<p>Până la câÈiva ani după Primul Război Mondial, <strong>PăltiniÈul</strong> a fost eminamente o staÈiune de vară, destinaÈie a turiÈtilor veniÈi la cură Èi la odihnă sau punct de plecare Èi de tranzit pentru excursii zonele montane din jur. Doar câteva rare activităÈi ale schiorilor au pigmentat iernile PăltiniÈului în primii săi treizeci de ani, nefiind amenajate pârtii de schi propriu-zise. SfârÈitul sezonului de vară corespundea în linii mari cu începutul anului Ècolar, când mulÈi dintre turiÈti trebuiau să revină acasă. Atât debutul, cât Èi închiderea sezoanelor depindeau Èi de condiÈiile meteorologice.</p>
<div id="attachment_17711" style="width: 510px" class="wp-caption aligncenter"><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/01/img476.jpg"><img aria-describedby="caption-attachment-17711" class="wp-image-17711 size-full" title="Turistă cu un buchet de crini în mână, în jurul anului 1900" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/01/img476.jpg" alt="Turistă cu un buchet de crini în mână, în jurul anului 1900" width="500" height="800" /></a><p id="caption-attachment-17711" class="wp-caption-text">Turistă cu un buchet de crini în mână, în jurul anului 1900</p></div>
<p> ;</p>
<div id="attachment_17715" style="width: 523px" class="wp-caption aligncenter"><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/01/img475.jpg"><img aria-describedby="caption-attachment-17715" class="wp-image-17715 " title="Pod amenajat peste un afluent al Cibinului" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/01/img475.jpg" alt="Pod amenajat peste un afluent al Cibinului" width="513" height="684" /></a><p id="caption-attachment-17715" class="wp-caption-text">Pod amenajat peste un afluent al Cibinului</p></div>
<p>O frumoasă nuvelă intitulată <strong>Erika Brukenthalia</strong> semnată de prof. dr. <strong>Adolf Schullerus </strong>publicată în 1901, imortalizează atmosfera idilică existentă la <a href="https://bel-esprit.ro/a-fost-odata-hohe-rinne/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Hohe Rinne</a> în primii 2-3 ani după inaugurare.</p>
<p><em>(&#8230;) Sanatoriul zace în adâncă tăcere. Fântâna ÈâÈnitoare din faÈa verandei este oprită din cauza siestei; abia auzit, apa susură din Èevi peste păstrăvii obosiÈi de soare, care caută umbra marginilor bazinului. Veranda însăÈi este în deplina bătaie a arÈiÈei solare. Mesele rotunde stau goale; numai într-un colÈ, în umbra subÈire Èi străvezie a puieÈilor de brad sădiÈi acolo, stau rigide Èi fără să vorbească două doamne care croÈetează. Prin uÈile cu ochiuri de sticlă sclipesc din restaurant mesele lungi acoperite cu alb, cu scaunele date îndărăt în dezordine. Sus, parasolarul alb este lăsat pe jumătate Èi acoperă partea dreaptă a balconului. Pe stânga el este complet ridicat, lăsând la vedere o mică măsuÈă cu cărÈi Èi instrumente de scris. Fereastra către cameră are însă perdeaua lăsată, semn al unei adânci sieste. Numai jos, dinspre bucătărie, se aude zăngănitul farfuriilor Èi răsună chicotelile nestăpânite ale fetelor de serviciu. DomniÈoara Regine apare acolo cu faÈa luminată de un zâmbet larg, cu benzile Èortului în carouri puse în cruciÈ peste piept Èi peste umeri, cu un aer de nevinovăÈie copilărească; ea dispare apoi pe după colÈ cu tava cu cafea neagră. Dincolo, la umbra din spatele clădirii s-a retras pentru un preferans o parte din societatea domnilor; Èi ei stau sub vraja liniÈtită a după-amiezii. PuÈin mai departe de clădiri, acolo unde din drumul principal pleacă spre peretele defileului noul drum în serpentine, se aud glasuri de copii. După o mică curbă ÈerpuieÈte în jos o mică potecă de picior ce trece iniÈial aproape paralel cu Èoseaua de-a lungul coastei însorite Èi pline de afini.</em></p>
<p><em>Un tufiÈ se îndoaie într-o parte Èi apare un cap bruneÈel de copil, pândind îngrijorat peste drum, înspre sanatoriu. Privirile lui se fixează temătoare pe cele două doamne care s-au sculat din colÈul lor de verandă Èi au venit în faÈă cu paÈi măsuraÈi. Ici Èi colo luceÈte câte o rază ascuÈită de la acele de împletit din mâna lor, pornite fără odihnă la vânătoare. Ele vin tăcute Èi sigure pe ele ca fantoma lui Nemesis, apoi se întorc din nou în clădire. CăpuÈorul de la postul de pază poate deci să se retragă de la locul de observaÈie de pe cărare: &#8222;Nimeni! Nimeni!&#8221; strigă fără frică Dora către alte tufiÈuri. &#8222;Dar aveÈi grijă: mai bine o muÈcătură de viperă decât o pată de afine pe haine!&#8221; Ochii ei mari sticlesc de emoÈie, cu sentimentul de mândrie al unei datorii împlinite xu o minunată dibăcie. La masa de brad din punctul de odihnă o grămadă de copii poate să se ocupe în continuare de înÈirarea boabelor de afine asemenea unui Èirag de perle. PuÈin mai mare decât ei, tânăra domniÈoară pe nume Ida se străduia să cureÈe de afine un mic ÈorÈuleÈ, prima victimă ce nu Èinuse cont de avertismentele Dorei.</em></p>
<p><em>&#8230; Siesta s-a terminat mai devreme decât de obicei. În aer plutea ceva deosebit, provocator. Fredi se găsea deja în spaÈiul verandei Èi a încercat să pună în funcÈiune cu lovituri abia perceptibile clopotul de masă. Brusc, neliniÈtea începu să se se facă simÈită în Sanatoriu. În pavilioanele laterale se deschideau sertare; apeductul a început să murmure. La uÈa din spate a apărut Regine cu tava cu căni de lapte. Cu sunet brusc, clopotul a trecut peste cele trei bătăi regulamentare. PuÈine clipe după aceea a izbucnit Èi fântâna arteziană cu raza sa plină plescăind cu zgomot peste marginea bazinului.</em></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p><em>Pe balcon s-a răsucit în sus un stor. O statură înaltă de fată se apleacă o clipă peste balustradă Èi aruncă o privire pierdută peste munÈi. O uÈoară roÈeaÈă se vede pe chipul ei frumos. &#8222;Maria!&#8221; răsună o chemare obosită dintr-o cameră învecinată. Dar, înainte ca fata să se fi întors, uÈile batante se deschiseră Èi dintre ele ÈâÈni o doamnă profesoară. Pe cap cu o mică pălărioară rotundă, într-o rochie scurtă de turistă Èi cu bluza ei strâmtă, doamna aceea aducea mai mult cu o fetiÈă decât cu o demnă profesoară. &#8222;Încă nu eÈti gata?&#8221; întrebă ea Èi îÈi aranjă nerăbdătoare cordonul negru din piele. Apoi privi cercetătoare faÈa prietenei sale. &#8222;TotuÈi tu n-ai dormit? AÈa îl aÈtepÈi?&#8221; Bătu cu un zâmbet voios din palme, iar ochii îi sclipeau cu aceeaÈi voioÈie ca pe chipul micii santinele de pe coasta cu afine.</em></p>
<p><em>Maria îÈi puse degetele pe buze Èi ceru liniÈte, arătând spre uÈa întredeschisă. AÈa putea să-Èi stăpânească propria agitaÈie. Balansoarul trăda prin oscilaÈiile care încă nu se opriseră faptul că tocmai sărise brusc din el, iar cartea cu foile îndoite lăsată pe micul covoraÈ de lângă scaun era Èi ea la fel de sugestivă. &#8222;Maria!&#8221; se auzi glasul deja ascuÈit Èi supărat din cameră. Doamna profesoară se aplecă peste balustradă Èi cu mâna la gură strigă spre pădure cu tonuri prelungite: &#8222;Hoop, hopp!&#8221; Când de acolo veni chemarea copiilor ca răspuns, peste faÈa ei trecu un zâmbet fericit Èi plină de curaj aruncă peste balustradă brăduleÈii uscaÈi. AceÈtia vărsară o ploaie de cetină peste veranda de acum circulată. Èuvoiul principal îl nimeri pe tânărul director de gimnaziu. &#8222;Ce-i asta?&#8221; strigă el în sus Èi scutură acele de brad de pe pălăria sa largă. &#8222;Un salut de dimineaÈă pentru cei care dorm mult!&#8221; Èi un nou duÈ căzu, de data aceasta direct peste capul cu cârlionÈi negri ai severului diriguitor de Ècoală. Maria intră uÈor în cameră Èi trase la jumătate perdelele întunecoase. Se aplecă deasupra sofalei, pe care era culcată în veÈminte de vară o doamnă mai în vârstă. &#8222;Te-a lăsat durerea de cap, dragă mătuÈă?&#8221;, întrebă ea moale.</em></p>
<p><em>MătuÈa se ridică pe jumătate, fără să răspundă la întrebare; luă de pe măsuÈă ceasul de aur Èi aruncă o privire asupra lui: &#8222;Trei Èi jumătate trecut. În două ore ei sunt aici. Trebuie să ne grăbim.&#8221; Vioaie, ca Èi cum migrena severă ar fi fost numai o glumă, sări de pe sofa Èi trecu să-Èi schimbe repede rochia de dormit cu îmbrăcăminte pentru afară.</em></p>
<p><em>&#8222;Deci el este consilier ministerial?&#8221;, o întrebă ea pe Maria, care îÈi potrivea părul în faÈa oglinzii.</em></p>
<p><em>&#8222;O, nu! După câte Ètiu eu, este doar funcÈionar de rang mai mic.&#8221;</em></p>
<p><em>&#8222;Dar va fi în curând consilier juridic, Ètiu sigur.&#8221;</em></p>
<p><em>&#8222;Lasă asta, mătuÈă. Nu mi-e destul că lumea din jur gândeÈte asta pe faÈă?&#8221; Vocea Mariei suna ca Èi cum trebuia să-Èi reÈină lacrimile.</em></p>
<p><em>&#8222;Ce, chiar plângi?&#8221; MătuÈa aruncă supărată pantoful de pe picior până sub dulap.</em></p>
<p><em>&#8222;Pfui! Ochi roÈii! Èi dacă se face, de ce nu? Ai avea ceva împotrivă? Tu ai datorii faÈă de tine Èi de părinÈii tăi morÈi. Vrei să aÈtepÈi până vei avea codiÈe sure?&#8221;</em></p>
<p><em>Un mic buchet de trandafiri zbură înăuntru pe uÈa balconului. &#8222;Miroase-l, ca să nu adormi din nou!&#8221; strigă vocea doamnei profesoare. Apoi se auziră trântindu-se repede uÈile din apropiere.</em></p>
<p><em>Maria se aplecă în tăcere Èi ridică buchetul.</em></p>
<p><em>Spuse liniÈtită &#8222;Voi comanda cafeaua&#8221; Èi apoi părăsi camera &#8230;</em></p>
<p><em>Directorul de gimnaziu mergea în sus Èi în jos pe verandă, cu un aer nerăbdător, privind înăuntru prin uÈa cu geam, uitându-se prin pince-nez-ul său cu lentile duble să vadă dacă cei dinăuntru nu au plecat încă. La capătul unei mese se adunase un cerc întreg de ascultători în jurul micuÈei Dora. În timp ce doamna profesoară îÈi turna ei Èi Elsei cafeaua, Dora povestea încă problemele grave ale pătării cu afine a ÈorÈuleÈului Èi repeta avertismentul: &#8222;mai bine o viperă decât o pată de afine &#8230; &#8221; Râsetele vesele au fost semnalul de plecare. Fredi bătu furtunos din clopot, apoi împreună cu Egon (un băieÈel ceva mai mare) Èi cu ceilalÈi copii ieÈiră vijelios afară: &#8222;Uraaa! Vin noi oaspeÈi la cură!&#8221; MătuÈa Mariei zvâcni disperată odată cu ei Èi apucă cu multă bunăvoinÈă braÈul oferit de medicul de cură, sprijinindu-se greu pe el. (&#8230;)</em></p>
<div id="attachment_17708" style="width: 810px" class="wp-caption aligncenter"><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/01/img472.jpg"><img aria-describedby="caption-attachment-17708" class="wp-image-17708 size-full" title="Grup de turiÈti la cură în jurul anului 1900. Fotografie pe terasa din faÈa clădirii principale a Sanatoriului." src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/01/img472.jpg" alt="Grup de turiÈti la cură în jurul anului 1900. Fotografie pe terasa din faÈa clădirii principale a Sanatoriului." width="800" height="600" /></a><p id="caption-attachment-17708" class="wp-caption-text">Grup de turiÈti la cură în jurul anului 1900. Fotografie pe terasa din faÈa clădirii principale a Sanatoriului.</p></div>
<p style="text-align: center;">Va urma!</p>
<p style="text-align: center;">(fragment din volumul <strong>A fost odată Hohe Rinne. Istoria PăltiniÈului</strong> de <strong>Mircea Dragoteanu</strong>)
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Bianca R. Karda' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c7bf628fb41a2dcc141e1755b1cc9a4b18da4f756778157e654df4e2f01739fe?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c7bf628fb41a2dcc141e1755b1cc9a4b18da4f756778157e654df4e2f01739fe?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/bianca-rodica-karda/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Bianca R. Karda</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#098;r&#107;&#064;&#121;&#097;ho&#111;&#046;&#099;&#111;&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>