<h4>Nichita în amintirile lui Adam Puslojić</h4>
<p>Poetului Èi traducătorului sârb <strong>Adam Puslojić &#8211; </strong>care este, din 1995, Èi membru de onoare al Academiei Române &#8211; i se spune prietenul literaturii române.</p>
<p><strong>Puslojić</strong> i-a tradus în limba sârbă pe cei mai mari poeÈi români, de la <em>Eminescu</em> la <em>Bacovia</em>, <em>Arghezi</em> Èi, mai ales, <strong>Nichita Stănescu</strong>. De <strong>Nichita</strong> îl leagă zeci de amintiri Èi o prietenie frumoasă ca un mit.</p>
<p><img class="aligncenter size-medium wp-image-32646" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2021/03/adam_puslojic_nichita-300x200.jpg" alt="" width="300" height="200" /></p>
<p style="text-align: center;"><span style="color: #808080;"><em>Adam Puslojić cu o copie a unuia din autoportretele lui Nichita</em></span></p>
<p>Printre mărturisirile poetului &#8211; într-un articol semnat <a href="https://www.radioresita.ro/382400/foto-audio-la-multi-aniadam-puslojic-eu-visez-ca-sunt-roman">Anca Bălălău</a>, din 11 martie 2021 &#8211; iată una legată de ultima sa întâlnire cu <strong>Nichita</strong>:</p>
<p>”<em>AÈa cum am spus, a scris 27 de autoportrete. Primul Èi ultimul din cele Èapte scrise la Belgrad, au fost de fapt un joc euristic. <strong>Nichita</strong> a venit la mine la masă, unde îl aÈtepta toată lumea glorioasă: Desanca Martinovici, Milenka Vasco Popa, preÈedintele nostru cel pe care l-aÈi cunoscut, el a venit primul, locuia la niÈte km de Dunăre.</em></p>
<p><em> Îi zic: ”Măi, bătrâne, scrie tu ceva, până vin ceilalÈi.”</em></p>
<p><em>Aveam un caiet uriaÈ, caseta teoretică a clocotismului. Noi am avut o miÈcare de avangardă, clocotismul, unde au participat puternic Nichita, Geo Bogza, Marin Sorescu, Petre Stoica, Gellu Naum, o mulÈime de pictori, Sorin Dumitrescu, Corneliu Baba, Mircea Dumitrescu etc. </em></p>
<p><em>I-am dat acel caiet Èi văzând ce era pe masă, plin de mâncăruri incredibile, icre, cârnaÈi, fasole, îmi zice: ”Acum n-am talent”.</em></p>
<p><em> ”Bine, îi zic, scrie atunci aÈa: eu poetul naÈional al României, Nichita Hristea Stănescu, azi n-am talent. Pui data Èi te semnezi.”</em></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p><em> Mi-a luat caietul Èi a dispărut cam vreo două ore. Credeam că a adormit în cameră. Întrebau musafirii de el. La un moment dat apare transpirat, îmi întinde caietul pe care nici nu l-am deschis atunci. A rămas până la finalul petrecerii, nu se îmbătase, i-am condus pe toÈi musafirii Èi voiam să-l duc Èi pe el. Abia după ce au plecat toÈi, am deschis caietul Èi am găsit ceea ce scrisese:</em></p>
<p><em> ”Eu nu sunt decât o pată de sânge care vorbeÈte”. Èi asta, prin destin, i-a devenit epitaf…</em></p>
<p><em>Ultimul autoportret scris tot la Belgrad sună aÈa ”Eu m-am născut după ce am murit. După ce am murit m-a înfiat cuvântul. Eu? Care eu?” A fost cu două luni înainte de a muri.”</em></p>
<h4><img class="aligncenter size-medium wp-image-32647" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2021/03/ultimul_autoportret_nichita-264x300.jpg" alt="" width="264" height="300" /></h4>
<h4>Trist cântec de dragoste</h4>
<p style="text-align: center;"><span style="color: #808080;"><em>Numai viaÈa mea va muri pentru mine-ntr-adevăr,</em></span><br />
<span style="color: #808080;"><em>cândva.</em></span><br />
<span style="color: #808080;"><em>Numai iarba Ètie gustul pământului.</em></span><br />
<span style="color: #808080;"><em>Numai sângelui meu îi e dor, într-adevăr,</em></span><br />
<span style="color: #808080;"><em>de inima mea, când o părăseÈte.</em></span><br />
<span style="color: #808080;"><em>Aerul e-nalt, tu eÈti înaltă,</em></span><br />
<span style="color: #808080;"><em>tristeÈea mea e înaltă.</em></span><br />
<span style="color: #808080;"><em>Vine o vreme când mor caii.</em></span><br />
<span style="color: #808080;"><em>Vine o vreme când se-nvechesc maÈinile.</em></span><br />
<span style="color: #808080;"><em>Vine o vreme când plouă rece</em></span><br />
<span style="color: #808080;"><em>Èi toate femeile poartă capul tău</em></span><br />
<span style="color: #808080;"><em>Èi rochiile tale.</em></span><br />
<span style="color: #808080;"><em>Vine Èi o pasăre mare, albă.</em></span></p>
<p><img class="aligncenter size-medium wp-image-32644" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2021/03/nichita_trist_cantec_dragoste-121x300.jpg" alt="" width="121" height="300" /></p>
<p>CiteÈte Èi <a href="https://bel-esprit.ro/nichita-stanescu-oamenii-sunt-pasari-nemaiintalnite/">Nichita Stănescu &#8211; Oamneii sunt păsări</a></p>
<p><em><span style="color: #999999;">foto <a style="color: #999999;" href="https://pressone.ro/cinci-amintiri-cu-nichita-stanescu-ale-unui-vesel-poet-clocotrist">sursa</a></span></em>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/01/poza_profil_imbunatatita.jpg" width="100" height="100" alt="cel ce flori daruia" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/luminita-giurgiu/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">LuminiÈa Giurgiu</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>AÈ vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările Èi ieÈirile, când Èi cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec aÈa, pur Èi simplu, prin mine.<br />
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart Èi prin acoperiÈ răzbeÈte ploaia, am dat bir cu fugiÈii. Sunt acum, Èi eu, un Dor.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#108;&#117;m&#105;ni&#116;a&#046;&#103;&#105;&#117;&#114;gi&#117;.&#097;&#064;&#103;ma&#105;l.co&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>
O pată de sânge care vorbeşte – Nichita
Nichita Stănescu