<div dir="auto">OCTAVIAN GOGA (1 aprilie 1881, RăÈinari-7 mai 1938, Ciucea) era un romantic ambivalent, un personaj în care coexistau- un visător total lipsit de simÈ practic Èi în egală măsură- un revoltat, animat de energii nebănuite Èi dileme existenÈiale. Vlăstarul unui preot ortodox Èi al unei învăÈătoare educată sub semnul culturii germane, viitorul poet s-a afirmat de timpuriu, ca un elev cu o inteligenÈă superioară, pasionat de lectură Èi jocuri în aer liber, alături de copiii Èăranilor din localitatea natală.</div>
<div dir="auto">Va iubi până la moarte geografia ardeleană Èi specificul etnografic al regiunii , pe care le considera adevărate simboluri ale perenităÈii românilor. A fost un adversar al politicilor de maghiarizare iniÈiate de către guvernele budapestane (mai ales, după 1880), fără a deveni un duÈman al poporului maghiar, căruia i-a preÈuit cultura (în special literatura), afirmându-se mai târziu, ca un inspirat traducător al operelor lui Madách Imre, Petöfi Sándor sau Ady Endre.</div>
<div dir="auto">De Ady Endre îl va lega o frumoasă Èi trainică prietenie, în pofida viziunilor opuse în privinÈa destinului Transilvaniei. Cu studii de litere Èi filosofie la Budapesta (aprofundate ulterior la Berlin), Goga se va forma ca un intelectual extrem de cult, cu lecturi impresionante Èi cunoaÈterea a Èase limbi străine.</div>
<div dir="auto">Biblioteca sa de la Ciucea avea să adune peste 10.000 de volume, pe lângă numeroase ziare Èi reviste. A debutat în volum la doar 24 de ani, primind elogii numeroase, atât din partea criticii, cât Èi a cititorilor, fiind considerat un adevărat fenomen literar.</div>
<div dir="auto">Poezia lui este astăzi (în mare parte) interesantă, mai curând ca document literar-psihologic, al unei perioade complexe din istoria literaturii române, dominată fiind de accente social-profetice, în tonuri sumbre, sau etnografic descriptiviste, amintind de vechile icoane pe sticlă, cu deosebirea că nu este vorba despre o poezie naivă, ci, de una care condensează în muzica ei, o combinaÈie de evocare folclorică Èi patos revoltat. A militat nu doar pentru emanciparea naÈională a românilor ardeleni, ci Èi pentru desprinderea Ardealului de Regatul Ungariei Èi intrarea lui în componenÈa Regatului României, deÈi, după 1918 se va arăta dezamăgit de calitatea clasei politice din Vechiul Regat, pe care o va picta în culori negre, în însemnările sale cu caracter diaristic.</div>
<div dir="auto">Poetul se va estompa după 1919, lăsând locul omului politic, implicat din ce în ce mai intens, într-o activitate publică adesea considerată sterilă, dominată de detalii inutile Èi lipsită de eficacitatea dorită. Era un om generos, cald, iubitor de discuÈii amicale, un conviv excelent, cu un special cult al prieteniei, dar cunoscuÈii îl vor vedea metamorfozat treptat, într-un personaj tot mai grăbit, impulsiv, febril, decepÈionat, maliÈios Èi cinic. Ideologic, Goga va aluneca într-un naÈionalism cu accente xenofobe radicale, discursurile Èi textele sale vor fi obsedate de aÈa-numitul “pericol evreiesc”, iar simpatiile pentru Germania nazistă Èi Italia mussoliniană, vor fi mari Èi evidente.</div>
<div dir="auto">Unele surse istoriografice occidentale indicau inclusiv finanÈarea lui Èi a formaÈiunilor politice pe care le-a condus (mai ales Partidul NaÈional CreÈtin), cu fonduri provenite din mediile naziste germane, poetul fiind folosit ca un fel de agent de influenÈă al lui Hitler în România.</div>
<div dir="auto">Dincolo de acest detaliu, este cert că Goga era sincer atunci când vitupera furibund iudaismul, pe care-l echivala în bloc, cu un cal troian al comunismului în România. Oratorul de mare talent ( dominat de imagini plastice) publicistul autor de texte percutante- Èi-a irosit însuÈirile în intervenÈii de cel mai suburban antisemitism, Èocându-Èi cunoscuÈii Èi nedumerind opinia publică.</div>
<div dir="auto">A fost un susÈinător al regelui Carol al-II-lea, căruia i-a încurajat tendinÈele autoritariste Èi s-a visat un fel de “Duce” al României, după model mussolinian. Doar 44 de zile a gustat din fructul puterii, fiind premier într-unul dintre cele mai nefaste momente din istoria României (1937-1938), într-o guvernare efemeră, în care s-a remarcat prin retragerea cetăÈeniei române a aproape 37% din totalul etnicilor evrei trăitori în România, dar Èi a altor măsuri, îndreptate împotriva libertăÈii de expresie, sub pretextul anticomunismului Èi al apărării interesului naÈional.</div>
<div dir="auto">Haosul ameninÈa să cuprindă Èara, protestele internaÈionale ivite (pe bună dreptate), l-au determinat pe Carol al-II-lea (care dorea, oricum, să-Èi instituie propriul regim personal) să-l înlăture fără ezitare pe Goga din fruntea guvernului. Poetul a avut demnitatea de a refuza oferta regelui, care i-a propus să primească o sinecură ministerială, ca paleativ al demiterii.</div>
<div dir="auto">El se visase un adevărat reformator al poporului său Èi lovitura pregătită de rege, l-a demoralizat total. Avea în biografia proprie, momente cu adevărat respectabile, când militase deschis împotriva maghiarizării compatrioÈilor săi ardeleni Èi fusese scurtă vreme întemniÈat .</div>
<div dir="auto">Acum, totul se destrămase.</div>
<div dir="auto"><strong>Va muri în urma unui atac cerebral</strong>, la proprietatea sa (situată într-o ambianÈă de basm) la Ciucea, în Èinutul Clujului. A fost căsătorit iniÈial cu Hortensia (fiica marelui bancher ardelean Partenie Cosma), părăsind-o după 14 ani de mariaj pentru Veturia, o talentată soprană, femeie măritată, care a decis (după multe ezitări) să-l urmeze, dar care i-a devenit în cele din urmă, soÈie Èi confesoare nepreÈuită. Lipsa copiilor a fost una dintre frustrările poetului.</div>
<div dir="auto"><a href="https://bel-esprit.ro/nicolae-iorga/" target="_blank" rel="noopener">Nicolae Iorga</a> i-a dedicat un epitaf impresionant, în paginile “Neamului Românesc”, în care sugera că de fapt, cel care va rămâne în eternitate va fi poetul Goga, politicianul neridicându-se la nivelul artistului. Trista adeziune la ideile cu caracter nazist a erodat (în mare parte) imaginea (iniÈial impresionantă) unui fiu al Ardealului, dăruit cu multe calităÈi.</div>
<div dir="auto">Pe 10 februarie 1938, <strong>Regele Carol al-II-lea</strong> îl informase pe Octavian Goga, că e nemulÈumit de prestaÈia guvernului condus de către poet, pe motiv că între adepÈii Partidului NaÈional CreÈtin (formaÈiunea lui Goga) Èi legionarii lui <strong>Corneliu Zelea Codreanu</strong>, tensiunile Èi ciocnirile se amplificau. Prompt, Goga îi răspunde (după unele surse nu ar fi amintit acest aspect) că tocmai a încheiat o înÈelegere cu Codreanu, în perspectiva alegerilor parlamentare, care ar fi urmat să se deruleze pe 2 Èi 5 martie- acelaÈi an. Carol pare iritat Èi insistă pentru instaurarea unui guvern de uniune naÈională, controlat în totalitate de către rege. Goga ar urma să primească drept compensaÈie, un post de ministru fără portofoliu, adică o prezenÈă de decor, fără vreun minister coordonat.</div>
<div dir="auto"><img class="aligncenter size-full wp-image-8174" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/04/385048bb4df563e497a7743b4374baf9-1.jpg" alt="" width="525" height="700" /></div>
<div dir="auto">Goga refuză Èi pleacă Èocat de la întâlnirea cu un suveran, de care se lăsase complet sedus în ultimii ani, precum un fluture de fascicolul luminos al unui bec. În cele din urmă, aripile poetului-politician au fost pârjolite de cinicul suveran, care nu făcuse decât să-l folosească o vreme, profitând de dorinÈa poetului de a accede în fruntea României, în rol de premier.</div>
<div dir="auto">Din acel moment, Goga va mai trăi mai puÈin de trei luni. (Va deceda pe 7 mai 1938). Se retrage o vreme în străinătate (Austria, ElveÈia) intenÈionând chiar să părăsească definitiv România Èi să cumpere o casă la Berna . În cele din urmă, chemarea locurilor natale se va dovedi mai puternică Èi fostul premier (împreună cu soÈia sa Veturia) va reveni în Èară. Ar fi dorit să se dedice în totalitate literaturii, plănuind să publice un volum de poezii Èi altul de memorii politice, dar orice inspiraÈie părea că-i secase. Retras la castelul său de la Ciucea, stătea mai mult în biblioteca-i vastă, fie răsfoind absent câte o carte veche, fie contemplând de la câte o fereastră, împrejurimile .</div>
<div dir="auto">Se confrunta de mai mulÈi ani cu o tensiune arterială ridicată Èi urma un regim alimentar destul de strict, la insistenÈele Veturiei. Poetul fusese în tinereÈe un gurmand Èi un mare amator de petreceri cu prietenii, însă sănătatea i se fragilizase continuu. Sensibilitatea excesivă îi amplifica melancolia naturală, ascunsă cu grijă sub reprize de entuziasm forÈat.</div>
<div dir="auto">I se părea că se prăbuÈise într-un fel de abis, din care nimeni Èi nimic nu-l mai putea scoate. Nici măcar Veturia. MulÈi au considerat că Goga era un ahtiat al Puterii Èi aparent aÈa părea. Dar el nu era nici măcar un om politic, ci- doar un luptător naÈionalist sincer, care credea că unica religie căreia românii ar fi trebuit să i se închine era Ideea NaÈională autohtonă, totdeauna gândită Èi rostită cu majuscule. A iubit România cu toată fiinÈa lui de romantic viforos, indiferent de erorile ideologice pe care le-a săvârÈit. Oficial a murit de o congestie cerebrală, dublată de o congestie pulmonară.</div>
<div dir="auto">Unele surse afirmă că poetul ar fi fost victima unei otrăviri cu efect întârziat. Carol al-II-lea ar fi dorit să-l elimine Èi fizic, temându-se că după scoaterea din scenă a lui Corneliu Zelea Codreanu, Goga rămăsese singurul adversar în viaÈă, care ar fi putut coaliza în juru-i nemulÈumirile contra regimului suveranului deraiat complet de pe linia normalităÈii constituÈionale. Nu există însă (deocamdată) nici o probă în acest sens.</div>
<div dir="auto">Octavian Goga a avut parte de o înmormântare grandioasă. După unele surse, 120.000 de oameni ar fi asistat la funeraliile sale derulate în BucureÈti. Alte surse vorbesc chiar de 200.000 de participanÈi. În sicriul său acoperit cu un capac din sticlă, poetul părea că doarme, cu figura marmoreeană, ca un zeu obosit, eliberat după un lung zbucium. O întreagă Èară a plâns Poetul. Omul politic se estompase demult, în negurile uitării. Rămăsese doar cel care luptase cu condeiul Èi verbu-i inegalabil, pentru unitatea fraÈilor săi de limbă. Povestea lui de dragoste cu aceea care-i va deveni a doua soÈie (Veturia), a suscitat un viu interes în epocă Èi după aceea.</div>
<div dir="auto">Doi oameni (fiecare excepţional în domeniul său de manifestare), au decis să-şi trăiască pasiunea mistuitoare până la capăt, sfidând convenienţele vremii, modelele moralităţii burgheze, capcanele inerente unei astfel de experienţe. Desfăşurarea relaţiei lor poate reprezenta un document interesant, atât pentru istoria mentalităţilor, pentru istoria literară, pentru psihanaliză şi nu în ultimul rând &#8211; pentru istoria culturii, întrucât, această iubire a fost conştientizată de către protagoniştii ei, ca având şi o dimensiune estetică, schimbul epistolar şi jurnalul comun care ni s-au păstrat fiind sugestive în această privinţă. Veturia Mureşan (născută la 30 mai 1883) era fiica unui cleric ortodox, Zevedei Mureşan, coleg de facultate şi mai apoi prieten al tatălui lui Octavian Goga. Cei doi s-au cunoscut când erau adolescenţi, Octavian având 15 ani, iar Veturia 13.</div>
<div dir="auto">Dacă Octavian Goga se va afirma de foarte tânăr, ca un poet reprezentativ al Transilvaniei tradiţionale, un rebel organic, ziarist radiant, dramaturg notabil şi nu în ultimul rând- probabil cel mai mare orator al românilor după Nicolae Iorga, Veturia Mureşan (căsătorită Triteanu- din anul 1903) se va impune ca o soprană de coloratură dramatică, extrem de apreciată în epocă. Soţul ei se numea Lazăr Triteanu, era cu 11 ani mai în vârstă şi era absolvent de Litere şi Teologie, lucrând în calitate de funcţionar public clerical. Bun prieten cu Octavian Goga, fire blândă, amator de lecturi, dar şters ca personalitate, se arătase dintru început fascinat de firea poetului.</div>
<div dir="auto">Într-o scrisoare i se adresa astfel: „Doresc mult să ne întâlnim, ca să mai iau putere dela tine, revoluţionarule. Atât de mult iubesc anarhiştii”. Prin contrast, soţia sa, Veturia, apărea unora dintre contemporani, ca o reprezentare romantică.</div>
<div dir="auto"><strong>Cella Delavrancea</strong>:<em> „Acompaniam la pian glasul ei splendid, dramatic şi puternic, răsunând ca un apel spre altă viaţă. Toată Transilvania vibra în gâtlejul ei. Nu voi uita niciodată Adagio din Sonata lunii interpretat de dânsa cu o demnitate severă, prefigurând o poruncă cerească</em>”.</div>
<div dir="auto">Lucian Blaga îi făcea următorul portret, când Veturia avea 30 de ani: <strong>„Cei treizeci de ani ai ei înfloreau în frumuseţe matură, fascinantă, al cărei secret consta mai ales în expresie şi mimică. Ea îşi trăia viaţa într-un fel degajat, artistic, în izbitor contrast cu modul provincial şi cuprins de complexe al celor mai multe din femeile cetăţii. Vioiciunea spirituală, sănătoasă şi plină de nerv, inflexiunile conştient cultivate ale glasului, priceperea în chestiuni artistice, instinctivă în primul rând şi fără de nicio urmă de învăţătură însuşită pe dinafară, au rotunjit în jurul ei un nimb ce aşeza în penumbră pe toate semenele ei din aceste ţinuturi</strong>”.</div>
<div dir="auto">Dar Veturia nu era deloc o femeie frumoasă, în sensul standardelor vremii. Nu avea nimic voluptuos, senzual, provocator, liniile chipului şi ale trupului său fiind mai curând nervoase, frânte, spiritualizate&#8230;</div>
<div dir="auto">Un chip prelung, o privire expresivă însă, degajând o puternică personalitate, o femeie care acumulase informaţii din cele mai variate domenii, posesoarea unei curiozităţi intelectuale insaţiabile.</div>
<div dir="auto">În 1906 însă, <a href="https://bel-esprit.ro/octavian-goga-imi-plac-in-dragoste-nesaturatii-ii-plang-si-i-admir/" target="_blank" rel="noopener"><strong>Octavian Goga</strong></a> se căsătoreşte cu Hortensia Cosma, fiica lui Partenie Cosma, unul dintre cei mai influenţi români transilvăneni, directorul băncii sibiene „Albina”.</div>
<div dir="auto">E o căsătorie care a părut tuturor celor ce-i cunoşteau ca fiind generată de dragoste. Oricum, fiica lui Partenie Cosma nutrea pentru tânărul poet sentimente extrem de puternice. Fotografiile timpului ne arată o persoană de o mare delicateţe, cu un chip chiar frumos, degajând multă blândeţe şi gingăşie. E genul de femeie pogorâtă parcă din acele albume de secol XIX, cu heruvimi bucălaţi şi luminoşi, păsărele ciripind în pomi înverziţi şi soare excesiv. Hortensia Cosma era considerată (în parametrii pragmatici ai timpului) o partidă excepţională şi e de precizat că foarte mulţi tineri cu stare din Transilvania au încercat să-i obţină mâna.</div>
<div dir="auto">În cele din urmă, a reuşit acest lucru Octavian Goga, cel care debutase în 1905 cu un volum de poezii ce se bucurase de un mare succes, atât în rândul criticii, cât şi în rândul publicului larg. E o căsătorie care îi va garanta o siguranţă materială absolută, iar intervalul de timp 1906-1914 a fost considerat cel mai fecund din viaţa lui Goga, sub aspectul creaţiei sale literare. Cele două femei care au marcat decisiv existenţa poetului ne privesc peste vreme din fotografiile care le-au imortalizat, în diferite atitudini. Diferenţa dintre ele e semnificativă.</div>
<div dir="auto">Hortensia degajă o lumină aproape perpetuă, de parcă un halou divin ar înconjura-o, o linişte totală sărută acest chip, dar la o analiză mai atentă se observă o anumită lipsă a adâncimilor. E senzaţia pe care ai încerca-o atunci când contempli multă vreme acele tablouri vesele, cu reprezentări bucolice sau de sezon. Ele ţi se şterg repede din memorie a doua zi. Nu au nimic specific. Veturia respiră un fel de nobleţe întunecată. Nu are nici pe departe gingăşia Hortensiei.</div>
<div dir="auto">Privirile îi sunt când adânci, când grave, când răscolitoare, când scăldate de o tristeţe repede depăşită de o ambiţie care-i domină întreaga fiinţă. O energie extraordinară o va anima toată viaţa, e genul de femeie care ştie să combine reprezentarea de tip romantic cu pragmatismul, visarea cu energia. Hortensia e statică, fiecare trăsătură a fiinţei ei invită la ocrotire. Veturia e o sumă de ipostaze, la ea nefiind nimic previzibil. Şi totuşi, această femeie puternică a şovăit mult până a decis să-şi urmeze chemarea inimii. Convenţiile sociale, teama, automatismele de influenţă religioasă, incertitudinea au contribuit la toate acestea. Veturia Goga nota ulterior: „<em>Înaintea căsătoriei lui, el lupta pentru a mă îndupleca să divorţez, eu nu mă puteam hotărî, lupta a durat până în 1919, când înaintea Crăciunului m-am căsătorit cu Octavian Goga”.</em></div>
<div dir="auto"><img class="aligncenter size-full wp-image-32514" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2021/03/Goga-si-Veturia-1-e1616777058376.jpg" alt="" width="437" height="580" /></div>
<div dir="auto">Oficial însă, căsătoria dintre cei doi va avea loc pe 15 ianuarie 1921. Drumul va fi anevoios, protagoniştii poveştii consemnându-şi trăirile în file de jurnal şi fragmente epistolare. Observaţiile lui Goga sunt expresia unui spirit romantic, dominat însă de o luciditate analitică: „Dacă nu mi-ai fi fost tovarăşă de viaţă, ar fi trebuit să-mi fii soră, aşa de-aproape te simt de toate fibrele intime ale nervilor mei, aşa de multă înţelegere mută ne leagă unul de altul. Eu cred într-o orânduire fatală a lucrurilor, într-o tendinţă de echilibru care înlătură situaţiile false şi face să triumfe în lumea asta normalitatea. E firesc, e logic, e normal ca noi să ne găsim un cuib al nostru. Aşa va fi. Este un drept pe care ni l-am câştigat la tribunalul teribil al vremii”. Veturia mărturiseşte o iubire în tonuri pe alocuri depersonalizante, dar intense: „Eu sunt a Ta şi tu eşti stăpânul care dispui. Aşa este şi aşa va fi întotdeauna“.</div>
<div dir="auto">E în fond, acelaşi rezultat al lecturilor cu caracter romantic, tema devoţiunii totale, a dizolvării voite în microcosmosul reprezentat de către fiinţa persoanei iubite.</div>
<div dir="auto">Octavian Goga era un om extrem de complicat şi în ciuda faptului că majoritatea contemporanilor l-au perceput ca pe un individ accesibil, comunicativ şi lipsit cu totul de orice fel de morgă, fondul său sufletesc îl indica a aparţine categoriei marilor pasionaţi, dominaţi de reprezentări strălucitoare, poate pe alocuri absurde, dar singurele care-l făceau să se simtă cu adevărat viu. S-a vorbit mereu de revolta poetului, o revoltă structurală, exprimată în discursuri, ori în scris, s-a simplificat adesea, insistându-se asupra presupusei sale xenofobii, fără a se ţine cont de datele sale psihologice.</div>
<div dir="auto">Într-o lucrare din perioada interbelică, psihologul francez Theodule Ribot preciza că, de-a lungul istoriei umanităţii, marii pasionaţi au constituit excepţii şi cu cât calitatea lor intelectuală ori sufletească era mai ridicată, cu atât şi efectele trăirilor acestora s-au dovedit a fi de o intensitate maximă, greu de admis ori de reprodus de către spiritele mediocre, acelea dominate în mod preponderent de instincte. Cu alte cuvinte, atât Octavian cât şi Veturia reprezentau exemple rare de mari pasionaţi, care îşi amplificau şi-şi trăiau într-un mod cu totul special iubirea, atât în plan instinctual, cât şi în acela al estetismului, mitizării intelectuale, complementarităţii de idei.</div>
<div dir="auto">E o temă frecventă, de pildă, în toate reprezentările artistice ale romantismului european, atât în plan literar, cât şi în sfera artelor plastice, ori muzicale. Mitul lui Tristan şi al Isoldei, imaginea tărâmului fericirii ( acolo unde iubirea se poate împlini cu adevărat), schimbul de replici (uneori pândite de o retorică preţioasă), permanenta influenţă a clişeelor lecturilor variate &#8211; iată tot atâtea elemente ale unei relaţii mult mai complexe, decât am fi tentaţi s-o catalogăm la o privire superficială.</div>
<div dir="auto">Obsesia lor pentru localitatea Ciucea (acolo unde sub coordonarea Veturiei Goga s-a construit celebrul castel al cuplului), depăşea cu mult fireasca preocupare a oricărei perechi doritoare de a-şi avea propriul ei spaţiu privat. Plonjăm deja în plin mit, pentru că la Ciucea soţii Goga îşi derulau în fapt ritualul iubirii lor excepţionale, beneficiind de o scenografie aparte. Era vasta bibliotecă a poetului, colecţia lui de artă populară românească veche, pianul soţiei sale, bisericuţa din lemn adusă de Octavian Goga din zona Sălajului şi nu în ultimul rând încântătorul peisaj, cu acei munţi fascinanţi, cu pădurile blânde, care confereau ansamblului un aer aproape religios.</div>
<div dir="auto">Ambii soţi (dar în special poetul) beneficiaseră încă din copilărie de lecturi religioase intense şi de o atmosferă care oferea un exemplu de fuziune, dintre planurile real şi fantastic, cel puţin prin intermediul temelor estetice frecventate. Nu era însă vorba de o religiozitate tradiţională, restrictivă, ci- tot de un mijloc de alimentare a unor conştiinţe predispuse la experienţe interioare limită. Nu oricine putea să scrie, precum Goga, o astfel de frază: „Tăcem şi simţim în noi soarele”. Ea pare, poate, banală la o primă lectură, dar în fapt, conţine o concentrare de sentimente aproape wagneriene ca intensitate, dimensiunea estetică redevenind din nou, clară şi vie. Sugestivă şi această caracterizare pe care Veturia Goga i-o făcea viitorului său soţ, în anul 1920: „T<em>u, cu spiritul Tău contemplativ, cu gustul simbolului şi al alegoriei, cu o sensibilitate expresivă pronunţată pentru sugestiile vizuale şi auditive. Nu sunt toate astea calităţi ale unui suflet religios</em>?” Imagini creionate la rândul lui, de către poet, ilustrând zbuciumul interior, de aceeaşi inspiraţie vag religioasă: „<em>Eu am fost în furtună pe mare &#8211; deasupra valurilor plutea mirajul care mă chema. În vifor corabia s-a sfărîmat şi aveam senzaţia că mă cufund şi eu cu ea. Am scăpat ca prin minune şi-am atins ţărmul. Astăzi sunt în port, unde te-am găsit pe tine. Dă-mi mâna, de azi înainte viaţa ne va vedea mergând alături, mergând mână în mână. Ori vom ajunge împreună culmile mirajului, ori ne vom prăbuşi laolaltă</em>”. Istoria acestei pasiuni ar fi categoric incompletă, dacă nu am aminti despre compatibilitatea intelectuală remarcabilă a celor doi protagonişti. Unul dintre cunoscuţii poetului o considera pe Veturia o femeie de o inteligenţă aproape demonică şi o botezase din această cauză „binomul feminin”. Este cert că dacă Hortensia (prima lui soţie) i-a asigurat o bunăstare tihnită şi o linişte prielnică multor creaţii intelectuale demne de interes (dar totuşi având ca principal argument marea avere a socrului său Partenie Cosma), ea nu a reuşit pe fond să-i descifreze cu adevărat cheia personalităţii sale tumultuoase, deşi îi va păstra toată viaţa o admiraţie intactă. Spiritul poetului se va fi simţit curând sufocat, aplatizat, alături de o soţie încântătoare precum era Hortensia, dar având prea puţine în comun cu el. Distanţa dintre ei nu a încetat să crească, pe fondul atracţiei ireversibile dintre Octavian şi Veturia Triteanu. Veturia s-a dovedit o permanentă sfătuitoare în plan politic a celebrului său soţ, o excelentă cunoscătoare a psihologiei umane şi ulterior o mână de fier, care nu numai că l-a ferit pe Goga de toate aspectele practice (adesea torturante pentru o fire ca a lui) ale unei vieţi de familie, dar, în acelaşi timp, i-a menţinut vie faţă de ea pasiunea şi interesul.</div>
<div dir="auto">Numai o femeie excepţională ar fi reuşit o asemenea adevărată performanţă şi e sigur că Veturia a fost exact femeia potrivită pentru un personaj ca Octavian Goga. Dragostea lor (cu împlinirea ei relativ târzie) a beneficiat de toate ingredientele unei experienţe intelectual-romantice unice, într-un timp în care, (deşi multe dintre restricţiile referitoare la aşa-numitele iubiri interzise fuseseră eliminate), persista încă (măcar la nivelul reprezentărilor şi declaraţiilor oficiale) o anumită notă de ipocrizie.</div>
<div dir="auto">În anul 2006 am vizitat Ciucea, prilej pentru a mă reculege preÈ de câteva clipe la mormântul poetului ardelean. Era o zi de vară luminoasă, dar pe măsură ce urcam treptele către mausoleul propriu-zis, lumina intensă a început să scadă puÈin câte puÈin, până când am trăit senzaÈia stranie că mă aflam în plin amurg, deÈi ceasul nu arăta nici măcar ora 14. M-a impresionat mormântul ca atare, lespedea aceea de marmură asemănătoare unui pat lat, conjugal, cu câte o pernă încrustată în două părÈi, având săpate iniÈialele O Èi V. Dintr-o dată, din frunziÈul înconjurător al pădurii care mărginea acel loc , a apărut o pisicuÈă de un alb imaculat, având ochii de un azuriu atât de intens, aÈa cum nu mai văzusem niciodată. PreÈ de câteva minute a stat acolo, aproape lipită de picioarele mele, fără să scoată vreun sunet. Părea că e nemiÈcată, o jucărie minunată din marmură, completând cu prezenÈa-i stranie, tăcerea copleÈitoare a locului. Ochii aceia de un albastru greu, impresionant, nu-i voi putea niciodată Èterge din memorie. Un fel de mic zeu al împrejurimilor, un paznic al graniÈei dintre această lume Èi lumea eternă, în care poetul Èi Veturia lui se retrăseseră. După un timp pisicuÈa a dispărut, fără să-mi fi dat seama cum, fără ca tăcerea aceea înaltă , acoperitoare (ca o rugăciune amplă rostită în absenÈa cuvintelor) să fi fost de nimic stânjenită. Mi-am făcut atunci discret o cruce, întrebându-mă dacă sufletele celor la care ne gândim intens, multă vreme, pot să ne trimită uneori, semnele atenÈiei lor.</div>
<div dir="auto">Octavian Goga mă fascinase încă din copilărie, când i-am citit prima dată câteva poezii. Bunica mea paternă avea o ediÈie de buzunar a poeziilor sale, iar de pe pagina de gardă chipul poetului mă urmărea. M-au uimit ochii lui neobiÈnuit de bulbucaÈi, profunzimea expresiei, arsă parcă de o pasiune întunecată Èi nesfîrÈită. Bunica mi-a povestit câte ceva despre omul cel straniu, ale cărui poezii reuÈiseră să mă emoÈioneze peste măsură, insistând mult pe faptul că fusese un mare poet, dar un foarte slab conducător de oameni. Èi am mai aflat Èi despre faptul că soÈia lui (Veturia), avusese un glas foarte frumos, care o făcuse vestită în toată lumea. Peste ani, când istoria îmi devenise profesie Èi pasiune deopotrivă, m-au impresionat (mai cu seamă) textele cu caracter confesiv ale poetului, în care remarcasem dela început, o stranie melancolie aburoasă, echivalentul muzical al unui recviem stins. Credeam că Goga scrie astfel pentru public Èi pentru posteritate, cu grija de a-Èi conserva o anumită imagine pe scara receptării istorice, dar mai târziu am realizat că el era sincer, iar cuvintele acestea în ritm de litanie, nu erau altceva , decât expresia unui suflet de o nebănuită adâncime, chinuit de dileme, dornic de o liniÈte absolută, pe care însă nu o va putea afla niciodată în timpul vieÈii.</div>
<div dir="auto">Fraza lui Goga este de o frumuseÈe neasemuită, clară Èi solară, de o muzicalitate tulburătoare. Omul atât de erudit devenea poet, chiar Èi în cazul celor mai banale intervenÈii, chiar Èi atunci când emitea idei cu care nu puteai fi de accord. Exista la el o grijă instinctivă faÈă de mierea limbii române, de curgerea ei fără istov, delicată Èi sugestivă. Când poetul devenea polemic sau se învolbura pamfletar, cuvintele prindeau aripi de vultur mânios, ori se metamorfozau dintr-o dată, în ploaie de toamnă, străbătută de fulgere scurte, aspre Èi orbitoare. EÈecul său în politica mare, poate fi explicat Èi pe seama acestei texturi lirice (cu luminile Èi umbrele sale), care-l făcea să dispreÈuiască la modul absolut, ceea ce numea adesea în unele scrisori adresate Veturiei- “măciniÈul zilnic”, adică bucătăria internă a partidelor, acel amestec de urzeli subterane Èi viermuieli orgolioase, care ajungeau în cele din urmă să acopere sufletele cu adevărat sensibile, cu un fel de pojghiÈă groasă.</div>
<div dir="auto">Astăzi, imaginea poetului Èi a omului politic Octavian Goga a intrat într-un con de umbră. Ce-i drept, poetul era complet interzis în anii realismului socialist, pentru a fi ulterior redescoperit Èi repus în circuitul valorilor naÈionale. După 1990, scăderile politicianului, antisemitismul Èi prohitlerismul său declarativ, au determinat aruncarea unui văl al îndoielii Èi asupra poetului ca atare, voci ale criticii literare româneÈti (unele notabile, precum Nicolae Manolescu, de pildă) comparând poezia lui Goga în termeni aproape constant defavorabili, în raport cu creaÈiile altor poeÈi europeni asemănători prin temele abordate- liricului din RăÈinarii Sibiului.</div>
<div dir="auto">Ar fi vorba despre o poezie depăÈită de timp, închisă între hotarele sale ca într-un chihlimbar, o poezie care nu mai poate spune foarte multe, sensibilităÈii omului actual. Goga nu ar fi avut nici adâncimea metafizică amplă a marilor cugetători lirici, nici anvergura creatorilor de imagini cutremurătoare, intense. Èi totuÈi, câteva dintre poeziile sale rămân Èi astăzi exemplare prin forÈa protestului radical, de o fosforescentă energie, iar suita de tablouri Èi portrete etnografico-psihologice, prin care a fixat pe ecranul cuvintelor sugestive geografia sufletească a satului natal (Èi prin el- un anumit specific al satului transilvănean românesc) mărturisesc virtuÈile unui pictor al expresiilor mustind de farmecul vechimii binecuvântate.</div>
<div dir="auto">Sunt versuri care se gustă Èi se simt, asemenea unui vin vechi Èi nepreÈuit, ferecat de generaÈii în butoaie misterioase, păstrate în beciurile alchimiÈtilor din munÈii ninÈi Èi blestemaÈi de furtuni geologice.</div>
<div dir="auto">Goga are în spusa lui lirică (dar Èi în multe dintre intervenÈiile sale oratorice păstrate în paginile tipărite) un vag ecou de rostiri biblice, fie dacă ne gândim la viforul din cuvinte, fie la evocările pline de culoare Èi de melancolii.</div>
<div dir="auto">Nu era doar influenÈa mediului în care se formase, ci Èi efigia unei personalităÈi speciale, una care (dacă ar fi să-l parafrazăm) se născuse cu un spirit de revoltă permanent , cu pumnii strânÈi, cu un compas de o deschidere neobiÈnuită, către durerile Èi bucuriile lumii.</div>
<div dir="auto">Poet al satului, rapsod al trăirilor comunităÈii sale româneÈti transilvane, cununată de timpuriu cu jertfa, suferinÈa, loviturile Èi biruinÈele destinului.</div>
<div dir="auto">AÈa după cum el însuÈi preciza, Goga nu era propriu-zis un Èăran, dar a manifestat o neobiÈnuită empatie faÈă de psihologia Èi mediul rural transilvan, pe care l-a considerat o adevărată axă a lumii româneÈti, modelul ideal, pe care românii ar fi trebuit să-l aibă în vedere, ori de câte ori se refereau la ilustrarea unui tradiÈionalism în paradigmă proprie.</div>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Cristian Sandache' src='https://secure.gravatar.com/avatar/98e72ec3b3a3330544facec5c54c1425d5a524ee41a00ac069a58a8ff78e0184?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/98e72ec3b3a3330544facec5c54c1425d5a524ee41a00ac069a58a8ff78e0184?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/cristian-sandache/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Cristian Sandache</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>Profesor universitar doctor habilitat în cadrul FacultăÈii de Istorie, Filosofie Èi Teologie a UniversităÈii „Dunărea de Jos” din GalaÈi, Cristian Sandache este o personalitate complexă, un om devotat scrisului, literaturii Èi esteticii literare, fiind una dintre cele mai active prezenÈe în domeniu.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:cs&#097;n&#100;ach&#101;&#064;&#121;a&#104;&#111;&#111;.&#099;&#111;&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>