<p>Alegeri. Timpul oportun. Regrete. LecÈii. Mergem înainte sau preferăm să batem pasul pe loc, încercând să ne dăm răspuns la toate câte le-am făcut sau nu le-am făcut, la vreme lor? Există oare un timp bun pentru a face lucrurile nu neapărat perfecte, dar măcar corect? Există o reÈetă pe care dacă am fi Ètiut-o din timp Èi căreia dacă i-am fi respectat cu sfinÈenie dozajul elementelor componente, ne-am fi plămădit cea mai minunată viaÈă? Oare dacă ni s-ar da ocazia să ne întoarcem în trecut, undeva pe la 18 ani, am Èti ce să facem Èi ce să nu facem, astfel încât să ne fie mereu bine? Dacă am avea superi puteri, am avea oare Èi capacitatea să ne împlinim toate visele, să fim mulÈumiÈi, dar în acelaÈi timp să fim capabili să nu deranjăm, să nu rănim în jur, având atâta putere? Am auzit pe mulÈi oameni, e adevărat, trecuÈi de prima tinereÈe dar încă cu zvâc, dând glas anumitor regrete, împachetate corespunzător cu oftatul aferent, Èi anume<em>: of, dacă aveam măcar cu zece ani mai puÈin, of, dacă aÈ mai avea 40 de ani, dacă aÈ putea să mă mai nasc o dată, of, dacă ajungeam la timp, dacă n-aÈ fi aflat, dacă aÈ mai putea să merg fără ajutor, dacă aÈ mai fi avut părinÈi, dacă nu m-ar fi abandonat, dacă aÈ mai avea timp să repar ce-am greÈit, of, viaÈa mea! etc. </em></p>
<p><em>Dacă mi s-ar da zile mi-ar ajunge să mă căiesc pentru toată neiubirea mea</em>, oare asta se mai întreabă cineva? CâÈi de <em>dacă</em> ni se zbat în minte&#8230; nelimitaÈi! CondiÈii, fără număr. Scenarii bolnave despre perfecÈiune, sute. Invidia pentru capra vecinului, ne sufocă pe majoritatea dintre noi. <em>Să</em> <em>avem</em> ne domină viaÈa în timp ce <em>suntem</em>, devine tot mai insignifiant. Zidurile în care investim enorm ca să stăm de fapt singuri între ele Èi lângă cât mai multe obiecte inutile, ne dau senzaÈia de falsă siguranÈă. Zidurile acestea nu te apără, din păcate, de tine. ÎÈi oferă o zonă de confort Èi cam atât, un fel de <em>sub cupola circului</em> în care te autodresezi, te autoconvingi că nu-Èi lipseÈte nimic&#8230; iar în timp ce paiaÈa din tine îi face pe alÈii să râdă, ca să te simÈi Èi tu acceptat într-un cerc, să simÈi că aparÈii cuiva, pe dinăuntru eÈti tot tu cu tine, singur cuc. CâÈi dintre noi ar fi în stare să renunÈe efectiv la ziduri? Dar câÈi nu-i Èin niÈte ziduri în viaÈă? PuÈini sunt aceÈtia spre nimeni. Asta, dincolo de zidurile imaginare pe care toÈi le avem, mai mici sau mai mari, care ne Èin prizonieri în propria noastră neÈtiinÈă Èi care ne îngrădesc Èi ne limitează adevăratul nostru potenÈial de fiinÈe cu dorinÈe. Ne îngrijim să avem casa mobilată într-un anume stil Èi să ne burduÈim dulapurile cu cele mai scumpe haine, fără de care am fi cei mai fericiÈi, culmea&#8230; dacă ar avea cine să le Èi înlăture de pe noi Èi să ne învelească, sincer, doar cu braÈele. Apoi, să ne asortăm pantoful cu poÈeta, a devenit primordial, iar în poÈetă neapărat să nu uităm să punem multe pachete cu ÈerveÈele să ne Ètergem mucii cu ele Èi nu de puÈine ori lacrimile&#8230; Èi uităm esenÈialul.</p>
<p>Minte sănătoasă în corp sănătos, dă-ne nouă, Doamne, mai cere cineva?! Că de-aici începe totul. Asta înseamnă să fii tu bine cu tine, să te iubeÈti pe tine. Nu Ètiu ce se înÈelege de fapt din asta, de către majoritatea, efectiv nu Ètiu! Nu vreau să cred că autostima se confundă cu egoismul. Nu vreau să cred că a avea grijă faÈă de propria persoană înseamnă numai să mâncăm, să bem, să avem un adăpost Èi să ne acoperim corpul cu cârpiÈoare branduite. Nu vreau să cred că efemeritatea învinge adevăratele valori Èi nu vreau să cred că oamenii nu simt ce le lipseÈte cu adevărat. Nu vreau să cred că a fi om simplu care se mulÈumeÈte cu strictul necesar este depăÈit. Nu vreau să cred că hoinăritul prin parcuri, aruncatul cu pietre în râu, colecÈiile de scoici, înălÈatul zmeelor, contemplarea naturii, ochii aÈintiÈi spre cer, sunt toate lucruri demodate. Culmea, mai sunt Èi gratuite&#8230; Nu vreau să cred că un suflet mare nu-Èi doreÈte un trup (templu) la fel de armonios în care să sălăÈluiască. Nu vreau să cred că sintagma<em> sunt prea bătrân Èi este prea târziu</em> domină puterea prezentului Èi a verbului a fi!</p>
<p>Ai un tonus bun, mi se spune foarte des. Da, aÈa este, mulÈumesc! Este doar o alegere pe care o fac zilnic, în fiecare dimineaÈă Èi care asortată cu acceptarea pentru tot ceea ce este Èi tot ceea ce nu stă în puterea mea de a putea schimba, anumite situaÈii, anumiÈi oameni, mă pune la locul potrivit imediat. Mă ancorează bine cu picioarele de pământ Èi-mi dă echilibrul de care am nevoie. Nimic nu poate să-Èi schimbe starea de spirit, odată ce ai ales că aÈa vrei să trăieÈti. Te doare ceva, plângi, pansezi, tămăduieÈti, pierzi ceva sau pe cineva, încerci să înÈelegi care este cauza, accepÈi Èi te asiguri că ai făcut tot ce Èinea de tine să păstrezi atât cât s-a putut păstra, eÈti părăsit, cu siguranÈă că ceva n-a funcÈionat, caută să înÈelegi ce anume, dar nu Èine cu dinÈii de cel/cea care se poate debarasa de tine, ca de o haină uzată devenită dintr-o dată prea mică, ponosită Èi nefolositoare, plângi, refulează Èi apoi încearcă să fii recunoscător că viaÈa te protejează de un rău mai mare, de fapt, îÈi moare cineva drag, este cumplit, mai ales când rămâi singur, când Ètii că nu mai eÈti niciodată întreg ca Èi când Èi-au fost amputate braÈele, ca Èi când ai rămas fără pământ sub tălpi sau cer de-asupra capului, ca Èi când trăieÈti într-un corp fără piele&#8230; Èi totuÈi, acceptarea că nu stă în puterea noastră să înfruntăm moartea, singura certitudine cu care ne naÈtem, ne este vindecarea Èi balsamul.</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-15172" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/11/6a19ba1e79c1a17c2571e38af07cfc13.jpg" alt=" " width="564" height="832" /></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Există atâÈia oameni care trăiesc chinuiÈi, lipsiÈi de un ABC normal al vieÈii, apă, lumină, gaz – nu mai pomenesc de o masă caldă, adăpost sau o vorbă bună – dar care au totuÈi puterea să mai zâmbească Èi să-Èi dorească să mai trăiască încă o zi în plus, chiar Èi aÈa Èi există atâÈia oameni îndestulaÈi, care pufăie de când deschid ochii că plouă iar Èi se stropesc iar de noroi pe haine, până ajung la maÈină Èi din multe alte cauze penibile&#8230;.</p>
<p>PoÈi trăi frumos, dacă vrei. Simplu Èi frumos. PoÈi zâmbi, ai mii de motive s-o faci, mai ales dacă ai dinÈii la locul lor, poÈi să te mulÈumeÈti cu ce eÈti sau să devii ceea ce-Èi doreÈti, poÈi să te bucuri de atâtea minuni, ochi să ai să le vezi. Sau poÈi să te plângi de viaÈă de la primă oră a zilei Èi să-i înjuri pe toÈi, să arăÈi cu degetul on Èi offline spre toată lumea, să arunci cu critici despre viaÈa tuturor, în timp ce pe a ta habar n-ai să Èi-o trăieÈti. Tu alegi ce lup interior să-Èi hrăneÈti&#8230; pe cel înÈelept sau pe cel dornic de sânge.</p>
<p>Cine îÈi doreÈte o schimbare cu adevărat, o poate obÈine. Singur. Nimeni nu poate să te salveze împotriva voinÈei tale. Când ai sărit ultima dată un Èotron? Eu nu retez aÈa ceva, egal că sunt încălÈată cu teneÈi sau în stiletto. Când ai stat ultima dată în maÈină pentru ca să asculÈi o piesă bună până la sfârÈit? Când ai acordat ultima dată prioritate unui grăbit în trafic Èi să-i mai Èi zâmbeÈti, poftindu-l să treacă el înainte? Când ai bătut ultima dată pe umăr pe cineva, să-l faci discret atent, că nu s-a încheiat corect la nasturi sau la ÈliÈ? Când ai trecut ultima dată pe trecerea de pietoni fără să încurci circulaÈia? Mie îmi pare rău Èi dacă maÈinile sunt nevoite să frâneze aiurea&#8230; este o idioÈenie asta cu <em>e dreptul meu</em>, sigur că Èi stângul este al tău, totuÈi Èine de prima calitate care ar trebui să nu lipsească nimănui, <strong>aceea de a fi om.</strong></p>
<p>Hai că am ajuns Èi la caracter. Cred că am mai spus-o Èi mă repet cu plăcere: <strong>cred că bunul simÈ ar trebui trecut în CV.</strong> Sunt un mare nesimÈit sau nu sunt. Hai să ne asumăm Èmecheria asta din start, nu? Indiferent de Ècolile pe care ai Èansa să le urmezi sau nu, în viaÈă, indiferent de cât de bun autodidact devii pe parcursul vieÈii, indiferent de moÈtenirea genetică, cu bunul simÈ Èi cu un caracter, te naÈti. Exemplul urmat de-acasă, de la părinÈi, pe parcursul celor Èapte ani, doar întăreÈte soclul care Èi-a fost pus ca temelie la naÈtere, iar educaÈia vine să te completeze, să te decoreze, să te înfrumuseÈeze.</p>
<p>Mereu am Ètiut că frumosul Èi binele atrag mai frumosul Èi mai binele, ca în basme. Nu se poate altfel. Pui făină bună Èi ingrediente de calitate Èi faci cel mai bun cozonac. AÈa-i Èi omu’ bun. Din plămadă, deja-i desăvârÈit&#8230; tot ce trebuie să facă, este să aibă grijă să nu se strice, să se menÈină mereu proaspăt Èi bun, bine mirositor Èi armonios! Sigur că viaÈa te tăvăleÈte prin tot felul de glazuri, apetisante, mai puÈin arătoase, dar să rămâi pe dinăuntru autentic, este adevărata provocare. Sigur că mulÈi vor muÈca din tine, inclusiv când nu eÈti pregătit să te oferi, sigur că le vor curge balele multora, doar ca să te guste măcar, unii se vor înfrupta doar ca să-Èi mai schimbe gustul, pe când alÈii vor tânji să-Èi atingă măcar picătura&#8230; Grija de a rămâne întreg la minte, trup, suflet, este tot ce avem nevoie. Delăsarea, dacă se instalează în noi, ne mănâncă Èi ne gată! NemulÈumirea noastră faÈă de propria persoană este începutul nostru de sfârÈit. Nu poÈi pretinde să-i pese altcuiva de tine, atâta timp cât tu nu te preÈuieÈti. Este imposibil. Nu cred că mila cuiva te poate face să te ridici din neputinÈa ta de a înÈelege, că forÈa necesară pentru cea mai bună versiune a ta, o ai tu în tine, trebuie doar activată. Apoi, spune-mi cu cine te împrieteneÈti, ca să-Èi spun cine eÈti! Dacă ai noroc să fii înconjurat de oameni, în lumea asta mare, deja eÈti un răsfăÈat al sorÈii. Ai cel puÈin un prieten pe care să-l poÈi suna în puterea nopÈii Èi cu care să vorbeÈti? Un prieten care sa-Èi spună că<em> arăÈi deplorabil când tu te vezi un prinÈ, că nu-Èi stă bine cu o anumită culoare, că nu ai procedat corect aÈa, că nu miroÈi azi în cel mai proaspăt fel, că ai o freză care te dezavantajează sau îÈi stă penibil aÈa cum te-ai îmbrăcat?</em> Atunci ai destul. Ai mai mulÈi prieteni de felul ăsta? Atunci nu ai niciun motiv să nu te simÈi apreciat sau mai mult, să te plângi de depresie. Oamenii de 24 de karate sunt cei care te ridică, care te împing de la spate Èi care îÈi spun adevărul direct în faÈă, indiferent dacă-Èi place sau nu ce auzi, dar care nu te vorbesc în dos. Pe aceÈtia să-i iubeÈti, de ei să te înconjori, de la ei să înveÈi Èi de ei să nu te îndepărtezi niciodată.</p>
<p>Cine te iubeÈte cu adevărat îÈi udă rădăcina, cine doar spune că te iubeÈte dar n-o demonstrează, te rupe ca pe o floare Èi te aÈază în glastra lui, după care tu mori. ÎÈi rupe inima de fapt, Èi Èi-o lasă aÈa ruptă-n două ca să Èi-o coÈi tu singur, cu fir roÈu de mătase, vorba cântecului&#8230; Povesteam cu fetele într-o zi, despre prietenia adevărată Èi în special dacă un bărbat Èi o femeie ar putea avea o prietenie frumoasă, pe viaÈă&#8230; Am ajuns la concluzia că cei doi pot fi prieteni foarte buni, poate cei mai buni, cu o singură condiÈie, ca fiecare să iubească pe altcineva.</p>
<p>Ca să nu mai lungim vorba, vrei bine Èi frumos în viaÈa ta? Fă-te bine mai întâi, iar frumosul se va adăuga Èie!</p>
<p>CitiÈi Èi <a href="https://bel-esprit.ro/omul-care-vedea-dincolo-de-chipuri-lhomme-qui-voyait-a-travers-les-visages/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Omul care vedea dincolo de chipuri&#8230;</a>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Monica ViÈa' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a5acb199da2b40dbc6660cd1c014a3c8f16ed40b4c6e09b07da332a44ae1d2?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a5acb199da2b40dbc6660cd1c014a3c8f16ed40b4c6e09b07da332a44ae1d2?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/monica-visa/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Monica ViÈa</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:mo&#110;&#105;cad&#105;a&#110;a_&#118;i&#115;a&#064;ya&#104;&#111;&#111;.&#099;&#111;&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>