<p>Nu e nimic suspect în povestea asta, dar totuÈi&#8230;</p>
<p>&#8211; Iubito, îmi pare rău, nu ne putem vedea în seara asta. Te rog, te implor să nu mă urăÈti! A venit un proiect pe ultima sută de metri Èi trebuie deja să ne apucăm de lucru. Ètiu că vei înÈelege. Uite, e Èi George cu mine, coleg de suferinÈă. Promit să mă revanÈez în weekend cu vârf Èi îndesat. Mergem la restaurantul acela din nord unde Èi-a plăcut Èie foarte mult. Sau, Èi mai bine, putem să facem o aroganÈă Èi să fugim la Paris sau oriunde îÈi doreÈti. Mă ierÈi, spune-mi?</p>
<p>&#8211; Bine, fie, te iert Èi de data asta&#8230;Èi chiar o să te rog să te Èii de promisiune în weekend. Paris sună chiar bine. Spor la treabă! Salută-l pe George din partea mea.</p>
<p>&#8211; Îl salut. Te ador!</p>
<p>Închise telefonul apăsând cu patos bulina roÈie de pe ecran regretând, cliÈeic, că nu avea la îndemână un telefon din cele vechi, cu receptor, pe care să îl poată trânti ca să-Èi mai domolească furia. Era a treia oară în ultima lună când amâna o întâlnire cu ea. Se abÈinea din răsputeri să nu devină paranoică. Èi probabil i-ar fi fost mult mai uÈor să îÈi păstreze calmul dacă nu ar fi avut deja experienÈă în domeniu.Trecuseră, ce-i drept, nouă ani de la “marea despărÈire” de Paul care o înÈelase în modul cel mai josnic posibil Èi o minÈise în faÈă inclusiv în ziua în care îl găsise în pat cu cea care acum îi era soÈie. ÎÈi spusese atunci că nu va lăsa această experienÈă neplăcută să-i influenÈeze viaÈa Èi că nu îÈi va da voie să se transforme într-o paranoică. Ceea ce Èi făcuse. Adică îÈi Èinuse promisiunea faÈă de ea însăÈi Èi trăise până acum cu bună credinÈă toate relaÈiile – eÈuate, e drept – cu puÈinii bărbaÈi pe care îi lăsase să se apropie de ea.</p>
<p>Acum, însă, din senin – sau poate nu chiar – se trezise cu toate luminiÈele Èi sirenele activate. Se simÈea înconjurată de o sută de ambulanÈe Èi maÈini de pompieri care urlau la unison Èi nu păreau că au vreun gând să se oprească.</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-1013" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/09/kinga-cichewicz-382441-unsplash-e1536347467928.jpg" alt="" width="560" height="373" /></p>
<h4>Inevitabil, începu procesul.</h4>
<p><em>De ce să mintă? Dacă nu mai vrea să iasă cu mine, ar putea să îmi spună, să îmi dea papucii, pur Èi simplu. A spus că e Èi George cu el, deci e puÈin probabil să fi spus un neadevăr care ar putea fi scos la lumină foarte simplu, cu un simplu telefon la George. BineînÈeles că Èi-a spus de George. Ce proastă eÈti! În felul ăsta o să te gândeÈti fix la faptul că nu te poate minÈi pentru că l-ai putea suna pe George, dar Ètie că nu o vei face pentru că te-ai face de râs. Să îl suni Èi să îl întrebi ce? Nu-i aÈa că eÈti cu Alex la birou, că aÈi primit un proiect în seara asta Èi trebuie să lucraÈi târziu? Normal că nu vei face aÈa ceva. Iar el Ètie. Minciuna perfectă! Trebuie să fie altă cale să afli ce se întâmplă. Ai putea trece pe la birou, să vezi dacă mai e lumina aprinsă, doar Ètii care e fereastra biroului lui. Bine, Alex nu e prost, ar fi putut lăsa lumina aprinsă în caz că nebuna Èi paranoica lui iubită ar dori să facă o asemena verificare. Cât de nebună să fii să faci una ca asta? Miruno, îÈi lipseÈte o doagă. Uite cum te-a defectat la mansardă nemernicul ăla de Paul, după atâÈia ani! Èi până la urmă, de ce te agiÈi atât? Dacă se vede Èi cu altcineva, n-ai cum să împiedici asta. Fii mai distantă. Nu cumva ai început să îl iubeÈti, iar treaba asta a apăsat butonul de panică? A declanÈat toate mecanismele subtile de autoapărare? Genial! Acum că Èi-ai dat seama ce Èi se întâmplă, trage aer în piept, potoloeÈte-Èi demonii Èi relaxează-te. Nu e nimic suspect în povestea asta, Alex munceÈte mult, Ètii asta, ai fost Èi tu în aceeaÈi situaÈie. Dacă tu nu poÈi înÈelege astfel de situaÈii, atunci nu Ètiu cine ar putea pricepe. VeÈi recupera, cu siguranÈă, în weekend. În fond, a promis că te duce la Paris. Dacă ar avea de gând să îÈi dea papucii, nu Èi-ar face o propunere aÈa extravagantă. </em></p>
<p>Aproape convinsă de acest din urmă argument, lăsă <em>procesul </em>de-o parte, îÈi turnă un pahar de vin roÈu Èi reluă lectura pe care o întrerupsese apelul de la Alex.</p>
<h4>Anul ăsta sabatic era poate prea lung Èi nu îi făcea chiar bine.</h4>
<p>Avea prea mult timp la dispoziÈie, nu trebuia să se grăbească nicăieri, mintea îi era prea liniÈtită Èi începuse să o ia pe arătură. Èi citise prea multe cărÈi poliÈiste. Era clar, fabula.</p>
<p>Miercuri Èi joi curseră obiÈnuit, ea văzându-Èi de anul ei sabatic, el, ocupat la birou. Se auziră la telefon, ca de obicei, îÈi scriseră peste zi, cu lux de amănunte. Promisul weekend la Paris deveni Èi el realitate. Plecară vineri seara, cu puÈine bagaje, se cazară la un hotel cochet din centru, petrecură două zile de vis în splendidul oraÈ iubăreÈ. Ce putea fi mai reconfortant decât imaginea a doi îndrăgostiÈi Èinându-se de mână, hoinărind pe străzile pariziene, inseparabili.</p>
<p>Apoi încă o săptămână curse egal, ea liniÈtită, prea liniÈtită în anul ei sabatic, el ocupat, tot mai ocupat. Într-o miercuri, se văzu cu o veche prietenă care lucra acum la un nou proiect, un ONG, Èi îi propusese să devină partenere. AÈa că se întâlniră să pună Èara la cale. Prietena ei alesese restaurantul, un local cochet, aproape de biroul lui Alex, absolut întâmplător. Îi trecu prin minte să îi facă o surpriză după ce termina întrevederea cu prietena ei. La o masa mai retrasă, văzu o femeie a cărei figură îi păru extrem de familiară. După ce o examină îndelung, îÈi dădu seama că era Ana, fosta iubită a lui Alex, de care el se despărÈise cu ceva timp înainte ca ei să înceapă să se vadă. Ètia că fusese o despărÈire destul de urâtă, tipa tot insistase să se împace chiar Èi când ea Èi Alex începuseră o relaÈie. În final se liniÈtiseră apele, iar Alex îi spusese că Ana please din oraÈ, primise un job în străinătate sau ceva de genul ăsta. Într-adevăr, tipa dispăruse din piesaj, nu mai Ètiuse nimeni nimic despre ea.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Vederea ei, acum, aici, la câteva mese distanÈă, o tulbură groaznic. Îi crescu pulsul haotic, se simÈi iar înconjurată de sutele de sirene ale ambulanÈelor Èi maÈinilor de pompieri. Cine mai rămânea să stingă incendiile din oraÈ, dar urgenÈele medicale, cine se ocupă de ele dacă toate sirenele erau strânse roi în jurul ei? Gândurile i se învolburară pentru câteva secunde, ameÈi Èi se Èinu discret de marginea mesei, de teamă să nu cadă. Prietena ei observă cum se schimbă la faÈă Èi o întrebă ce se întâmplă. Îi făcu semn înspre Ana.</p>
<p>&#8211; O Ètiam plecată, ce naiba caută în oraÈ?</p>
<p>&#8211; Habar n-am, dar mă pot interesa. Ai vreun motiv de îngrijorare?</p>
<p>&#8211; Nu..cred..adică, sper că nu, răspunse ea uÈor nesigură.</p>
<p>ÎÈi reluară discuÈia despre proiect, însă nu mai putu fi atentă. Se duse apoi direct acasă, nu îi mai ardea de vizita surpriză la Alex. O măcina povestea asta despre revenirea Anei în BucureÈti. Èi, bineînÈeles, nu se putea abÈine să nu se gândescă la serile în care Alex lucrase până târziu Èi dacă, nu cumva, Ana avea vreo legătură cu „proiectul” care îl Èinea pe bărbatul ei ocupat.</p>
<h4>Trecură câteva ore bune până primi veÈti de la prietena ei.</h4>
<p>Ore în care nu-Èi putu controla pulsul Èi gândurile care începuseră din nou să o ia razna. În mintea ei se Èesea deja o poveste încâlcită despre Alex Èi Ana Èi despre cum ăÈtia doi îÈi reluaseră, pe ascuns, relaÈia Èi urmau să fugă în lume Èi să se căsătorească. Primi veÈti încurajatoare. Ana era în trecere în BucureÈti, venise să îi viziteze pe ai ei Èi nu ar fi avut planuri de a rămâne în oraÈ pe termen lung. Se mai liniÈti puÈin, trase aer în piept Èi îl sună pe Alex.</p>
<p>&#8211; Ce faci, iubitule? N-ai să ghiceÈti nici într-o mie de ani pe cine am văzut azi în oraÈ!</p>
<p>&#8211; Pe cine, iubito?</p>
<p>&#8211; Pe Ana, poÈi crede aÈa ceva?</p>
<p>&#8211; Care Ana, draga mea?</p>
<p>&#8211; Ana, Ana&#8230;</p>
<p>&#8211; Pfff, ce caută Ana în BucureÈti? N-aveam nici cea mai vagă idee că s-a întors. AÈi vorbit, s-a întâmplat ceva? EÈti bine?</p>
<p>&#8211; Nu s-a întâmplat nimic, totul e în regulă, nu m-a văzut, n-am interacÈionat în niciun fel. Am vrut doar să îÈi spun, să fii în cunoÈtinÈă de cauză în caz că te caută.</p>
<p>&#8211; ÎÈi mulÈumesc, iubito, că te gândeÈti la mine. N-am nicio intenÈie să stau de vorbă cu ea, aÈa că nu-Èi face griji. Ne vedem diseara, da?</p>
<p>&#8211; Ne vedem diseară.</p>
<p>Vocea foarte sigură a lui Alex o mai liniÈti puÈin. Părea că nu Ètie nimic despre venirea Anei Èi că nu-i ascunde nimic. Făcu o baie lungă, se pregăti pentru ieÈirea cu Alex Èi toate gândurile negre se spulberară.</p>
<h4>Mai trecură câteva săptămâni în care povestea lor de iubire prindea contur, devenea tot mai serioasă.</h4>
<p>Alex îi spunea că o iubeÈte Èi o privea în ochi de fiecare dată când rostea cele două cuvinte magice. Ba chiar nici nu se mai întâmplă ca Alex să rămână la birou până noaptea târziu. Nu mai avea niciun motiv de îngrijorare, se liniÈtiseră toate spaimele, pulsul mai creÈtea din când în când dar numai de bucurie. Aveau chiar Èi planuri mari pentru vacanÈă, voiau să plece undeva departe, pe o insulă cât mai îndepărtată, cu climă blândă Èi ape limpezi.</p>
<p>Într-o seară toridă de iulie făcură dragoste ca doi nebuni în cochetul ei apartament din Primăverii. Alex se purtă ca niciodată. Mai întâi tandru, o sărută îndelung, având grijă să nu lase vreun centimetru de piele nedezmierdat, Èi o pătrunse uÈor ca Èi cum ar fi fost prima ei noapte de amor Èi s-ar fi temut să nu îi producă vreo neplăcere. Apoi îl simÈi din ce în ce mai pătimaÈ, posedând-o aproape cu furie. Se abandonară în focul artificiilor climaxului Èi după zece minute de pauză o luară de la capăt. Se opriră, obosiÈi, abia spre dimineaÈă când adormiră îmbrăÈiÈaÈi.</p>
<p>O treziră razele soarelui care pătrundeau jucăuÈe prin ferestrele mari ale dormitorului. Fără să deschidă ochii, pipăi în jurul ei căutându-l pe Alex. <em>S-o fi dus sa ia ceva de mâncare&#8230;Èi cafea, la naiba, am uitat să cumpăr cafea. </em></p>
<p>&#8211; Alex! strigă ea morocănoasă, eÈti pe aici? Am uitat să cumpăr cafea&#8230;</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-1014" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/09/asdrubal-luna-485688-unsplash-e1536347553952.jpg" alt="" width="580" height="387" /></p>
<p>Neprimind niciun răspuns, deschise ochii, privi în jur, liniÈte. Hainele lui Alex nu mai erau împrăÈtiate pe podea unde le abandonaseră cu o seară înainte, în focul pasiunii, iar ale ei erau aranjate pe scaunul din cameră. <em>Probabil s-a dus după cafea. </em>Se ridică din pat, înfăÈurându-se în cearÈaf Èi se duse în bucătărie. Zări pe masă un trandafir roÈu însoÈit de un bilet. Zâmbi, ducând trandafirul spre nas încercând să-i perceapă parfumul discret. Luă apoi biletul de pe masă, însă îl scăpă în secunda următoare Èi se sprijini cu un gest reflex de spătarul scaunului, evitând să se prăbuÈească. Biletul căzu pe podea. <em>Îmi pare rău. Ana&#8230;</em></p>
<p> ;</p>
<p><em>Sursă foto: unsplash.com</em>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/09/40330310_2111691152195814_1192817064977367040_n.jpg" width="100" height="100" alt="Ava Marinescu" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/ava-marinescu/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Ava Marinescu</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>Sunt o Femeie avocat care s-a trezit într-o zi în faÈa maÈinii de scris împinsă o forÈă lăuntrică pe care n-aÈ Èti să o aÈtern în cuvinte Èi care a trezit în mine o poftă nemărginită de a scrie. În timp, pofta s-a transformat într-o nevoie acută de a sta faÈă în faÈă cu mine, cu adevărul din miezul meu. De a-mi privi în ochi fricile, iubirile nerodite Èi demonii ascunÈi prin cotloane de frica luminii. De a mă scrie mai întâi pe mine, descompundu-mă, bucată cu bucată, operând Èi cosând plăgile sângerânde pentru ca apoi să mă pot reasambla într-un Eu vindecat. AÈa s-a născut volumul de proză scurtă la care lucrez intens. MocneÈte în capul pieptului Èi ideea unui roman de dragoste ceva mai neobiÈnuit. Am decis să las celor două proiecte Èanse egale de izbândă Èi le-am promis că va vedea lumina tiparului cel care va pulsa mai puternic sub epidermă Èi îmi va Èine muza aproape. Scrisul să-mi fie spovedanie Èi doctorie întru renaÈtere.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="Addthis" target="_self" href="https://www.facebook.com/anca.vatasoiu/" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"></span></a><a title="User email" target="_self" href="mailto:va&#116;&#097;&#115;&#111;i&#117;&#097;&#110;ca&#064;g&#109;&#097;il&#046;&#099;o&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>
Nu e nimic suspect în povestea asta. Și totuși…
