Alfred Nobel, om de știință, inventator și magnat suedez, cel care brevetase peste 355 de invenții (printre care cauciucul sintetic, pielea artificială, mătasea sintetică, dinamita etc), a găsit cea mai inedită modalitate de a rămâne în istoria umanității, inaugurând, cu o simplă semnătură pe o pagină a testamentului său, tradiția unei recunoașteri de cea mai înaltă clasă a celor mai inventivi/creativi oameni din domeniul literaturii, al științelor și al devotamentului pentru pace.
Mai contează, oare, că Alfred fusese fiul unui patron de fabrică de armament sau că el este cel care a descoperit dinamita, construind peste 90 de fabrici de arme? Ajunge remarca acidă a lui Albert Einstein, supranumit „Omul secolului” de către revista TIME, care spunea spre sfârșitul anului 1945: „Alfred Nobel a inventat un exploziv mai puternic decât oricare altul cunoscut pe atunci atunci – un mijloc de distrugere extrem de eficient. Pentru a ispăși această „realizare” și pentru a-și ușura conștiința, el a instituit premiul pentru promovarea păcii”.
La 27 noiembrie 1895, subsemnatul Alfred Bernhard Nobel, după o matură reflectare, lăsa în urma sa o avere inestimabilă, tradusă în cifre prin 31.225.000 coroane suedeze, urmând să fie împărțită câtorva rude (el nu avusese familie proprie), unor prieteni și servitorilor fideli, iar suma cea mai generoasă să formeze obiectul unor premii decernate „acelora care, pe parcursul anului precedent, s-au consacrat interesului public și binelui omenirii”.
Alfred Nobel (ro.pinterest.com)
Ce prevedea testamentul lui Alfred Nobel în legătură cu aceste premii:
”Toate activele mele rămase urmează să fie plătite după cum urmează: capitalul, convertit în titluri de valoare de către executorii mei (n.n. Ragnar Sohlman și Rudolf Lilljequist), urmează să constituie un fond a cărui dobândă urmează să fie distribuită anual sub formă de premii celor care, în cursul anului precedent, au adus cele mai mari beneficii omenirii. Dobânda urmează să fie împărțită în cinci părți egale și repartizată astfel: o parte către persoana care a făcut cea mai importantă descoperire sau invenție în domeniul fizicii; o parte pentru persoana care a făcut cea mai importantă descoperire în chimie; o parte pentru persoana care a făcut cea mai importantă descoperire în domeniul fiziologiei sau al medicinei; o parte pentru persoana care, în domeniul literaturii, a produs cea mai de valoare operă de natură idealistă; și o parte pentru persoana care a făcut cel mai mult sau cel mai bine pentru a promova prietenia între națiuni, abolirea sau reducerea armatelor și stabilirea și promovarea congreselor de pace. Premiile pentru fizică și chimie urmează să fie acordate de către Academia Suedeză de Științe; cele pentru realizările fiziologice sau medicale vor rămâne în responsabilitatea Institutului Karolinska din Stockholm; cele pentru literatură revin pentru decernare Academiei din Stockholm; iar cele pentru campionii păcii vor fi stabilite de către un comitet de cinci persoane care urmează să fie selectate de Stortingul (Parlamentul) norvegian. Este dorința mea expresă ca în acordarea premiilor să nu se țină seama de naționalitate, ci premiul să fie acordat celei mai valoroase și demne persoane, indiferent dacă este sau nu scandinavă.”
Pentru stabilirea criteriilor de selecție și a procedurilor specifice a fost nevoie de un timp îndelungat – trei ani – și de o altă instituție care să se ocupe de aceste prestigioase premii: Fundația Nobel. Aceasta, formată la rândul ei din mai multe comitete, are în atribuții selectarea candidaților și selecția foarte riguroasă a acestora, precum și gestionarea fondului de premiere, care este în valoare de 8 milioane de coroane suedeze (circa 925.200 euro). Dacă există mai mulți laureați la aceeași categorie, fără ca numărul acestora să fie mai mare de trei, sumele se (re)distribuie.
Valoarea Premiului Nobel pentru anul 2022 a fost stabilită la 10,0 milioane de coroane suedeze (SEK) pentru fiecare premiu Nobel.
Câteva lucruri interesante:
- pentru prima oară, Premiul Nobel a fost decernat în 10 decembrie 1901 în Stockholm și în Oslo.
- Premiul Nobel pentru Pace se acordă în Norvegia și nu în Suedia, interesant, nu-i așa? Răspunsul este că testamentul lui Alfred Nobel a dictat ca premiul pentru pace să fie acordat acolo. Alfred Nobel nu a explicat de ce a dorit ca un comitet norvegian să se ocupe de premiul pentru pace, în timp ce comitetele suedeze ar fi acordat celelalte patru premii. Există multe presupuneri cu privire la motivul pentru care Alfred Nobel a cerut parlamentului norvegian să selecteze membrii comitetului de acordare a Premiului Nobel pentru Pace, dar nimeni nu cunoaște răspunsul exact. În prezent, Comitetul Nobel norvegian este format din cinci membri numiți de Storting (Parlament). Componența comitetului reflectă partidele politice din Storting, iar consilierii experți asistă procesul.
-
la ceremoniile de decernare a Premiului Nobel din 10 decembrie, laureații Premiului Nobel primesc trei lucruri: o diplomă a Premiului Nobel, o medalie a Premiului Nobel și un document care confirmă suma oferită prin intermediul Premiului Nobel. Fiecare diplomă a Premiului Nobel este o operă de artă autentică, aparținând celor mai importanți artiști și caligrafi suedezi și norvegieni. Medaliile Premiului Nobel sunt realizate manual cu precizie atentă și lucrate în aur reciclat de 18 carate.
- în 1903, când a primit Premiul Nobel pentru Fizică, Pierre Curie a refuzat distincția, cu pretextul că acestea se cuvenea în acelați timp soției sale, Marie. În răspunsul său, Pierre a fost ferm convins că acordarea premiului pentru cercetările lor în domeniul radioactivității fără a recunoaște contribuția esențială a lui Marie ar fi nedreaptă.
- câștigătorii se numesc ”laureați”, termen cu semnificație simbolică: în Grecia Antică, coroanele de laur (Laurus nobilis) erau acordate învingătorilor în semn de onoare – atât în competițiile atletice, cât și în întâlnirile poetice.
- au existat și premii ”de familie”: Soții Curie (Marie și Pierre), chimiști (Marie Curie însăși a primit două premii Nobel), soții Gerty și Carl Cori (medici), Frédéric Joliot și Irène Curie (care au descoperit radioactivitatea artificială), Alva și Gunnar Myrdal (economie și fizică), Esther Duflo și Abhijit Banerjee (științe economice).
-
Mahatma Gandhi nu a primit niciodată premiul pentru pace, în ciuda faptului că a fost nominalizat de cinci ori. Unele rapoarte din presă sugerează că Comitetul Nobel l-a considerat un „naționalist” și nu chiar un om de stat. În 1948, anul asasinarii lui Gandhi, Comitetul Nobel nu a acordat niciun premiu, afirmând că: „nu exista niciun candidat în viață potrivit”.
-
Einstein nu a câștigat Nobelul pentru celebra sa teorie a relativității, deoarece Comitetul Nobel credea că cercetarea sa nu avea destule argumente practice acea vreme. Unii cred că Einstein, evreu la origine, ar fi fost, de asemenea, o victimă a creșterii curentului antisemit în acea epocă. Confruntat cu o criză de credibilitate, comitetul Nobel a decis să nu acorde premiul pentru fizică în 1921, neacordându-l lucrării lui Einstein despre relativitate. Einstein a primit în cele din urmă premiul din 1921, în anul 1922 însă, pentru lucrarea sa privind efectul fotoelectric și nu pentru celebra teorie a relativității.
- În 1956, Lucian Blaga a fost propus pentru premiu de către Rosa del Conte, Basil Munteanu și Alf Lombard, profesor la Lund, în Suedia. Din câte se cunoaște, ideea i-a aparținut lui Mircea Eliade.
- Cel mai frecvent propus pentru obținerea acestui premiu a fost Mircea Eliade (împiedicat însă de nomenclatura comunistă), Norman Manea, Marin Sorescu, Mircea Cărtărescu – aflat pe ”lista scurtă” în ultimii ani.
Veți întreba, desigur, cum sunt selectați concurenții la Premiul Nobel și cum sunt deciși laureații acestui premiu? Deși pare simplă, procedura implică un șir de specialiști care propun, susțin, decid asupra câștigătorilor și poartă răspunderea alegerii făcute.
În fiecare an, la începutul lunii septembrie, mii de membri ai academiilor, profesori universitari, oameni de știință, foști laureați ai Premiului Nobel și membri ai adunărilor parlamentare și alți oameni de știință sau literați, sunt rugați să prezinte candidați pentru Premiile Nobel de anul următor. Acești nominalizatori sunt aleși în așa fel încât cât mai multe țări și universități să fie reprezentate, pentru a avea o acoperire cât mai mare și mai diversificată. După primirea tuturor nominalizărilor, comitetele Nobel ale celor patru instituții care acordă premii preiau responsabilitatea pentru selecția candidaților.
Acestea au fost expres nominalizate de Alfred Nobel în ultimul său testament, după cum urmează: Academia Regală Suedeză de Științe pentru Premiul Nobel pentru Fizică și Chimie, Institutul Karolinska pentru Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină, Academia Suedeză pentru Premiul Nobel pentru Literatură și un Comitet de cinci persoane care urmează să fie aleși de Parlamentul Norvegian (Storting) pentru Premiul Nobel pentru Pace. În 1968, Sveriges Riksbank a înființat Premiul Sveriges Riksbank pentru Științe Economice în memoria lui Alfred Nobel. Academia Regală Suedeză de Științe a primit sarcina de a selecta laureații în Științe Economice, începând cu 1969.
Nicio persoană nu se poate (auto)propune.
Listele nominalizaților pot fi cunoscute abia după 50 de ani.
Linkuri utile: Facebook, Youtube (mai ales pentru discursurile laureaților), Instagram
Există o secțiune dedicată lecțiilor NOBEL, excelentă idee pentru profesorii care adoptă metode moderne în predarea materiei lor. AICI, despre literatură/Annie Ernaux.
Citiți și despre Joseph Pulitzer și premiul său
