<p style="text-align: center;"><strong><a href="https://www.youtube.com/watch?v=-vlccK9nv9s">Neagu Djuvara</a>: &#8222;Oare ce va fi mâine? Cum va mai fi ţara asta?&#8221;</strong></p>
<p>O lume ciudată a luat locul oamenilor pe care i-am cunoscut în <em>vremea aceea</em>, cum zice basmul. Apucături stranii care denotă o îndepărtare de valori aproape imposibil de combătut&#8230; o mizantropie mai animă din când în când spiritele, ca un vânt călduţ de primăvară ce clatină ramuri negre întinse spre pământ. În afară e vopsit gardul, înlăuntru-i leopardul, zicea o vorbă, şi aşa şi este.</p>
<p>Faţă în faţă, oamenii se privesc cu vrajbă în priviri, de după măştile care, mai ales unora, le vin acum ca turnate, de parcă asta le-ar fi lipsit întreaga lor existenţă, dar în mediul virtual lasă, în locul lor, cuvintele să vitupereze. Încet, încet, politicul absoarbe şi contaminează toate domeniile existenţei.</p>
<p>Pe vremea lui Caragiale, moftul ajunsese cuvântul definitoriu, blestem şi binecuvântare, dar era pe departe mai slab în puterea de a tăia realitatea în mii de aşchii, şi mult mai inocent. Caragiale însuşi s-ar fi crucit de ce s-a ales de noi în vremea pandemiei. Războiul tuturor contra tuturor. Parcă am fi cu toţii purtătorii unui virus ucigaş cu care am vrea să ne facem loc mai bine şi mai mult pe pământ, fără să ne gândim că plapuma sub care dormim e cu fiecare zi mai scurtă cu o palmă. Un fel de metaforă a perisabilităţii noatre am încercat aici, dar câţi vor mai sta să analizeze!?</p>
<p>Aşa că mai bine să-l citim pe seniorul Djuvara:</p>
<p>P.S. Dacă veţi avea vreo interpelare pentru orice idee din articolul acesta, scrieţi-ne şi vom publica, după puteri, de îndată.</p>
<p>,,<em><strong>Era o vreme</strong> în ţara asta când cine termina liceul şi intra la facultate era privit cu admiraţie şi i se spunea cu respect, &#8222;Domnul inginer sau Domnul profesor, sau Domnul avocat&#8221;.</em><br />
<em>Când unul dintre ei, la cam 10-15 ani de activitate îşi dădea şi lua (dacă îl lua) doctoratul, tot oraşul se uita la el ca la Dumnezeu&#8230;</em><br />
<em><strong>Era o vreme</strong> în ţara asta, când dacă vedeai o maşină pe stradă, ştiai că cel care se află în ea a muncit ca să o cumpere, sau este vreun boss de la partid. Şi mai era o categorie cu maşini, cei care lucrau în comerţ sau în alimentaţia publică.</em><br />
<em><strong>Era o vreme</strong> în ţara asta când dacă vedeai pe cineva pe stradă între orele 08 şi 16, te gândeai că este în concediu, zile libere, sau poate e bolnav, săracu om, şi merge la doctor&#8230;</em><br />
<em><strong>Era o vreme</strong> în ţara asta când dacă vedeai un poliţist pe stradă mergeai liniştit să îi ceri o informaţie, sau daca voiai să te plângi de ceva, erai ascultat.</em><br />
<em><strong>Era o vreme</strong> în ţara asta când dacă ajungeai la spital cu cineva şi trebuia operat, îţi era frică să vii cu o floare la asistente sau cu o cafea sau o sticlă de whisky la doctor, şi le mascai neîndemânatic &#8211; ca toată lumea &#8211; în ziar, sub haină, convins că nu ştie nimeni ce e umflătura aia, de la piept.</em><br />
<em><strong>Era o vreme</strong> în ţara asta când la şcoală, copiii mergeau în uniformă, şi cum vedeai unul pe stradă în timpul orelor ştiai că &#8221; este unul din ăia de chiulesc sau nu le place şcoala&#8221; şi te uitai atent la el să vezi dacă nu e cumva copilul vreunui coleg de serviciu, sau de fabrică. Şi ce bătaie lua acasă dacă afla ta&#8217;cs&#8217;o că a chiulit&#8230; !</em><br />
<em><strong>Era o vreme</strong> în ţara asta când abia aşteptai să intri în câmpul muncii, să te angajezi undeva, să îţi faci raport pentru locuinţă şi să aştepţi cu înfrigurare, dar temei, să ţi se repartizeze una, ca să te poţi însura, să te aşezi şi tu la casa ta, să îţi întemeiezi o familie. Dacă nu aveai, nu prea îţi ardea de însurătoare, că nu se uita nimeni la tine fără serviciu şi fără casă, că nu erai de viitor.</em><br />
<em><strong>Era o vreme</strong> în ţara asta când băieţii deştepţi erau consideraţi cei care ştiau carte, dar să o citească, nu să o joace: făceau o facultate şi terminau primii. La ei se uita lumea cu admiraţie: &#8221; ăsta e a lui Ilie de la sculărie. A termenat primul facultatea, l-au luat ăia la Bucureşti. Eheeeeeeeeeeee, o să ajungă mare, e dăştept&#8221; &#8230;</em><br />
<em><strong>Era o vreme</strong> în ţara asta când dacă te întâlneai cu un cunoscut pe stradă, te opreai bucuros să mai schimbi o vorbă, să mai auzi un banc, să te lauzi cu ce ai mai făcut sau să îi spui cum a fost în concediu la Mamaia, să te mândreşti că ai fost promovat sau ţi-au luat copilul la liceu, sau să îl inviţi peste o lună la ziua ta, sau nunta copilului.</em><br />
<em><strong>Era o vreme</strong> în ţara asta când mergeai liniştit pe stradă, nu îţi era teamă că te opreşte careva să te întrebe cât e ceasul, sau de ce nu ai moţ la bască, sau de unde te îmbraci&#8230;</em></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<div id="attachment_33125" style="width: 574px" class="wp-caption aligncenter"><img aria-describedby="caption-attachment-33125" class="wp-image-33125 size-full" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2021/04/f78bb6c2784a831576b773d4e29045cf.jpg" alt="" width="564" height="745" /><p id="caption-attachment-33125" class="wp-caption-text">Neagu Djuvara &#8211; Sinaia, 1936</p></div>
<p><em><strong>Era o vreme</strong> în ţara asta când lumea întorcea capul după militarii care treceau cântând sau în pas de defilare de la instrucţie, acolo unde aceştia erau nevoiţi să treacă prin oraş şi auzeai pe câte cineva spunând cu mândrie: &#8222;Uite mamă, trece armata&#8221;.</em><br />
<strong><em>Astăzi &#8230;</em></strong><br />
<em>Astăzi, în ţara asta, toată lumea termină liceul, ia bacalaureatul pentru că s-a dat lege să nu fie nici un analfabet fără bacalaureat, iar facultatea a devenit locul unde se pun la cale cele mai tari chefuri şi se adună puştoaice pentru &#8222;o linie&#8221;.</em><br />
<em>Astăzi, în ţara asta, nu mai poţi merge pe trotuar pentru că nu mai ai loc de maşini staţionate şi şoferi grăbiţi.</em><br />
<em>Astăzi, în ţara asta, străzile sunt pline de oameni care în nici un caz nu merg la serviciu, dar nici la doctor. Toată lumea e în concediu fără plată.</em><br />
<em>Astăzi, în ţara asta, când mergi la spital, nu mai mergi cu sticla ascunsă sub haină. Când intri la medic în cabinet înainte de a da cu bună ziua, trebuie să dai cu plicul.</em><br />
<em>Astăzi, în ţara asta, când vezi copii de şcoală, te întrebi dacă merg la şcoală sau la discotecă, ţinuta este aceeaşi, machiajul la fel de strident, rucsacul din spate are un caiet şi laptopul, ipodul, &#8222;ifonul&#8221;, sau tableta.</em><br />
<em>Astăzi, în ţara asta, tinerii nu mai au nevoie de serviciu ca să îşi întemeieze o familie, doar de bani de la babaci şi îşi întemeiază câte o familie pe săptămână fără acte, fără biserică, fără serviciu.</em><br />
<em>Astăzi, în ţara asta, băieţi deştepţi sunt cei fără carte, care reuşesc să &#8222;se învârtă&#8221; sau sunt &#8222;băieţi de băieţi deştepti&#8221; care obţin bani uşor din &#8222;afaceri&#8221; cu fraierii. Cu cât păcăleşti sau furi mai mult, cu atât eşti mai deştept.</em><br />
<em>Astăzi, în ţara asta, când te întâlneşti cu un cunoscut pe stradă, îl ocoleşti ca să nu te întrebe cum o mai duci, sau să nu îţi ceară bani cu împrumut, sau să nu te invite la o nuntă&#8230;</em><br />
<em>Astăzi, în ţara asta, oamenii nu se mai întâlnesc în faţa blocului, le e ruşine să se întâlnească şi la gunoi, se uită fiecare pe geam să se asigure că nu e nimeni să se uite în gunoiul lui amărât sau să observe că nici câinii vagabonzi nu zăbovesc lângă resturile lui, pentru că nici oase nu mai sunt în gunoi. Cel mai mult oamenii stau ascunşi în casă sau pleacă &#8222;la ţară&#8221; de zilele onomastice, ca să nu se trezească cu invitaţi nepoftiţi. Nimeni nu mai zâmbeşte toată lumea circulă cu capul în jos de ai zice că toţi au pierdut câte un galben şi îl caută disperaţi. Te miri că nu se dau cap în cap&#8230;</em><br />
<em>Astăzi, în ţara asta, când <a href="https://bel-esprit.ro/s-a-intamplat-in-25-ianuarie/" target="_blank" rel="noopener">lumea</a> aude de armată întoarce capul pentru că &#8222;Aştia au tras în noi în &#8217;89 şi acum au pensii nesimţite&#8221;.</em><br />
<strong><em>Oare ce va fi mâine? Cum va mai fi ţara asta?</em></strong><br />
<em>Cum va fi mâine?”</em></p>
<p><strong><a href="https://humanitas.ro/autori/neagu-djuvara" target="_blank" rel="noopener">Neagu Djuvara</a></strong></p>
<p data-start="284" data-end="643"><strong data-start="289" data-end="344">Excerpt in English – for our international readers:</strong><br data-start="344" data-end="347" /><strong data-start="347" data-end="375">Tomorrow in This Country</strong><br data-start="375" data-end="378" /><em data-start="378" data-end="643">There are moments when love for one’s homeland turns from anthem into ache. When words no longer defend, but demand. When a country becomes both cradle and cage, promise and wound. What happens to a people who keep waiting for dignity like others wait for spring?</em></p>
<p data-start="645" data-end="918"><em data-start="645" data-end="918">This article reflects on the moral fatigue and civic sadness many Romanians carry when thinking about their country’s direction. It explores themes of memory, corruption, resignation, and a still-breathing hope that maybe—just maybe—tomorrow will not be more of the same.</em></p>
<p><!--more--></p>
<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="sIjPadSHJq"><p><a href="https://bel-esprit.ro/neagu-djuvara-e-dureroasa-aceasta-racire-a-sentimentelor/">Neagu Djuvara &#8211; ”E dureroasă această răcire a sentimentelor”</a></p></blockquote>
<p><iframe class="wp-embedded-content" sandbox="allow-scripts" security="restricted" style="position: absolute; visibility: hidden;" title="&#8220;Neagu Djuvara &#8211; ”E dureroasă această răcire a sentimentelor”&#8221; &#8212; Bel-Esprit" src="https://bel-esprit.ro/neagu-djuvara-e-dureroasa-aceasta-racire-a-sentimentelor/embed/#?secret=aRrqYhcdYn#?secret=sIjPadSHJq" data-secret="sIjPadSHJq" width="600" height="338" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no"></iframe>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Bel Esprit' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/bel-esprit/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Bel Esprit</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:pc&#111;&#110;&#099;&#117;&#114;&#115;&#064;ya&#104;o&#111;&#046;com" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>