Nu mă mai întreb ce este fericirea. Mi se pare că orice definiție distruge Esenta, în încercarea de a o surprinde și de a o cuprinde. Mă întreb însă din ce în ce mai des de unde vine fericirea.
În clipele când îmi simțeam viața lipsită de fericire, știam că este nevoie să o caut, dar nu știam unde; și ce poate fi mai frustrant, mai debusolant, decât să nu știi unde să cauți ceva ? Când nu știi unde să cauți , șansele de a găsi par aproape nule, pentru mintea noastră construită cartezian. Te rotești o vreme, în cercuri concentrice ori în cercuri vicioase, nu găsești fericirea ascunsă în niciun colț, apoi te trezești atins(ă) de epifanie: cercul nu are colțuri 🙂
Admiți, neputiincios, la un moment dat, că nici măcar spirala –forma evoluată a scării- oricât de ascendentă ar fi ea, oricât de luminoasă și de promițatoare ți se părea la începutul căutarii tale, nu te conduce în mod necesar la fericirire. Surmenat(ă) de eșec, decizi să renunți la a te roti în cerc ori a ascensiona în spirală si alegi linia dreaptă- îți asumi o direcție, una și bună , fiind convins(ă) că niciun drum nu ramâne nerăsplatit .
Așa că te îndrepți, șovăielnic ori cu pași siguri, mai încet sau într-un ritm alert, către o Mekka pe care nimeni nu ți-a promis-o vreodată. Drumul drept te scuteste, zici tu, de riscul de a ajunge în acelasi punct de unde ai plecat; îți dă certitudinea că măcar , dacă la capatul lui nu gasești ce căutai , măcar nu ai irosit timpul – ceva-ceva tot întâlnești în cale… Dar nu este ce căutai.
Te consolezi cu gândul că orice drum se intersectează cu altul și te bucuri că ai liber arbitru, te simti liber(ă) ca la orice intersectie să poti sa schimbi directia. Îți spui : ,,de ce m-aș încăpățâna să rămân pe acelasi drum, care poate fi unul, dar nu e cel bun?”
Și asa, începi să devii multi-direcțional(ă), într-o manieră haotică sau strategică. Devii atat de absorbit(ă) de multitudinea posibilităților de a alege încat ajungi să devii mai degrabă un căutator de răscruci decât un călător pe drum .
Acolo unde drumurile se întretaie, te așezi puțin. Din liniștea minții și din oboseala trupului vine un presentiment că ceea ce cauti este din ce în ce mai departe… Te uiti în zare și înțelegi că orice s-ar întâmpla, nu poți rămâne pe loc, că punctul în care te afli nu poate fi decât cel mult un popas din care vei fi nevoit(ă) să pleci, mai devreme sau mai târziu, cu sau fără scop précis. Poate să pleci iar, entuziast sau sceptic, în căutarea fericirii tale…
Daca ai în vene sânge de luptător , nu vei mai zăbovi nicio clipă în intersecția în care te așezasei. Îți stergi praful de pe haine și transpirația de pe frunte , îți pui rucsacul în spate și-ți reiei mersul. Direcția o alegi (și) de data asta, cu mintea sau cu harta, ori poate dai cu banul sau te lasi ghidat(ă) de vreo bună călăuză ori de un călător la fel de rătăcit cum ești tu…
Sau… poate că direcția te alege pe tine.
De data asta, nici nu mai contează că mergi în cerc, pe o scară, în spirală ori pe vreun drum drept. Știi clar că doar mergând te poți apropia , cumva, cândva, de locul unde te așteaptă fericirea ta.
Și cu siguranță, pentru că niciun curaj nu rămâne nerăsplătit, vei ajunge la ea…
Vei ajunge (poate ) prea obosit(ă) ca să îi mai zâmbești, prea rutinat(ă) ca să o mai recunoști, prea secat(ă) de energie ca să o mai poți îmbrățișa, prea înstrăinat(ă) de tine ca să îi mai poți mulțumi, prea deposedat(ă) de o parte prețioasă din Viața în care doreai să o găzduiești pe ea, fericirea ta…
…poate vei înțelege sau poate nu, la capătul acestei căutari, că de fapt, poate era mai înțelept și mai simplu să admiți că fericirea poate fi în atâtea locuri , în atâtea moduri și în atâtea timpuri încât era de ajuns să o chemi către tine și să ai Credința și Încrederea că ea, Fericirea Ta (și nu fericirea predefinită matriceal de spiritul scris sau nescris al vreunui dicționar ) va veni spre tine dincotro vrea ea…
Fericirea poate veni de oriunde, dinspre oricine. Mai ales dinspre tine.
Ea poate veni dinspre… A FI …pur și simplu. A fi tu, așa cum ești, aici, acum…
Și când simți fericirea cuibărită în inima ta, Bucură-te de ea, cu tot timpul, cu tot sufletul, cu toată energia ta…
…cu toate resursele pe care nu are rost să le irosești căutând-o…
Fericirea ești Tu.
Citiți și Corpul. Sufletul. Frontiere…
