<p><em>„Maria îÈi luase cartea de pe balcon Èi mergea acum încet pe drumul către Felsenburg. Din casa pădurarului răsunau glasurile celor care erau cazaÈi acolo. Se aÈeză în umbra unui masiv bloc de stâncă pe un butuc de arbore tăiat Èi deschise cartea. Dar privirea nu i se putea fixa pe rânduri. Privi în depărtare peste brazi. Era enervată, într-o proastă dispoziÈie. Cu două zile în urmă venise sus Ètirea că s-a anunÈat ca oaspete la cură pentru o săptămână un tânăr funcÈionar ministerial sas, despre ale cărui frumoase Èi strălucite perspective încă Èi înainte fusese vorba de mai multe ori. Atunci când după aceea, la un joc de domino profesoara a tachinat-o pe Maria, ea a râs cu nevinovăÈie, mai ales pentru a fi în ton cu zâmbetul fericit al mătuÈii sale &#8230;</em></p>
<p><em>Când însă observaÈiile Èi tachinările societăÈii au devenit tot mai fără voal Èi mai indiscrete, ea s-a supărat. A auzit bine cum profesorul, fără să-Èi modereze vocea, &#8222;a Èoptit&#8221; peste mese ca un oier peste pârâu că &#8222;atunci Èi prinÈesa noastră o să cadă.&#8221; Dar, în supărarea sa nu se găsea numai mândria ei de fată rănită, ci era Èi o semeÈie arogantă faÈă de apăsarea strâmtorată care i-a venit dureros în gând la această înÈepătură.</em></p>
<p><em>Când, înainte cu trei ani, ea a refuzat mâna timidă a unui protejat al rectorului academic, cei din cercul ei au fost dezarmaÈi Èi au certat-o aspru. Acum ea ar fi fost o bine situată preoteasă în satul vecin. Maria lovi cu putere cu vârful piciorului un con de brad de alăturea. Ce Ètiau ei despre faptul că tânărul acela arăta atât de stângaci când îi făcea curte. Ca &#8222;teolog cu sutană neagră&#8221; era aproape de râs între ceilalÈi dansatori spilcuiÈi veniÈi la balul oraÈului, unde fusese adus aproape fără voia lui. Iar printre arterele ei curgea un sânge nobil.</em></p>
<p><em>Ea era ultima mlădiÈă a multor generaÈii de nobili funcÈionari saÈi, care după o bruscă înflorire prin urmaÈii lor bărbăteÈti s-au consumat tot atât de repede, au degenerat Èi s-au închis numai prin fete, flori nobile Èi fără rod. Încă trăia în amintirea familiei imaginea frumoasei străbunici care atrăsese atenÈia împăratului la strălucitele serbări date în casa guvernatorului. Un bunic a murit la Viena ca înalt funcÈionar de stat, chiar Èi mama a petrecut în casa sa nenumărate zile frumoase; un alt străbun strălucea în salonul lor într-o pictură în ulei ce îl înfăÈiÈa în uniformă de general.</em></p>
<p><em>Deja tatăl său îmbrăÈiÈase o măruntă carieră de funcÈionar inferior în scaunul săsesc, marcat de o profundă mâhnire provocată de fratele Mariei, căruia Ècoala prea împovărătoare îi distrusese Èira spinării Èi îl îmbătrânise prematur. (&#8230;) Tatăl ei a murit, fratele a dispărut undeva în străinătate. Maria, care fusese înainte crescută ca o domniÈoară fără griji, deveni curând singurul sprijin al casei. Ea o îngriji pe mama sa bolnăvicioasă, tot ea salvă de la ruină ce se mai putea din casă; apoi însă Èi-a îngropat Èi mama.</em></p>
<p><em>Atunci urmară anii în casa capricioasei sale mătuÈi. Deasupra pretenÈiilor Èi amintirilor trecutului s-a lăsat grea apăsarea strâmtoratului prezent.</em></p>
<p><em>Numai perechea de portrete în ulei din camera sa Èi particula &#8222;von&#8221; din numele său de familie rămăseseră ca resturi sfinte ale trecutului său nobil. LiniÈtită Èi în tăcere ea îÈi îngrijea mătuÈa deja de câÈiva ani, ca un bun samaritean, suportându-i bolile adevărate sau închipuite. În colÈul cel mai ascuns al inimii nu i se stinsese totuÈi visul de viitor al copilăriei sale.</em></p>
<p><em>&#8222;O fi trebuit să fie numaidecât un prinÈ cel care să vină Èi să te elibereze&#8221; a spus atunci mătuÈa supărată. Èi chiar dacă nu era un prinÈ, totuÈi trebuia să fie un bărbat adevărat, care să introducă o idee în această mică lume sau să o conducă afară, departe, departe de aici. (&#8230;)</em></p>
<p><em>Maria ascultă deodată cu atenÈie. I se păru că aude sunetele de clopoÈel ale unei căruÈe ÈărăneÈti aflată încă departe, probabil dincolo de pajiÈtea Jodl.</em></p>
<p><em>Pe ea pus stăpânire o iritare, aproape un sentiment de teamă. ÎÈi netezi spre spate părul rebel. ÎÈi puse pălăria de paie pe braÈul stâng Èi merse pe vechea cărare de pădure în jos spre peretele defileului. Era ca o evadare. Abia ajunsese din desiÈ într-un prim Èi mic luminiÈ, că auzi paÈi de bărbat Èi din întunericul brazilor apăru un bărbat tânăr. Èi el rămase pe loc, surprins. (&#8230;)</em></p>
<p><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/01/img477.jpg"><img class="aligncenter wp-image-17712 " src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/01/img477.jpg" alt="" width="503" height="671" /></a></p>
<p><em>&#8222;Trebuie să vă cer iertare că vă deranjez Èi că v-am speriat.&#8221;</em></p>
<p><em>Privirea Mariei alunecă nesigură asupra înfăÈiÈării zvelte a bărbatului. Cu tot urcuÈul abrupt, nicio cută nu era în dezordine în eleganÈa ireproÈabilă a costumului de vară, larg deschis. Chiar Èi faÈa îi era doar puÈin înroÈită. Cu mâna dreaptă îÈi agita pălăria moale de filt ca să-Èi facă răcoare. Înainte ca Maria să găsească un cuvânt de răspuns, străinul continuă: &#8222;M-am despărÈit de societatea mea de drum, dar la Casa Pădurarului am cotit-o greÈit în jos, înspre pârâu. Un tăietor de lemne m-a trimis aici în sus. Sunt oare pe calea cea bună către Sanatoriu?&#8221;</em></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p><em>&#8222;Vă voi arăta chiar eu drumul&#8221;, spuse ea simplu. &#8222;Dincolo de Felsenburg vă va conduce Èoseaua care merge de acolo în jos.&#8221;</em></p>
<div id="attachment_17772" style="width: 505px" class="wp-caption aligncenter"><a href="https://bel-esprit.ro/maria/"><img aria-describedby="caption-attachment-17772" class="wp-image-17772 " title="https://www.facebook.com/pg/ArhivadeFotografie/photos" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/01/Maria.jpg" alt="https://www.facebook.com/pg/ArhivadeFotografie/photos" width="495" height="721" /></a><p id="caption-attachment-17772" class="wp-caption-text">https://www.facebook.com/pg/ArhivadeFotografie/photos</p></div>
<p> ;</p>
<div id="attachment_17773" style="width: 476px" class="wp-caption aligncenter"><a href="https://bel-esprit.ro/tanarul/"><img aria-describedby="caption-attachment-17773" class="wp-image-17773 " title="https://www.facebook.com/pg/ArhivadeFotografie/photos" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/01/tanarul.jpg" alt="https://www.facebook.com/pg/ArhivadeFotografie/photos" width="466" height="678" /></a><p id="caption-attachment-17773" class="wp-caption-text">https://www.facebook.com/pg/ArhivadeFotografie/photos</p></div>
<p><em>Parcurseră împreună în tăcere cărarea spre Felsenburg. Sus se întâlniră cu domniÈoara Ida, care Èedea exact pe acelaÈi butuc de lemn de unde Maria plecase cu un sfert de oră mai devreme. În mâinile sale ea Èinea o cununiÈă abia făcută din erika Èi din afine purpurii. (&#8230;) Împreună cu copiii mai mici, Ida se întorsese de la cantonul silvic, luând cu ei Èi o micuÈă căprioară pe care o domesticiră pădurarii Èi personalul Sanatoriului. Abia se prezentă bărbatul pentru amândouă: &#8222;Secretar ministerial Dr. Schmidt din Budapesta&#8221;, că apărură Èi copiii. Trăgeau după ei cu o panglică pe micuÈa fugară pe care tocmai o găsiseră, mângâind pe rând blana ei moale. Aranjară împreună pe coarnele căprioarei delicata cununiÈă Èi plecară pe cărare mai departe. (&#8230;)</em></p>
<div id="attachment_17774" style="width: 449px" class="wp-caption aligncenter"><a href="https://bel-esprit.ro/copiii/"><img aria-describedby="caption-attachment-17774" class="wp-image-17774 " title="https://www.facebook.com/pg/ArhivadeFotografie/photos" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/01/copiii.jpg" alt="https://www.facebook.com/pg/ArhivadeFotografie/photos" width="439" height="639" /></a><p id="caption-attachment-17774" class="wp-caption-text">https://www.facebook.com/pg/ArhivadeFotografie/photos</p></div>
<p><em>Noul oaspete la cură fu repede integrat în societate. CeilalÈi au văzut ca de la sine înÈeles faptul că el nu se clintea de lângă Maria. Deja de la prima masă de seară el luase locul lăsat liber de către mătuÈă. La prânzul următor a fost tot de la sine înÈeles să fie adăugat un scaun de către Mama Casei, care i-a găsit loc în capătul mesei, în faÈa Mariei. Această modificare i-a produs o altă mare supărare lui Egon, care a fost dat înapoi pe partea copiilor Èi nu mai putea să audă atât de bine ce vorbeau &#8222;cei mari.&#8221; (&#8230;)</em></p>
<p><em>Ceea ce la început era o glumă, păru rapid că vrea să se sfârÈească în ceva serios. Cel puÈin mătuÈa făcea aluzii în acest sens, întâmpinate cu zâmbete amabile sau cu urări deschise de fericire. După câteva zile era &#8222;bine stabilit&#8221; de către societatea aflată la cură că Maria Èi dr. Schmidt vor părăsi Hohe Rinne ca logodnici Èi tânăra pereche părea că găseÈte acest lucru subînÈeles. Pe drumurile de plimbare ei doi mergeau siguri Èi degajaÈi, nu izolaÈi, ci aparte de ceilalÈi, ca Èi cum ar fi aparÈinut deja unul altuia. Pentru Maria întreaga lume era scufundată în jurul ei. Ea auzea numai vocea lui, vedea numai figura lui, legând prezentul nemijlocit de visurile Èi poveÈtile copilăriei. El putuse să o cucerească de pa primul atac. (&#8230;)</em></p>
<p><em>În timpul unei drumeÈii către OnceÈti , el începu să-i povestească despre sine. PărinÈii săi făceau parte din mica burghezie, cu posibilităÈi limitate, de aceea a fost nevoit ca în perioada studiilor să lupte cu nevoile, să treacă peste umilinÈe Èi să cerÈească burse. (&#8230;) Atunci lui i s-a găsit o bursă orăÈenească Èi Èi-a terminat repede studiile. La examenul riguros de doctorat, a suscitat atenÈia profesorului examinator. Cum acesta a devenit curând după aceea ministru de interne, el l-a numit pe tânărul doctor în drept într-un post de conÈopist. Acum a învăÈat deja Èi cum să-Èi facă loc cu coatele. Calea în faÈa lui stătea deschisă. În toamnă aÈtepta deja numirea ca Èi consilier de secÈie. El îi zugrăvi Mariei cu o vie exprimare a sentimentelor viaÈa deosebită din societatea înaltelor cercuri funcÈionăreÈti care îl cuprinsese repede Èi pe el; i-a enumerat Èi familiile din înalta nobilime cu care intrase în contact.</em></p>
<p><em>Maria a ascultat miÈcată în interior: &#8222;Nu cumva mândria cea strălucitoare v-a prins acum complet în mrejele sale?&#8221;, întrebă ea cu teamă.</em></p>
<p><em>&#8222;TotuÈi, nu!&#8221; O privi cu sinceritate în ochi. &#8222;Eu nu mă ruÈinez de originea mea Èi nu mi-am uitat părinÈii. În tot cazul, nu le pot trimite mult, dar am procurat deseori tatălui meu prin intervenÈia mea, furnituri pentru stat din lucrări bine plătite.&#8221;</em></p>
<p><em>Maria se uită în sus la el cu gratitudine. &#8222;Èi nu aveÈi niciodată dor de patrie? Mă întreb dacă nu v-aÈi gândit niciodată să vă căutaÈi o slujbă în patrie?&#8221;</em></p>
<p style="text-align: center;">Va urma!</p>
<p style="text-align: center;">(fragmente din volumul <strong>A fost odată Hohe Rinne. Istoria PăltiniÈului</strong> de <strong>Mircea Dragoteanu</strong>)</p>
<p>CitiÈi Èi <strong><a href="https://bel-esprit.ro/o-fermecatoare-poveste-din-paltinis/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">O fermecătoare poveste din PăltiniÈ</a></strong>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Bianca R. Karda' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c7bf628fb41a2dcc141e1755b1cc9a4b18da4f756778157e654df4e2f01739fe?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c7bf628fb41a2dcc141e1755b1cc9a4b18da4f756778157e654df4e2f01739fe?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/bianca-rodica-karda/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Bianca R. Karda</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#098;&#114;k&#064;yah&#111;o&#046;&#099;o&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>