<p>Motto: ”<strong><em>Dacă aÈ Èti că asta ar fi ultima oară când te voi vedea dormind, te-aÈ îmbrăÈiÈa foarte strâns Èi l-aÈ ruga pe Dumnezeu să fiu păzitorul sufletului tău. Dacă aÈ Èti că asta ar fi ultima oară când te voi vedea ieÈind pe uÈă, Èi-aÈ da o îmbrăÈiÈare, un sărut Èi te-aÈ chema înapoi să-Èi dau mai multe. Dacă aÈ Èti că asta ar fi ultima oară când voi auzi vocea ta, aÈ înregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o dată Èi încă o dată până la infinit. Dacă aÈ Èti că acestea ar fi ultimele minute în care te-aÈ vedea, aÈ spune „te iubesc” Èi nu mi-aÈ asuma, în mod prostesc, gândul că deja Ètii.</em></strong>” (<span style="color: #ff0000;"><a style="color: #ff0000;" href="https://bel-esprit.ro/g-g-marquez-viata-nu-este-ce-ai-trait-ci-ce-iti-amintesti-ca-ai-trait-si-cum-ti-o-amintesti-pentru-a-o-povesti/" target="_blank" rel="noopener"><strong>Gabriel Garcia Marquez</strong></a></span>)</p>
<p><strong>vineri, 13</strong></p>
<p>Sophie e prietena mea. În adevăratul sens al cuvântului, unica.</p>
<p>Întâlnirea cu Sophie din seara aceea fusese cu totul întâmplătoare. Din seara <em>aceea</em> Èi cu <em>Sophie din seara aceea.</em> SimÈeam că cedez Èi că nu exista fiinÈă mai nefericită decât mine, mai ales după ce aflasem că omul cu care mă simÈeam desprinsă din aceeaÈi substanÈă vitală urma să se căsătorească. <em>E dreptul lui</em>, e scopul vieÈii oricărui individ, iar evenimentul despre care vorbim face parte din marile taine, alături de botez Èi de înmormântare. Greu Èi inutil să te sustragi, cu toate că niciodată nu Ètii dacă omul pe care l-ai ales dintre atâtea miliarde este exact nevoia ta, împlinirea ta, partea ta de dumnezeire la care ai visat de cine Ètie când, tu, pământeanul care până atunci te-ai mulÈumit doar să cauÈi, fără să te lămureÈti din ce cauză Èi, mai ales, în ce scop.</p>
<p>Ceea ce poate să apară la început drept compatibilitatea perfectă s-ar putea transforma peste noapte în cea mai perfidă gamă de sentimente care să dea cu tine de pământ ca un uragan care mătură într-o clipită un continent întreg. Ca o Atlantidă &#8211; niciodată redescoperită, deÈi mulÈi i-au tulburat istoria cu bolnava lor curiozitate. Prietena mea mă aude Èi mă înÈelege.</p>
<p>E singura, Èi în plus, e singură astă seară. Mă aÈteaptă drapată într-un capot din mătase indiană cu nuanÈe turcoaz, are părul scurt, rezultat dintr-o rebeliune de acum câteva zile împotriva monotoniei Èi a conformismului, arată mult mai tânără Èi emană, de cum a deschis uÈa, un val de feromoni turnaÈi într-un iz de ”Crystal Noire”, parfumul ei preferat. Ètie totul dintr-o privire, pe care o toarnă cu dexteritate în paharul de vin roÈu la care mă uit cu speranÈa într-o schimbare. Simt nevoia să beau până îmi pierd minÈile Èi să ignor orice repercusiune. Nu există fericire fără suferinÈă.</p>
<p>&#8211; Nicio relaÈie nu e perfectă dacă nu îÈi oferă momente de revelaÈie, dacă nu lasă în tine urme pe care memoria să se poată descurca de una singură în situaÈii asemănătoare. Îl mai iubeÈti?</p>
<p>întrebarea a sunat scurt, ca un plesnet de bici, Èfichiuind deasupra capului, mi-a intrat în creier cu ascuÈiÈul unui stilet Èi s-a învârtit de câteva ori, năucă. Tot ceea ce venea de la prietena mea avea o logică ascunsă Èi bine ticluită, astfel încât trebuia să fac legături cu fiecare cuvânt din fraza anterioară, ca un slalom printre cuvinte Èi idei labirintice.</p>
<p>AÈadar, învăÈasem destul ca să nu îl mai iubesc sau rămăsesem netoată Èi continuam în povestea aceasta care îmi consumase toate energiile în ultimii (prea mulÈi, mult prea mulÈi) ani? Ètiu că notasem multe dintre lecÈiile dure al căror gust amar îl înghiÈisem din plin într-o încercare de roman pe care între timp l-am abandonat din lipsă de inspiraÈie, Èi că pe altele încercasem să le vindec din suflet, fără succes. Le purtam cu mine Èi din ele continuau să răsară Èi mai multe, într-un ritm infernal, ca Èi cum dintr-un firicel de apă se face dintr-o dată un fluviu care se varsă în mare, singura posibilitate de a se liniÈti.</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-43578" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2022/11/f11aba5de9411ea0063a6f1675f9122a-1.jpg" alt="" width="563" height="800" /></p>
<p>&#8211; Există bărbaÈi care pretind că iubesc, minÈind fără să aibă cea mai mică ezitare Èi exprimă lucrul acesta cu o dezinvoltură care pur Èi simplu te dezarmează. N-o să afli niciodată adevărul, pentru că lovesc Èi fug, insensibili la orice consecinÈă, Èi cu cât le demonstrezi mai mult că suferi din cauza lor, cu atât îÈi trântesc mai abitir uÈa în nas. Nu de alta, spun ei, dar ca să te scutească de un păcat, de parcă ei ar fi fost în stare să dispună de norma asta nenorocită de abateri de la moralitate, cauzată de ei înÈiÈi. Ei te rănesc intenÈionat, doar ca să te vindece, asta fiind o modalitate ingenioasă de a apărea în faÈa ta eroic, hiperbolizaÈi ca mari salvatori&#8230; singurii de pe planetă. Despre ce vorbim?</p>
<p>Sophie era, din nou, într-o fază de negare, pentru că unul din iubiÈii ei îi greÈise fatal, luând distanÈă fără să îÈi anunÈe intenÈia. Problema amândurora, stabilisem după toate peregrinările prin istoriile noastre amoroase, era că bărbaÈii sunt niÈte infantili care nu Ètiu ce vor, asaltaÈi de propriile himere care îi atrag în prea multe direcÈii. Cei căsătoriÈi ieÈeau din calcul, ei erau fricoÈii care îÈi croiau identităÈi false, sub care se manifestau ca adevăraÈi Don Juani, în timp ce în viaÈa reală erau iremediabil ataÈaÈi de consoartele lor, care le trasau foarte clar traseele zilnice, transformându-i în adevărate marionete.</p>
<p>Altă categorie erau cei aflaÈi în căutare de aventuri libere de constrângeri, prin asta înÈelegând inclusiv dreptul de a se ivi numai atunci când aveau ei chef, la date stabilite de poftele, instinctele Èi timpul lor liber. De ei obiÈnuiam să râdem copios, inventând conjuncturi în care, forÈându-le mâna să se hotărască mai repede dacă rămân în relaÈie sau nu, ajungeau să îÈi recunoască propria imaturitate. Pentru noi era distracÈie, pentru ei o lecÈie importantă de viaÈă. Dar cine Ètie câte femei erau dispuse să îÈi asume rolul acesta iniÈiatic?</p>
<p>&#8211; Există atâtea forme de iubire, Ètii bine, i-am spus cu ton debil, pentru că nu îmi plăcea s-o contrazic. Mi se pare că iubirea e cel mai seducător Èi totodată cel mai versatil sentiment din câte există, cel mai imponderabil Èi mai cameleonic. Un bărbat poate fi mort după tine în aparenÈă, în timp ce esenÈa lui masculină savurează viaÈa la maximum, excitat de noutatea unei relaÈii sau de excesul de feromoni al victimei care i se predă fără vreo încordare.</p>
<p>Încercam să îi iau apărarea iubitului meu, deÈi nu exista nicio explicaÈie, de nicio natură, răsucisem pe toate părÈile modul lui de a se comporta Èi ajunsesem la concluzia că m-a folosit drept experiment, fără să se asigure de consimÈământul meu. Era numai vina mea că îi căzusem în plasă, sensibilă la tipul artistic de seducÈie pe care îl practica. Eu alesesem să fiu una din multele femei naive care se îndrăgostesc de imaginea idealizată a unui bărbat pretins îndrăgostit. Sophie nu trebuia să Ètie că relaÈia noastră se încheiase brusc Èi stupid, cu un gest pe care nu l-aÈ fi făcut nici faÈă de un duÈman. NU mi-aÈ fi permis să spun nimănui că am sentimente faÈă de el, că simÈeam că ne cunoaÈtem de secole, că nu era întâmplător că ne-am întâlnit Èi că ne-am iubit, iar apoi să dispar, închizând în urma mea toate căile de comunicare. Ceea ce era de-a dreptul ilariant era faptul că părea nefericit, cu toate că asta îÈi dorise. Devenisem doi necunoscuÈi, la modul absolut străini, cu toate că sunt sigură că undeva departe, în fiinÈa noastră, se păstraseră amintiri pe care niciunul din noi nu le putea sufoca.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>&#8211; Draga mea, astea sunt poveÈti de adormit copiii mici. Un bărbat care iubeÈte face astfel încât să simÈi până în adâncurile fiinÈei tale că eÈti centrul de interes al universului lui Èi că lumea se roteÈte în funcÈie de dorinÈele tale. Astea sunt platitudini, dar Èin să le readuc în atenÈia amândurora. De la prima îmbrăÈiÈare Èi până în ultima clipă a unei nopÈi de dragoste, când te acoperă cu grijă ca să păstreze vie căldura cu care ai răspuns iubirii lui sălbatice. Îl simÈi în tine zvâcnind cu intensitatea unui cutremur din care se nasc vulcani în faliile pământului, Èi izbucnesc în torente de lavă cotropitoare. SimÈi arsura Èi ea rămâne acolo, ancorată în materia din care eÈti făcută, într-o osmoză imposibil de evitat sau de controlat. Foarte posibil să regreÈi, dar e tardiv.</p>
<p>o las să vorbească, dar n-o mai aud, dintr-o dată. E vineri, 13, mai sunt două zile până când se va împlini un an de când l-am văzut ultima dată. Am crezut că voi avea emoÈii, am obsesia datelor exacte, sărbătoresc toate aniversările, Èin minte toate detaliile evenimentelor care mi-au marcat existenÈa, iar noaptea aceea fusese unul care mă cutremurase din temelii.</p>
<p>Dar timpul diluase totul Èi nu mai puteam recupera memoria acelor clipe, păstrasem câteva flashback-uri care Èi ele, datorită depărtării Èi acelei reci tăceri pe care o interpusese între noi, se estompau, încetul cu încetul. SimÈeam frustrare Èi invidie pe toate mecanismele psihice care executau uitarea cu precizie de ceasornic rusesc, insensibile la încercarea mea disperată de a conserva istoria acelei nopÈi. Dar lupta aceasta cu mâinile goale mă epuizase Èi nu mai găseam niciun fel de resursă – nici motivaÈie &#8211; de a continua jocul.</p>
<p>Vorbesc de un joc al nervilor, al tensiunilor, un joc de-a joaca în care ne antrenasem în timp, sedimentând în noi plăcerea intelectuală a descifrării mesajelor încriptate în postări sau în diferite poze în care ne adresam unul altuia prin limbaj trupesc. Toate acele stări confuze, acele trăiri oarbe care ne urmăreau cu degete întinse ca niÈte stafii dispăruseră pentru mine, îmi revenise puterea de a privi toate lucrurile pe care le respinsesem ca imposibile în faÈă Èi, mai cu seamă, să le intregrez în structura mea interioară.</p>
<p>&#8211; Sophie, ceaiul acesta e extraordinar, îmi aminteÈte de serile calde Èi umede din Calcutta, când obiÈnuiam să rămânem în oraÈ până seara târziu, ca să ne plimbăm nestingheriÈi de mână pe străzi, fără să ne vadă nimeni. Îmi amintesc ziua aceea de august când i-am spus că nu pot trăi fără el Èi m-a suspectat de nesinceritate. M-am simÈit ca o cabotină, deÈi Ètiam perfect rolul Èi eram convinsă că voi primi aplauze la scena deschisă. Nici acum n-am înÈeles de ce nu m-a crezut niciodată când mi-am împărtăÈit sentimentele direct, pentru că aÈa mi se părea cel mai corect între doi oameni care cel puÈin o dată s-au apropiat atât de mult unul de celălalt încât Èi-au simÈit oasele Èi carnea fremătând laolaltă&#8230; Cred că l-am speriat, pentru că eram logodită&#8230;</p>
<p>&#8211; VorbeÈti prostii – m-a întrerupt vehement, pe un ton care nu admitea replică. Se enervase Èi urma să îmi explice încă o dată ceea ce repetase de mii de ori. Un bărbat care iubeÈte nu se sperie, nu ezită, nu se pierde, de câte ori vrei să îÈi mai spun? Ce dacă erai logodită? Dacă murea după tine, ai fi aflat asta din gura lui, aÈa cum el a aflat-o de la tine. Nu pricep de ce îi cauÈi scuze, e un tip care Èi-a înfipt un pumnal în spate când ai fost mai relaxată, crezând că îÈi va lua povara de pe umeri Èi o veÈi împărÈi la doi, aÈa cum e firesc. Ceea ce trăieÈti tu e obsesie, nu e iubire, îmi pare rău să îÈi spun, dragă prietenă, în afară de ceaiul acesta, ce îÈi mai aminteÈte de el? NopÈile nedormite, neliniÈtea, ridurile, încrâncenarea cu care îl Èii captiv în mintea ta nu Èi-au rămas cumva întipărite în sediul celei mai atroce dureri? Luni te duci la un psihiatru Èi te apuci de luat pastile, pentru că trăieÈti într-o lume care n-are nicio legătură cu realitatea. Omul acesta, dacă te iubea, nu te-ar fi chinuit. E inuman ceea ce Èi-a făcut Èi tu continui să te încăpăÈânezi să crezi că are sentimente pentru tine!</p>
<p>&#8211; Èi ce i-ai răspuns? Trebuie să te gândeÈti că o prietenă adevărată simte ceea ce simÈi Èi tu, având acel privilegiu de a reacÈiona la un potenÈial pericol.</p>
<p>vocea Laurei îmi transmitea un fel de mirare nedisimulată, probabil din cauza multitudinii detaliilor cu care îi servisem povestea mea, ca să se poată vindeca de propria ei nenorocire. Pentru că, nu-i aÈa, o iubire neîmplinită e un fel de catastrofă cosmică la care asiÈti fără să poÈi miÈca un deget, ca în visele în care te simÈi cu greutăÈi la picioare Èi niciodată nu ajungi să duci coÈmarul până la capăt, fiindcă ceea ce contează este doar dramatismul acelor momente unice, nu deznodământul. Important e faptul că poÈi da mai departe lecÈia, oricât ar fi de dureroasă, în speranÈa că semenii tăi se vor putea proteja.</p>
<p>Dar, ca în visul cu pricina, îi relatasem doar ”miezul” istoriei, fără a pomeni despre începutul imposibil de evitat Èi nici de sfârÈitul pe care nu aveai cum să îl prevezi sau să în controlezi. De replica mea atârna o posibilă revelaÈie care ar fi scutit-o pe mai tânăra prietenă din Paris de confuzia neînÈelegerii, cu siguranÈă sursa celor mai ingrate stări care acompaniază delirul unei atare situaÈii. Trebuia să îmi caut bine cuvintele, să pun în balanÈă mediul în care a crescut, lecturile Èi experienÈa ei sentimentală de până atunci, firea Èi emotivitatea ei, mă gândeam până Èi la zodie (deÈi Ètiam că se născuse într-unul din cele mai încăpăÈânate semne), i-am studiat îndelung privirea Èi gesturile, întrebările pe care mi le adresase până acum sunaseră foarte profund Èi răscoliseră detalii în care m-am văzut aproape dezbrăcată în oglinda propriei nefericiri&#8230; într-un cuvânt, pe umerii mei stătea responsabilitatea enormă de a îi oferi un răspuns în care să îÈi poată îngropa întreaga suferinÈă.</p>
<p>Mi-am ascultat vorbele ca Èi când ar fi fost dictate de Dumnezeu-Ètie-de–unde, îmi recunoÈteam vocea dar n-aÈ fi putut spune cu precizie în ce limbă vorbeam. Era momentul de luciditate care sintetiza ani care mă schimbaseră irevocabil, transformându-mă într-un monstru de frământare Èi neputinÈă, de frustrare Èi legitimă aversiune faÈă de orice logică a realităÈii, dacă ar fi existat cumva una, pusă în situaÈia de a mă face părtaÈă la o experienÈă atroce prin dimensiunea profunzimii acelei răni deschise în care se aglutina nefericirea de a iubi Èi de a fi iubit, dar de a suporta fuga celuilalt, incapabil să rostească Èi să îÈi asume verdictul final. Scriam acum, pentru Laura, propria sentinÈă.</p>
<p>&#8211; Nu există cale înapoi, cum nu există cale înainte. Există doar insomnii Èi teroarea de a vă fi pierdut unul de celălalt. E dreptul vostru să vă iubiÈi atât cât fiinÈa voastră îÈi va cunoaÈte toate limitările, de-a lungul tuturor existenÈelor prin care trece, aÈa cum e dreptul acestei iubiri să vă strivească între pământ Èi cer după bunul ei plac. În genul acesta de situaÈie, oricât ai fi de fericit, eÈti în aceeaÈi măsură pierdut, pentru că ea nu se autodistruge, eÈuând într-o relaÈie îndelungată sau într-o căsătorie.</p>
<p>Ea se nutreÈte din propria teroare, flux Èi reflux în acelaÈi moment, iar regăsirea apelor e întotdeauna furtuna promiscuităÈii lor. Nu vă veÈi căuta niciodată, pentru că v-aÈi găsit deja, dar staÈi spate în spate Èi nu vă puteÈi nici vedea, nici atinge. Nu există tragism mai înălÈător decât acesta în care te afli, eroina perfectă într-un serial al înscenării propriei morÈi.</p>
<p>m-a privit cu aceeaÈi căldură cu care o privisem eu pe Sophie, atunci când mă declarase netratabilă, cu toate că explicaÈia mea sunase mult mai <em>soft</em>. M-a îmbrăÈiÈat atât de puternic, încât mi s-a oprit respiraÈia.</p>
<p> ;</p>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Bel Esprit' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/bel-esprit/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Bel Esprit</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#112;&#099;oncur&#115;&#064;&#121;a&#104;&#111;&#111;.&#099;&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>