de adio, tatăl pare să planeze ca o umbră, amintindu-i de vremuri pe care le considerase încheiate. Marius Bodochi a reprezentat o justă opÈiune pentru înneguratul senior (Domnul Mircea Negrescu) impus Èi de gama posibilităÈilor nuanÈate ale experimentatului artist, aici, împrumutând din expresivitatea austeră a chipului, dar Èi din accentul anticonvenÈional al desenului psihologic.</p>
<p>Mirela OpriÈor, în rolul Mădălinei, este decorativă, exuberantă, posesoare a unui stil de joc subtil, tuÈat de umor. AceÈti actori, Marius Manole Èi Mirela OpriÈor, excelează în prezentarea a doi oameni care nu pot să nu se rănească reciproc ori de câte ori se află în aceeaÈi cameră, fie intenÈionat, fie din întâmplare, doar pentru că se cunosc atât de bine. Energiile contrastante ale actorilor conduc spre unele dintre cele mai reuÈite scene din spectacol. Ideea de ‘altă lume’ o sugerează, fie Èi printr-o apariÈie fulgurantă (video), Cătălina Mihai întruchipând-o pe Lavinia, fiica lui Paul Èi a Mădălinei. Tânăra actriÈă aduce nota de viu Èi autentic necesar în acest univers mortificat.</p>
<p>Centrul de greutate în conexiunea dintre Paul şi tatăl lui îl reprezintă asistenta Tamira, cea care îl îngrijeÈte pe seniorul Negrescu. Bizuindu-se pe manifestările temperamentale ale feminităÈii sale, dar Èi pe o acurateÈe expresivă, Raluca Aprodu îi conferă dimensiuni dramatice personajului Tamira (realizatorii au eliminat-o pe cealaltă asistentă, Dana, din roman, comasând trăsăturile celor două în personalitatea Tamirei). Dansul senzual Èi pulsaÈiile psihedelice, din fundalul imagistic, subjugă privitorul mângâiat de vocea Domnicăi Trop Èi îl lasă derutat de combinaÈia oximoronică.</p>
<p>Ca de obicei, regizorul îÈi bulversează spectatorii prin frustrarea orizontului de aÈteptare. Bunăoară, foloseÈte o singură actriÈă/un actor pentru două partituri diferite. În raport cu Patricia, Paul nu se mai poate ataÈa de ea. Crina Semciuc îÈi certifică strălucit datele ei interpretative, dar Èi expresivitatea particulară a chipului. Tonurile când picante, când romanÈioase ale recitativului justifică dubla ei distribuire în postura amantei Patricia, dar Èi-a nepoatei (CarmenuÈa, aici, o veritabilă „<em>Wednesday</em>”) PrimăriÈei. La fel procedează Radu Afrim Èi în cazul primarului din Gostinu, care devine PrimăriÈă. Èi aici, directorul de scenă distribuie aceeaÈi actriÈă în două roluri diferite, dar asemănătoare: mama lui Paul, dar Èi PrimăriÈa. Natalia Călin întrupează mama care, în încercarea de a-Èi îndeplini consecvent rolul, pune bărbatul deasupra copiilor. Chipul expresiv al Nataliei Călin pâlpâie între resemnare epuizată, disconfort, furie guturală Èi reconsiderare conciliantă de nenumărate ori. ExcepÈională în tipologia de ‘femeie-locomotivă’, Natalia Călin se califică Èi în postura ingrată de PrimăriÈă postdecembristă. Mizând pe candoarea Èi vulnerabilitatea structurală a lui Ètefan Iancu, regizorul îi atribuie atât rolul nepotului (Bogdănel) PrimăriÈei, dar Èi a Câinelui Mădălinei. Tânărul actor echilibrează atmosfera Èi transformă cuvintele în gesturi, priviri.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Irina Movilă se înscrie în linia tradiÈională a actriÈelor care reuÈesc să imprime imediat o anumită emoÈie unui spectacol. Fie Èi prin intermediul apariÈiilor video „transcrie” confuzia personajelor Èi nuanÈează intriga întrupând-o pe Mara, sora vitregă a lui Paul, dar Èi un ‘nod’ important în derularea acÈiunilor (subiective).</p>
<p>Alura sportivă, sinceritatea Èi fermitatea jocului îl impun pe Emilian Oprea în postura lui Slavic, partenerul lui Paul în proiectele sale <em>eco</em>. În egală măsură, Ciprian Necula etalează un comic reflexiv, capabil să releve veracitatea personajului Gelu, amicul comun al lui Paul Èi-al lui Slavic, iar <em>touch-ul gay </em>devoalează o tulburătoare intimitate, fără tuÈe exhibiÈioniste. Acest duo <em>à la </em>Kusturica potenÈează Èarja comică.</p>
<p>Falimentul este general pentru acest personaj: tatăl lui se întoarce acasă lipsit de memorie Èi cu o vină disipată într-un trecut neclar Èi, aparent, îngropat definitiv, apoi are un proiect ecologic interesant, dacă nu ar fi bizar: să ridice două statui-copii din peturi de plastic pe malul Dunării. În acelaÈi timp, Paul este rugat de fosta sa soÈie, Mădălina, să-i recupereze căÈelul de la iubitul ei de care tocmai s-a despărÈit. Iată cum un câine iscă drame familiale Èi scotoceÈte printre dedesubturile vieÈii de cuplu din lumea actuală. Languros Èi patetic, apatic Èi sagace, crud uneori, Istvan Teglas răbufneÈte în toată plenitudinea structurii sale eclectice în postura Flautistului, actualul iubit al Mădălinei. Aerul său de <a href="https://en.wikipedia.org/wiki/Frankenstein_in_popular_culture">Frenkenstein</a>, mixat cu figura semi-umană a lui <a href="https://en.wikipedia.org/wiki/Caliban">Caliban</a>, confirmă anxietatea Èi &#8211; mai ales &#8211; eÈecul ca o inimă întunecată a orgoliului, aici, perfect în rolul de abuzator. De asemenea, capriciile minÈii Èi bătrâneÈea galopantă sunt subtil sugerate prin prezenÈa lui CordoÈ, bărbatul fugit de la azil / prieten cu Mircea Negrescu, ipostaziat cu mult umor de Emilian Mârnea.</p>
<div id="attachment_47725" style="width: 729px" class="wp-caption alignnone"><img aria-describedby="caption-attachment-47725" class="wp-image-47725" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/03/RPOLMB-300x223.jpg" alt="" width="719" height="535" /><p id="caption-attachment-47725" class="wp-caption-text">”RepetiÈie pentru o lume mai bună”/ Marius Manole &; Emilian Mârnea © Radu Afrim</p></div>
<p>Într-o astfel de intrigă stă farmecul naraÈiunii scenice: discrepanÈa uluitoare între gravitatea unei situaÈii de viaÈă Èi de moarte, de pe o parte, Èi ridicolul absolut al preocupărilor mărunte ale altora, pe de altă parte. Paul e nevoit să rezolve în timp record ambele probleme, lăsând impresia că le face cu aceeaÈi lipsă de entuziasm. TotuÈi, există Èi un beneficiu ascuns al acÈiunilor lui. Mereu fluidă, regia reflectă net strania atmosferă din viaÈa lui Paul, sondează profunzimile din intimitatea cuplului de adulÈi aflaÈi într-un spaÈiu transformat în zonă de conflict. Plasată într-o mare de blocuri gri, sobră Èi decorată cu rafinament, casa-vagon devine un personaj în sine – martorul tăcut al tuturor evenimentelor (dormitorul rămâne simbol al unui trecut de mult apus, iar fereastra e o posibilă «cheie»).</p>
<p>În a doua parte a spectacolului, aflăm despre trecutul tatălui său Èi despre istoricul căsniciei cu Mădălina, ceea ce face lumină într-o privinÈă: Paul are nesperata Èansă, ascultându-i Èi îndeplinindu-le dorinÈele (recuperarea câinelui Mădălinei) sau ocupându-se creÈtineÈte de sfârÈitul tatălui său, de a le demonstra tuturor că e mai bun decât ei; că, în pofida tuturor defectelor lui, se poate plasa într-un soi de superioritate etică. Practic, el n-a făcut altceva decât să urmeze un firesc, un tipic social care salvează aparenÈele. Originea acestei idei despre retribuÈie se (re)găseÈte în copilăria lui Paul, pe care el o descrie ca fiind un loc din care lumea îndepărtată a adulÈilor părea o garanÈie a echilibrului. Pe de altă parte, nu poate face complet abstracÈie de firea lui, încât moartea tatălui său îi dă prilejul de a pune în scenă un spectacol grotesc, însă plin de umor negru Èi absurd, ca o ironică piedică pusă morÈii înseÈi. Lucid Èi cinic, Paul nu are timp nici de sentimentalisme ieftine, nici de emoÈii artificiale; e pragmatic, sec Èi gata să evite „obiceiul”. Hâtru Èi iconoclast, Paul întrupat de Marius Manole atribuie macabrului o dimensiune ridicolă, care detabuizează Èi aruncă în derizoriu întreaga situaÈie.</p>
<div id="attachment_47726" style="width: 704px" class="wp-caption alignnone"><img aria-describedby="caption-attachment-47726" class="wp-image-47726" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/03/RPOLMB-2-300x180.jpg" alt="" width="694" height="416" /><p id="caption-attachment-47726" class="wp-caption-text">”RepetiÈie pentru o lume mai bună”/ Crina Semciuc, Raluca Aprodu, Marius Bodochi Èi Emilian Mârnea © Radu Afrim</p></div>
<p>DeÈi a plonjat în microuniversul unei familii oarecare, efectul sociologic din <a href="https://www.tnb.ro/ro/repetitie-pentru-o-lume-mai-buna">„RepetiÈie pentru o lume mai bună”</a> nu estompează latura emoÈională. Regăsim o permanentă glisare de la poveste, de la fluxul narativ, la o combinaÈie de imagini Èi senzaÈii. Teatralitatea lui Afrim implică elemente de media, proiecÈii Èi vibraÈii muzicale. Fluidizarea spaÈiului invită spectatorul la o perspectivă multiplă. Este multă tăcere între personajele de pe scenă. Tăceri legate de iubire, tăceri legate de trădare, tăceri legate de furie. Acele pauze pe care personajele le fac în dialoguri trecute Èi prezente sunt croite după calapodul lui Paul. El poartă ranchiuna, ataÈamentul, ura sau frustrarea ca pe un bagaj pe care nu are cum să-l uite într-o gară.</p>
<p>Ideea spectacolului este seducătoare, bogată în posibilităÈi, propice reflecÈiei, o combinaÈie de privire obiectivă asupra realităÈilor româneÈti postrevoluÈionare Èi de analiză discretă, dar puternică, a tarelor societăÈii Èi a felului, deseori stângaci, în care personajele se adaptează mediului. Un spectacol în care mesajul e înscris chiar în titlul lui conduce acest „mic infern” (de pe scenă) spre orbita universalităÈii. O constantă rămâne căutarea unui tip de expresie care să medieze contradicÈiile propriului «eu». În centrul acestei lumi, rămâne mereu regizorul, artistul ale cărui căutări, dileme, traume, amintiri îÈi găsesc un sens în dinamica unui spectacol autentic.</p>
<p><strong>RepetiÈie pentru o lume mai bună</strong></p>
<p>dramatizare de Mihai Radu Èi IonuÈ Sociu după romanul omonim de Mihai Radu</p>
<p>Regie: <a href="https://www.tnb.ro/ro/radu-afrim">Radu Afrim</a></p>
<p>Univers sonor: <a href="https://www.tnb.ro/ro/radu-afrim">Radu Afrim</a></p>
<p>Scenografie: Irina Moscu</p>
<p>Video Mapping: Andrei Cozlac</p>
<p>Asistent regie: Mădălina Ciupitu</p>
<p>Asistent scenografie: Mădălina Sandu</p>
<p>Lighting design: Mircea Mitroi</p>
<p>Regia tehnică: Adrian Ionescu</p>
<p>DistribuÈie:</p>
<p> ;</p>
<table width="916">
<tbody>
<tr>
<td width="229">Paul Negrescu:</td>
<td width="229"><a href="https://www.tnb.ro/ro/marius-manole"><strong>Marius Manole</strong></a></td>
<td width="218">Mircea Negrescu, bătrânul pe moarte / tatăl lui Paul:</td>
<td width="229"><a href="https://www.tnb.ro/ro/marius-bodochi"><strong>Marius Bodochi</strong></a></td>
</tr>
<tr>
<td width="229">Mara, sora lui Paul (aflată în Australia &#8211; apariÈie video):</td>
<td width="229"><a href="https://www.tnb.ro/ro/irina-movila"><strong>Irina Movilă</strong></a></td>
<td width="218">Mădălina, fosta soÈie a lui Paul:</td>
<td width="229"><a href="https://www.tnb.ro/ro/mirela-oprisor"><strong>Mirela OpriÈor</strong></a></td>
</tr>
<tr>
<td width="229">Flautistul, actualul iubit al Mădălinei:</td>
<td width="229"><a href="https://www.tnb.ro/ro/istvan-teglas"><strong>Istvan Teglas</strong></a></td>
<td width="218">Tamira, asistenta care îl îngrijeÈte pe Mircea Negrescu:</td>
<td width="229"><a href="https://www.tnb.ro/ro/raluca-aprodu"><strong>Raluca Aprodu</strong></a></td>
</tr>
<tr>
<td width="229">CordoÈ, bărbatul fugit de la azil / prieten cu Mircea Negrescu:</td>
<td width="229"><a href="https://www.tnb.ro/ro/emilian-marnea"><strong>Emilian Mârnea</strong></a></td>
<td width="218">Slavic, prietenul lui Paul Èi partenerul lui în proiecte:</td>
<td width="229"><a href="https://www.tnb.ro/ro/emilian-oprea"><strong>Emilian Oprea</strong></a></td>
</tr>
<tr>
<td width="229">Gelu, prieten cu Paul Èi Slavic:</td>
<td width="229"><a href="https://www.tnb.ro/ro/ciprian-nicula"><strong>Ciprian Nicula</strong></a></td>
<td width="218">Mama / PrimăriÈa din Gostinu:</td>
<td width="229"><a href="https://www.tnb.ro/ro/natalia-calin"><strong>Natalia Călin</strong></a></td>
</tr>
<tr>
<td width="229">CarmenuÈa, nepoata primăriÈei:</td>
<td width="229"><a href="https://www.tnb.ro/ro/crina-semciuc"><strong>Crina Semciuc</strong></a></td>
<td width="218">Bogdănel, nepotul primăriÈei:</td>
<td width="229"><strong>Ètefan Iancu</strong></td>
</tr>
<tr>
<td width="229">Patricia:</td>
<td width="229"><a href="https://www.tnb.ro/ro/crina-semciuc"><strong>Crina Semciuc</strong></a></td>
<td width="218">Câinele:</td>
<td width="229"><strong>Ètefan Iancu</strong></td>
</tr>
<tr>
<td width="229">Lavinia (apariÈie video):</td>
<td width="229"><a href="https://www.tnb.ro/ro/catalina-mihai"><strong>Cătălina Mihai</strong></a></td>
<td></td>
<td></td>
</tr>
</tbody>
</table>
<p><strong><em>Spectacol nerecomandat minorilor sub 16 ani.</em></strong>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/10/89.jpg" width="100" height="100" alt="" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/madalina-dumitrache/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Mădălina Dumitrache</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>Cultura te îmbogăţeşte, te plasează pe o anumită ierarhie valorică, cu condiţia să fie dublată de inteligenţă şi de cei şapte ani de acasă. Licenţiată în Teatrologie-Filmologie (U.N.A.T.C. I.L.Caragiale, Bucureşti) şi Pedagogie (Univ. Buc.), mă simt aproape de cei “săraci în arginţi, dar bogaţi în iluzii” ştiind că cea mai subtilă, dar solidă, formă de supravieţuire este cultura Èi că întotdeauna “Les <em>beaux esprits se rencontrent</em><em>”</em>.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="Addthis" target="_self" href="https://www.facebook.com/madalina.dumitrache.3" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"></span></a><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#109;&#097;d&#097;l&#105;&#110;&#097;.&#100;&#117;m&#105;t&#114;ac&#104;&#101;&#064;&#121;m&#097;i&#108;.&#099;o&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>