<p>Am avut ocazia în ultima vreme – perioadă care de altfel a avut beneficiile ei, dovedindu-se a fi propice autoreflexiei Èi unei analize mai mult sau mai puÈin judicioase – să constat câteva lucruri esenÈiale care-mi scăpau înainte. Fac o mică paranteză, fiind necesar să stabilesc de la început parametrii în care mă voi exprima. Acea tentă subiectivă pe care am încercat să o înlătur, am păstrat-o în cele din urmă pentru nevoia de autenticitate. AÈadar, pe tot parcursul discursului se va resimÈi nota personală de care nu mă voi dezbăra deloc.</p><p>Cumva, poziÈia în care mă regăsesc este una privilegiată pentru a emite niÈte judecăÈi nefiltrate. Să zicem, doar un cumul de experienÈă. Aceea de a aparÈine diasporei. Èi a Èti ce înseamnă să faci parte din ea. Cu detaÈare. Această detaÈare îmi permite să fac o radiografie mai echilibrată, în ciuda dezechilibrului său. Aici, comunitatea nu este una compactă, este de fapt divizată Èi alcătuită din micro Èi macro comunităÈi, în funcÈie de raporturile stabilite între membrii. În mare, se aseamănă cu orice altă comunitate, cu câteva mici diferenÈieri. Mici, dar semnificative. Nu sunt mărunÈiÈuri. ReferinÈele de mai sus sunt direct conectate la comunităÈile româneÈti, cu precădere.</p><p>Când îÈi duci traiul de zi cu zi într-o societate mai distinctă decât cea cu care eÈti învăÈat, doar prin naÈtere dobândeÈti Èi trăsăturile esenÈiale ale comunităÈii în care apari (Èi asta nu pentru că ar fi singura care îÈi stabileÈte reperele, ci pentru că apari în lume cu aceste date preconcepute, preluând Èi automatismele nucleului familial în care prinzi contur, implicit pe cele ale societăÈii), ai Èansa unică de a descoperi o diversitate umană, pe care, dacă ai trăi în Èară, ai ignora-o cu desăvârÈire. Pentru că, fără să vrei, mai devreme sau mai târziu, aterizezi în mijlocul unei comunităÈi bine închegate. Fie datorită job-ului, Ècolii frecventate de copii, sau întâlnirilor pur întâmplătoare din magazin, parc, aeroport, etc.. </p><p>Nu mi-am dat seama din prima. La începuturi, a fost perioada de acomodare. Aterizarea în sânul unei societăÈi străine poate fi năucitoare pentru oricine. Evident, mulÈi vin cu un bagaj, toÈi venim cu un bagaj emoÈional, dar unii Ètiu mai bine jongla cu acele alternări între două sau mai multe lumi, care duc adeseori la discrepanÈă. Pentru mine, odată asimilat acel sentiment de integrare, lucrurile s-au aÈezat molcome, oarecum impuse de ritmul dat de cei din jur. Cum obiÈnuiesc să studiez pe îndelete decorul, locurile, oamenii, mi-am luat tot timpul din lume. Nu m-am grăbit deloc. Nu mi-au trebuit decât 17 ani pentru a putea fi în stare să pot formula câteva opinii legate de relaÈiile interumane în acest mediu distinct. În lentoarea mea, de parcă aÈ fi avut tot timpul din Univers, nu am realizat că există niÈte consecinÈe în cazul nefericit în care nu-Èi trece prin cap să lupÈi în fiecare moment pentru a te bucura de armonie. Pentru o bună desfăÈurare Èi un sentiment fals de comuniune cu indivizi cu care crezi incipient că te asemeni, e imperativ să întreÈii, să te pretezi la jocuri ale minÈii uneori perverse, să te complaci sau să te cenzurezi. </p>
<p>AÈ fi ipocrită să merg pe ocolite, astfel spun acum, fiecare deducÈie pe care am făcut-o a fost una dureroasă, mai devreme sau mai târziu am resimÈit o dezamăgire. Nu m-au dezamăgit străinii, cum s-ar putea crede. Poate am trăit mici neajunsuri dispersate ici, colo, dar per ansamblu, am fost adoptată în întregime, fără jumătăÈi de măsură. E normal să existe un schimb. Echidistant. Ei să accepte străini, noi să ne integrăm. Uneori există un dezacord nerostit, în special printre flamanzi. O răceală de te ia frigul brusc. Dar îi înÈeleg, interacÈiunea zero e după sufletul meu. Nu reuÈesc deloc să mă apropii de ei. Nici ei de mine. <em>So</em>, o balanÈă bună, aÈ zice, la care nu mai meÈteresc, sunt mulÈumită Èi împăcată. Ehe, altfel stă treaba când e vorba de comunităÈile româneÈti. Ustură, de obicei, orice relaÈie întreÈinută e ca un bici care nu are nicio noÈiune de pauză, zvâcneÈte necontrolat. Cu repercusiuni. Uneori drastice. Dar asta la nivel sentimental. Dacă eÈti slab, zbang, te izbeÈte. Recunosc, sunt o fire sensibilă. De unde Èi atenÈionarea mea de la început. Nu uitaÈi, totul e trecut prin filtrul personal.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<figure class="wp-block-image"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/01/17BgujclkE6lmpaLXpk5JKA@2x-e1547734787924.jpg" alt="tumblr.com" class="wp-image-5612"></figure><p>ComunităÈile mici româneÈti pot deveni cu uÈurinÈă un studiu de caz. Dacă e să mă ghidez după întreaga paletă de manifestări oferită Èi adeseori întâlnită în aceste microstructuri configurate, cred că ar fi un huzur de bine pentru sociologi. Ele se alcătuiesc, nu cum am crede, datorită afinităÈilor, ci mai degrabă din cauza intereselor personale sau alianÈelor nedeclarate. AÈ vrea să afirm că analiza mea poate fi un proiect global, dar, cum spuneam, nu îmi pot extinde cunoÈtinÈele dincolo de propria mea experienÈă. AÈa că mă rezum la ceea ce cunosc. Când trăieÈti în diaspora, îÈi poÈi pierde reperele cu o clipire din ochi. Cu aÈa repeziciune, încât nu mai apuci să te întrebi cum ai sfârÈit prin a fi înghiÈit de tonul dat de comunitate. Depinde de abordare Èi atitudine, nu neg, totuÈi, în momente de slăbiciune, vei fi acaparat, fără să Ètii că-i aparÈii. Nu Ètiu cum se întâmplă în cele mai multe cazuri, dacă lipsa de stabilitate, când eÈti emigrant fragil într-o Èară occidentală Èi trăieÈti la limita subzistenÈei, lipsit de drepturi Èi beneficii. Mă gândesc la comunitatea în care m-am integrat eu, echilibrată, bine conturată, încadrată în niÈte parametrii aparent normali. Omul are tendinÈa să îÈi caute semeni, rar observi discrepanÈe sociale sau culturale într-un grup bine definit. Dacă există diferenÈe, ele sunt impercetibile. Persistă doar mici variaÈii care, paradoxal, încheagă structural iÈele nevăzute ale respectivului grup. Nu am ales eu comunitatea asta, ea m-a ales pe mine. În fine, nu e o chestiune cu care m-aÈ lăuda în mod deosebit, dar e adevărat. Acest lucru a venit la pachet cu anumite riscuri. Când ajungi să te complaci Èi să te îndestulezi, crezând că Èi se cuvine să fii membru activ al ei, ajungi să nu mai arăÈi curiozitate faÈă de ce există înafara lui. Afli mult mai târziu că acel confort conferit este doar o capcană. La un moment dat, te pierzi în gaura neagră a unei pretinse coeziuni. Când te dezmeticeÈti, eÈti mult prea obosit să mai reacÈionezi. Devine complicată până Èi intenÈia de a înfrâna gândurile zăpăcitoare care mistuie mintea. Oare chiar fac parte din grup? Fac? Am făcut vreodată, realmente? Sau a fost o iluzie? A fost. Trăim pe meleaguri străine Èi ne adăpăm cu impresia de conformitate, de autenticitate, de prietenii solide, de întrajutorare. AÈ! Deziluzii. Fiecare din ele.</p><p>După atât amar de timp, înÈeleg, în sfârÈit, că regulile jocului nu le fac eu. Niciodată nu am avut acces la ele. Sunt induse de cine Ètie ce interese sau nevoi, oricum, greu de conceput pentru mine. Am fost Èi încă sunt dezinteresată când stabilesc o legătură. Nu am motive pretinse atunci când caut apropiere. Èi pentru că nu am mers după reguli, sau Èi mai rău, pentru că, în loc să rămân Èintuită în termenii prescriÈi ai comunităÈii mele, am ales să mă eliberez, să mă propulsez dincolo de ea, să mă remodelez Èi să îmi văd de ale mele, am fost aspru pedepsită. În final, chiar expulzată. Nu vocal, nu dramatic, aÈa cum s-ar deduce, ci într-un mod tacit. Printr-o atitudine mută, dar grăitoare, fără acuze sau injurii. </p><p>Uniformizarea nu mi-e specifică. De multe ori nu m-am regăsit, dar ajunsesem să îmbrăÈiÈez noÈiunea de tandreÈe, de comoditate Èi de culcuÈ cald, unde poÈi evada pentru suport moral. E straniu să constaÈi că eÈti pe cont propriu dintr-odată. Că mereu ai fost pe cont propriu. Fără susÈinere sau alte artificii.</p><p>Da, orice comunitate are caracteristicile ei Èi analitic vorbind, din ele se desprind anumite tendinÈe generale care sunt generate de participanÈi. Aceste dispoziÈii fireÈti îÈi ghidează evoluÈia personală în sânul grupului fără a avea putinÈa să te împotriveÈti. Dacă înoÈi puÈin împotriva curentului, poÈi devia, sau, mai grav poÈi să te scufunzi, absolut cert. Dar îÈi asumi. Ce nu-Èi asumi, sau ce te ia prin suprindere, este rezerva cu care eÈti întâmpinat pe neaÈteptate. Doar pentru că Èi-ai modificat puÈin traseul personal. Care oricum nu afectează buna desfăÈurare a grupului. EÈti considerat, cu alte cuvinte, un intrigant. După 17 ani de diaspora, am început să înÈeleg care e mersul lucrurilor. Èi am optat pentru liniÈte acum. Mie îmi plac oamenii separat, nu încadraÈi sau structuraÈi în funcÈie de poziÈia ocupată în grup. AcaparaÈi în mijlocul comunităÈii, devin nocivi, în ciuda faptului că se consideră fără cusur. Èi dacă tot am fost mereu pe cont propriu, de ce să nu fiu în continuare? Când nu mai ai aÈteptări, nu mai trăieÈti nici decepÈii. </p><p>Dar ce ne facem când realizăm că oamenii sunt, înainte de orice, fiinÈe sociale? Cum gestionăm lipsa semenilor din jur? Compensează întreÈinerile superficiale cu cei pe care îi consideri apropiaÈi din punct de vedere social, cultural, emoÈional, dacă Ètii deja că ceea ce îÈi oferă în schimb nu este decât amăgire? Sau e mai bine să dezvolÈi o rezistenÈă pentru a te proteja de acele dezamăgiri inevitabile?</p>
<p>CitiÈi Èi <a href="https://bel-esprit.ro/chintesenta-copilariei-monica-tonea/"><strong>ChintesenÈa copălăriei</strong></a>, de aceeaÈi autoare&#8230;
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Monica Tonea' src='https://secure.gravatar.com/avatar/9110504f798ca2fed1a7c1b2c14af6e5c4622a0d8a55bce87c64a3280fa72159?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/9110504f798ca2fed1a7c1b2c14af6e5c4622a0d8a55bce87c64a3280fa72159?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/monica-tonea/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Monica Tonea</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:mo&#110;&#105;&#099;at&#111;&#110;&#101;&#097;&#064;y&#097;&#104;&#111;o.co&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>