<div id="attachment_3028" style="width: 299px" class="wp-caption alignleft"><img aria-describedby="caption-attachment-3028" class="wp-image-3028" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/10/ff84f1d641761429aae8e53dc6e168e9.jpg" alt="pinterest.com" width="289" height="574" /><p id="caption-attachment-3028" class="wp-caption-text">Nkos Kazantzakis Èi soÈia lui, Galatea Alexiou (Kazantzakis)</p></div>
<h1>„<em><strong>Aici, în Grecia, minunea este floarea de neînlăturat a necesităÈii.</strong></em>”</h1>
<p>Doi titani a avut însorita Grecie, în opera cărora Antichitatea Èi contemporaneitatea spirituală s-au regăsit sub aceleaÈi auspicii ale dragostei neÈărmurite de viaÈă Èi de libertate, inspirate omului de măreÈia unui peisaj paradiziac, aducând în aceeaÈi matcă vârfurile semeÈe ale munÈilor Èi frământatele talazuri ale mărilor: <strong>Homer</strong> Èi <strong>Nikos Kazantzakis</strong>, autorul celebrului roman care va face înconjurul lumii, fiind considerat <em>„O călătorie palpitantă în universul însorit al spiritului omenesc. O capodoperă fără vârstă, asemenea Odiseei.”</em> (<em>The New York Times</em>).</p>
<p>Nikos Kazantsakis s-a născut pe 18 februarie 1883 în Heraklion, pe insula Creta, care la acea vreme era încă sub ocupaÈie otomană. Familia sa era de origine mică-burgheză, iar tatăl său, Mihalis Kazantzakis, era un mic comerciant Èi un fermier. Această perioadă din istoria Cretei a fost marcată de lupte intense pentru independenÈă Èi autodeterminare, ceea ce a influenÈat profund sentimentele naÈionale Èi identitatea lui Kazantsakis.</p>
<p>Copilăria sa a fost umbrită de instabilitatea politică Èi conflictele din regiune. Acest context istoric Èi cultural tumultuos a avut un impact semnificativ asupra operei sale literare, Kazantsakis încorporând adesea teme legate de lupta pentru libertate, justiÈie Èi căutarea semnificaÈiei spirituale în lucrările sale.</p>
<p>Kazantsakis a fost, de asemenea, profund influenÈat de mediul său natural &#8211; peisajele sălbatice Èi frumoase ale Cretei, cu munÈii săi înalÈi, mările albastre Èi satele izolate, apar frecvent în scrierile sale. Această legătură profundă cu pământul natal Èi cultura cretană a rămas o sursă constantă de inspiraÈie pentru el.</p>
<p>EducaÈia timpurie a lui Kazantsakis a inclus studii clasice Èi religioase, iar aceste influenÈe sunt evidente în lucrările sale ulterioare, care adesea explorează teme filozofice Èi etice profunde. După copilărie, Kazantsakis a plecat din Creta pentru a-Èi continua studiile, mai întâi la Atena, apoi la Paris, unde a fost influenÈat de filozofii contemporani Èi miÈcările literare ale timpului.</p>
<p>În ciuda faptului că a călătorit extensiv Èi a trăit în diferite părÈi ale lumii, copilăria petrecută în Creta Èi experienÈele din acea perioadă au rămas o influenÈă constantă în viaÈa Èi opera lui Kazantsakis, reflectându-se în dorinÈa sa neîncetată de a explora întrebările fundamentale ale existenÈei umane Èi să căute un sens mai profund în viaÈă.</p>
<p>Asemeni aedului care cântase în epopeile sale spiritul înflăcărat al grecilor, părintele lui Alexis Zorba reinventează ordinea ideală a lumii, bazată pe curaj, frumuseÈe, iubire Èi împlinirea destinului prin libertate: idealul suprem. Într-un alt roman cunoscut, „<strong>Raport către El Greco</strong>”, scriitorul spunea că ”<em>dacă omul nu ştie să danseze, nu ştie să se roage. Îngerii au gură, dar puterea de a vorbi le e pecetluită; îi vorbesc lui Dumnezeu prin dans.</em>”, iar această formă de manifestare artistică a omului constituie întocmai substanÈa simbolică a salvării personajelor din opera sa, pentru care viaÈa e ”un Èir neîntrerupt de surprize”.</p>
<p>FrumuseÈea prozei lui Kazantzakis e bucuria zeilor coborâtă în sufletul omenesc spre a-i însenina zilele, de aceea putem spune fără umbră de îndoială că în straturile profunde ale conÈtiinÈei lui creatoare, el împlineÈte un destin orfic, schimbând faÈa lumii prin setea nemărginită de viaÈă.</p>
<p>Iar personajul care l-a făcut celebru, Alexis Zorba, Èi-a continuat ascensiunea prin talentul Èi charisma lui Anthony Quinn, care s-a identificat într-atât cu el încât filmul din 1964, regizat de <a href="https://ro.wikipedia.org/wiki/Michael_Cacoyannis">Michael Cacoyannis</a>, a reuÈit să adune în palmares nu mai puÈin de 10 Premii Oscar. Este unul dintre cele mai strălucite cazuri în care omul se înveÈniceÈte prin forÈa lui creatoare, singura capabilă să transceadă limita fragilă dintre viaÈă Èi eternitate Èi să devină o filozofie solară a existenÈei, pe care ar trebui să o cunoască întreaga lume, spre a se salva de la dezamăgire. Grecii, ca nimeni alÈii, gândesc cu sufletul Èi de aceea, pentru ei nu există moarte, odată ce ai trăit cu pasiune. Tumultul, dinamica, sângele înfierbântat de valurile pătimaÈe ale Egeei sacre, soarele arzător Èi vinul, licoarea zeilor, cea care l-a făcut celebru pe Dyonisos „cel născut de două ori” înaintea lui Bachus, toate acestea ar trebui înÈelese ca filozofie a vieÈii Èi a morÈii.</p>
<p>Nu degeaba, <strong>Adriano Tilgher</strong>, filozoful italian care vorbise atât de „uman” despre o problemă esenÈială a acestui popor, viaÈa Èi nemurirea, văzute ca unitate infrangibilă, conchidea: „<strong>întreaga literatură greacă răsună de sfatul de a te bucura de prezent, pentru că timpul fuge, ziua de mâine este incertă Èi degrabă vine ziua când vom fi cenuÈă Èi umbră Èi o îndepărtată, vagă amintire. Bucuria nu este niciodată senină Èi pură; mereu izvorul plăcerilor poate deveni amar Èi otrăvit.”</strong></p>
<p>De aceea, cărÈile lui <strong><a href="https://ro.wikipedia.org/wiki/Zorba_Grecul_(roman)" target="_blank" rel="noopener">Kazantzakis</a></strong> trebuie să intre într-o „programă”- ca să folosim termeni unamim acceptaÈi ca obligatorii &#8211; de viaÈă, ca o soluÈie la marile întrebări despre sensul existenÈei Èi puterile umane, despre rolul omului Èi limitele lui faÈă de sine Èi faÈă de ceilalÈi, despre răspunsuri care trebuie luate ca atare sau puse sub semnul întrebării, precum cel dat de Herodot, marele istoric: „Omul nu este decât întâmplare.”</p>
<h3 style="text-align: center;"><strong>CitiÈi Èi <span style="color: #ff0000;"><a style="color: #ff0000;" href="https://www.ziarulmetropolis.ro/zorba-m-a-invatat-sa-iubesc-viata-si-sa-nu-ma-tem-de-moarte/" target="_blank" rel="noopener">Zorba m-a învăÈat&#8230;</a></span></strong></h3>
<div id="attachment_3029" style="width: 359px" class="wp-caption aligncenter"><img aria-describedby="caption-attachment-3029" class="wp-image-3029" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/10/f86392bf0ba87811068cd5b2fc0e29cb.jpg" alt="pinterest.com" width="349" height="619" /><p id="caption-attachment-3029" class="wp-caption-text">Anthony Quinn, „Zorba”</p></div>
<p>„<em>Privindu-l pe Zorba dansând, am înÈeles pentru prima dată strădania himerică a omului de-a înfrânge gravitatea. Îi admiram rezistenÈa, vioiciunea, mândria. Pe pietrele acelea, paÈii lui Zorba, năvalnici Èi ascuÈiÈi, gravau istoria demonică a omului.</em></p>
<p><em>Se opri, se uită la telefericul năruit într-un Èir de mormane. Soarele cobora spre asfinÈit, umbrele se alungeau. Zorba holbă ochii de parcă Èi-ar fi amintit deodată ceva. Se întoarse spre mine Èi, cu un gest care-i era familiar, îÈi astupă gura cu palma.</em></p>
<p><em>&#8211; Vai, vai, vai! Jupâne, făcu el, ai văzut ce scântei scotea dumnealui?</em></p>
<p><em>Ne-a pufnit râsul pe amândoi.</em></p>
<p><em>Zorba se repezi la mine, mă luă în braÈe Èi începu să mă sărute.</em></p>
<p><em> &#8211; Èi tu faci haz? îmi strigă el tandru. Èi tu faci haz, jupâne? Bravo, băieÈaÈ!</em></p>
<p><em>Tăvălindu-ne de râs, ne-am zbenguit îndelung Èopăind pe pietre. Apoi, trântindu-ne amândoi la pământ, lungiÈi pe pietriÈ am adormit înlănÈuiÈi.</em></p>
<p><em>Când s-a crăpat de ziuă, m-am sculat Èi am pornit de grabă, de-a lungul apei, spre sat; îmi sălta inima în piept. Rareori în viaÈă mai simÈisem o atare bucurie, era o sublimă, absurdă Èi nejustificată voioÈie. Nu numai nejustificată, dar contrară oricărei justificări. Pierdusem de data aceasta toÈi banii, muncitori teleferic vagonete; construisem un mic port pentru a exporta cărbunele, Èi acum n-aveam nimic de exportat. Totul era pierdut.</em></p>
<p><em>Èi tocmai în acest moment încercam o senzaÈie neaÈteptată de eliberare. De parcă aÈ fi descoperit în sinuozităÈile dure Èi morocănoase ale necesităÈii libertatea Èopăind într-un colÈ. Èi Èopăiam o dată cu ea.</em></p>
<div id="attachment_3030" style="width: 574px" class="wp-caption aligncenter"><img aria-describedby="caption-attachment-3030" class="wp-image-3030 size-full" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/10/270fdd00e631c681643abbd5c590e95f.jpg" alt="pinterest.com" width="564" height="783" /><p id="caption-attachment-3030" class="wp-caption-text">Scenă din film (1964)</p></div>
<p><strong><em>Când totul merge anapoda, ce bucurie să-Èi pui sufletul la încercare pentru a vedea dacă dă dovadă de rezistenÈă Èi de valoare! S-ar zice că un duÈman invizibil Èi atotputernic – unii îl numesc Dumnezeu, alÈii Diavol – se năpusteÈte să ne doboare; iar noi rămânem în picioare. Ori de câte ori e învingător în interior, în timp ce în afară e bătut măr, omul adevărat resimte o mândrie Èi bucurie de nespus. Calamitatea exterioară se transformă într-o supremă Èi aspră mulÈumire.</em></strong></p>
<p><em>Mi-aduc aminte ce mi-a povestit Zorba într-o seară:</em></p>
<p><em> „Într-o noapte, pe un munte din Macedonia, acoperit de zăpadă, se pornise un vânt aprig. ZgâlÈâia de mama focului micuÈa cabană unde mă cuibărisem, încercând s-o dea de-a dura. Dar eu o întărisem bine. Stăteam de unul singur în faÈa vetrei în care ardea focul. Râdeam Èi-i făceam în necaz vântului, strigându-i :<;<;N-ai să intri în cabana mea, n-o să-Èi deschid uÈa ; n-ai să-mi stingi focul, n-o să mă dobori! >;>;”</em></p>
<p><em>La aceste cuvinte ale lui Zorba înÈelesem cum trebuie să se comporte omul Èi pe ce limbă trebuie să-i vorbească necesităÈii puternice Èi oarbe.</em></p>
<p><em>Mergeam iute pe Èărm, vorbeam Èi eu duÈmanului nevăzut, strigam : „N-ai să intri în sufletul meu, n-o să-Èi deschid uÈa, n-ai să-mi stingi focul, n-o să mă dobori!”</em></p>
<p><em>Soarele nu se ridicase încă deasupra munÈilor, culorile jucau pe cer Èi pe întinsul mării; albastre, verzi, trandafirii Èi sidefii; dincoace, în măslini, păsărelele se trezeau Èi ciripeau îmbătate de lumină.</em>”</p>
<p><amp-youtube layout="responsive" width="1530" height="861" data-videoid="BS0w3Wkric8" title="Zorba the Greek - The Final Dance"><a placeholder href="https://www.youtube.com/watch?v=BS0w3Wkric8"><img src="https://i.ytimg.com/vi/BS0w3Wkric8/hqdefault.jpg" layout="fill" object-fit="cover" alt="Zorba the Greek - The Final Dance"></a></amp-youtube></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<div dir="auto">* <strong>Fragment din &#8222;Europa la patru miini. Jurnal de campanie&#8221;, manuscris de sertar, semnat STELIAN TĂNASE:</strong></div>
<div dir="auto"></div>
<div dir="auto">* <em>Vizitez mormintul lui Nikos Kazantsakis la Heraklion, in Creta. Mormintul este foarte simplu, tăiat in piatră, într-un peisaj impunător intre cer si mare, care iÈi taie respiraÈia. Se găseÈte la capătul promontoriului cetăÈii Heraklion. Inscriptia spune – „Nu sper nimic, nu mi-e teamă de nimic, sunt liber”. Concluzia unei vieÈii in care a scris enorm, printre care, citeva romane foarte populare – incepind cu &#8222;Zorba grecul&#8221;, apoi &#8222;Ultima ispita&#8221;, &#8222;Cristos răstiginit a doua oară,&#8221; &#8222;Raport către El Greco&#8221;. In tinerete a susÈinut opinii de extrema stingă. A fost – împreună cu Panait Istrati bolÈevic devotat – pină la un punct. Era fervoarea tinereÈii care vrea să răstoarne lumea? Sau bolÈevismul lui era de circumstanÈă? Bine finanÈat din caseria Agitprop? Au benefeciat amindoi de călătorii gratuite pe toata intinderea patriei sovietelor &#8211; de la Murmansk Èi Petrogad, la Moscova si Kiev, la Odessa Èi Astrahan în condiÈiile cele mai confortabile. Nu era deloc puÈin într-o Èară bintuită de foamete Èi sărăcie.</em></div>
<div dir="auto"><em>La finalul periplului lor prin URSS cei doi, Kazantsakis si Istrati, pleacă din Odessa cu vasul Cicerin, pentru a sosi la 31 decembrie1927 în Pireu, portul Atenei, unde debarca in chip de revolutionari, mesageri ai „revolutiei bolsevice” Sunt intimpinaÈi de sute de comunisti greci. Era operatie de propagndă si agitatie controlată de Moscova. &#8230;Autoritatile nu stiu ce sa faca, sunt incurcate de celebritatea celor doi scriitori. De a lui Istrati in primul rind care publicase &#8222;Chira Chiralina&#8221;si &#8222;Unchiul Anghel&#8221;, traduse in multe limbi, bestseller-uri amindouă. Kazantsakis si Istrati nu-si pierd vremea prin cafenelele din cartierul boem Placa. Au o misiune incredinÈată de Comintern – să facă agitatie, să determine condamnarea regimului politic de la Atena Èi solidarizarea cu Stalin &; Co. La 3 ianuarie, Panait Istrati vizitează o inchisoare din Atena &#8211; Singros. Un diplomat de la ambasadă romană in raportul asupra situatiei trimis la Bucuresti se intreaba de ce Istrati nu a fost expulzat? Era un provocator Èi un agent periculos. Lucru cunoscut de autoririatile grecesti. La Singros Istrati s-a adresat deÈinuÈilor. Ce le spune? Că este muncitot, nu scriitor. Ca probă le arată palmele din care lipseau doua degete, efect al unui accident de muncă la Brăila. Le-a mai spus ca “sunt ca voi” Si el a fost inchis la puscarie, că a avut de suferit&#8230;Etc. Era o minciuna, Istrati fusese retinut de Politie pentru o noapte in timpul unei greve tot la Braila. S-a intimplat in realitate inainte de primul razboi cind lucra pentru sindicatul docherilor din acel oras. Desigur, Istrati nu a dat detalii. A promis că va ramine vesnic de partea deÈinutilor Èi proletarilor. “Voi ramine totdeauna in rîndurile voastre!” . Le mai spune că “ in URSS se intimpla un miracol. Victoria e a noastră!”</em></div>
<div dir="auto"><em>Mai rămine la Atena trei săptămîni pe care la trăieste intens, intr-o continua agitaÈie. Èine o conferinÈă la sala Alcatraz, vizitează un spital, dă interviuri presei, îndeamnă proletariatul la revoluÈie. De fiecare dată cind apare in public se iscă incidente, intervine PoliÈia &#8211; prilej pentru alte declaraÈii provocatoare. La 23 februarie, Istrati este la Pireu unde se imbarcă pe acelasi vas, Cicerin, Èi se intoarce la Odessa. Misiune indeplinita! Putea fi mindru, avea ce raporta la Kremlin, slujise brav cauza.</em></div>
<div dir="auto"><em>Kazantsakis mai ramine in Grecia pentru a-Èi rezolva chestiunile legate de justiÈie. Era cercetat pentru complicitate la excesele lui Istrati, Èi mai puÈin pentru ce făcuse el. A fost lăsat in liber fără a i se aduce oficial vreo acuzaÈie. A plecat Èi el în URSS. Cei doi s-au reintilnit in martie la Kiev si au plecat in Nord să vadă lagărul de reeducare din insulele Solovki creat de Lenin. Cum aprobările intirzie, pleacă spre Odessa. După un periplu între Moscova &#8211; Leningrad Èi retur (afacerea Rousakov) Istrati părăseste URSS. La 15 februarie este deja la Paris. Incepe alta epopee, cea generată de publicare însemnărilor lui din URSS sub titlul „Vers une autre flamme.” Ca să inchei povestea, Kazantsaskis s-a desolidarizat de Istrati. A rămas în URSS pina in luna aprilie, cind se duce la Berlin. În acelasi an, 1928, publica Èi el o carte despre calatoria in URSSS – in contra partidă cu cea a lui Istrati, fostul lui „cel mai bun prieten”, dar fară notele critice din cartea fostului „cel mai bun prieten” Kazantsakis inca părea convins de justeÈea cauzei bolÈevice – desi mă îndoiesc ca nu era lămurit. Mai tirziu, va ajunge suporter al lui Francisco Franco, dictatorul spaniol. Atit despre acest episod atenian cu Panait Istrati &; Nikos Kazantsakis.”</em></div>
<div dir="auto"></div>
<div dir="auto">În plus, iată un articol semnat de Dl. prof. Cristian Sandache:</div>
<div dir="auto"></div>
<div dir="auto">”<em>Doi ani (1941-1943) i-au trebuit lui NIKOS KAZANTZAKIS (1883-1957), pentru a termina de scris capodopera sa „ALEXIS ZORBA”. Trăia într-un fel de semiclandestinitate, pe o insulă grecească pârjolită de soare, într-una dintre etapele sale creative în care prefera să mânânce doar măsline sau pâine de Èară Èi să dea pe gât, câte un pahar cu lapte de capră. Dar erau zile întregi, în care scriitorul nu se hrănea decât cu struguri sau smochine. Niciodată nu fusese un gurmand Èi cei care-l cunoÈteau erau miraÈi de aspectul său aproape ascetic, semănând cu o statuie neÈlefuită din lemn. Ochii înfundaÈi în orbite ascundeau o lumină întunecată, dar de o intensitate neobiÈnuită. Zorba existase în realitate, cândva, un uriaÈ de o seducătoare primitivitate, o adevărată comedie umană ambulantă, care reapăruse în gândurile scriitorului după ani , bătându-i într-o noapte în geam, cu degete invizibile. </em></div>
<div dir="auto"><em>Îi poruncise să nu-l dea uitării, tocmai pe el, acea făptură mustind de viaÈă, simbol al grecului arhetipal, cu marile sale calităÈi native Èi defectele corespunzătoare, pentru care nu te puteai supăra niciodată deplin pe el. Èi cartea a fost publicată iniÈial în 1946, fiind ecranizată în anul 1964, bucurându-se de un ecou internaÈional remarcabil, deÈi, cei mai indignaÈi au fost grecii conservatori Èi Biserica, cele două tabere considerând că atât cartea, cât Èi filmul- ar fi prezentat naÈiunea greacă, în formule minimalizatoare. Kazantzakis are un stil pe cât de seducător, pe atât de accesibil Èi filosofia lui de viaÈă izvorăÈte direct din comportamentul personajelor, atmosfera locurilor, judecăÈile dominate de bunul simÈ comun, cu nimic mai prejos de multe ori, faÈă de preÈioasele (Èi plicticoasele) sentinÈe cu iz filosofic. </em></div>
<div dir="auto"><em>A fost plămădit Zorba, unul dintre cele mai complete personaje ale literaturii universale, acest Ulise modern, lipsit de emfază, care împrumută ceva Èi din spiritul lui Nastratin Hogea. </em></div>
<div dir="auto"><em>Zorba este o minune de om, tocmai pentru că rămâne OMUL adevărat, în toate situaÈiile Èi în toate ipostazele. Un bărbat incandescent, care sfidează trecerea anilor, îÈi trăieÈte patimile fără jenă, nu ezită să profite de toate oportunităÈile pe care viaÈa i le oferă, pentru a se refugia (totuÈi cu măsură) în băutură Èi (cu totul intens), în muzica magicului său santuri , atunci când simte că Moartea Èi norii deznădejdii îl înconjoară. Dar mai ales- are puterea de a râde de propriile sale limite, ca un adevărat învingător. Până Èi cele mai dureroase eÈecuri se pot transforma în savuroase poveÈti de viaÈă, dacă spiritul îÈi rămâne fosforescent Èi sufletul de copil. </em></div>
<div dir="auto"><em>Prin condeiul lui Kazantzakis (scriitorul care a visat să ia Premiul Nobel, dar l-a ratat în câteva rânduri la mustaÈă, deÈi a fost nominalizat) omul obiÈnuit redevine partenerul eroilor antichităÈii, având ca arme doar umorul Èi naturaleÈea. Cel mai tradus scriitor grec al secolului XX , ne transmite astfel drept moÈtenire, un personaj care semnifică pe fond- geniul nativ al poporului său.</em>”</div>
<div dir="auto"></div>
<p><!--more--></p>
<p><strong>Michael Cacoyannis</strong> a fost un regizor, scenarist Èi producător cipriot renumit, cunoscut în special pentru colaborarea sa cu Irene Papas Èi pentru adaptările cinematografice ale operelor lui Euripide, precum Èi pentru filmul său de succes, &#8222;Zorba Grecul&#8221;, bazat pe romanul lui Nikos Kazantzakis.</p>
<p>Născut pe 11 iunie 1921, în Limassol, Cipru, Cacoyannis Èi-a petrecut o parte semnificativă a tinereÈii sale în Cipru Èi Grecia, înainte de a se muta la Londra pentru a studia dreptul. Cu toate acestea, pasiunea lui pentru teatru Èi film l-a determinat să abandoneze dreptul Èi să urmeze cursuri de actorie Èi regie la Royal Academy of Dramatic Art (RADA).</p>
<p>După al Doilea Război Mondial, Cacoyannis a început să lucreze pentru BBC, iar în anii 1950 s-a întors în Grecia, unde Èi-a început cariera de regizor de film. Primul său film important, &#8222;Drumul Furtunii&#8221; (1954), i-a adus recunoaÈtere internaÈională, dar a fost &#8222;Stele în Ziua&#8221; (1956) care i-a consolidat faima, câÈtigând premii importante la Festivalul de Film de la Cannes.</p>
<p>Cel mai cunoscut film al lui Cacoyannis, &#8222;Zorba Grecul&#8221; (1964), cu Anthony Quinn Èi Irene Papas în rolurile principale, este o adaptare vibrantă a romanului lui Nikos Kazantzakis Èi a devenit un clasic al cinematografiei mondiale. Filmul este renumit pentru coloana sonoră memorabilă compusă de Mikis Theodorakis, în special pentru dansul sirtaki.</p>
<p>Cacoyannis a avut o afinitate deosebită pentru tragediile greceÈti, regizând adaptări apreciate ale operelor lui Euripide, inclusiv &#8222;Electra&#8221; (1962), &#8222;Troienele&#8221; (1971) Èi &#8222;Ifigenia&#8221; (1977), toate cu Irene Papas în roluri principale. Aceste filme sunt remarcabile pentru interpretarea lor puternică, sensibilitatea lor estetică Èi abordarea inovatoare a materialului clasic.</p>
<p>Pe lângă cariera sa în cinematografie, Cacoyannis a fost Èi un regizor de teatru talentat, lucrând atât în Grecia cât Èi pe plan internaÈional. A fost, de asemenea, un mentor pentru tineri artiÈti Èi a contribuit la dezvoltarea artei teatrale Èi cinematografice în Grecia.</p>
<p>Michael Cacoyannis a fost recunoscut pentru contribuÈia sa la cinematografie Èi teatru cu numeroase premii Èi onoruri, inclusiv cu Premiul Academiei de Film Europene pentru întreaga carieră. A decedat pe 25 iulie 2011, lăsând în urmă un moÈtenire impresionantă în lumea artei.</p>
<p>CitiÈi Èi <a href="https://bel-esprit.ro/andra-tischer-intamplarea-suntem-noi-insine/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Întâmplarea suntem noi înÈine</a>, de acceaÈi autoare.
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/08/WhatsApp-Image-2018-08-28-at-12.43.00-PM.jpeg" width="100" height="100" alt="Andra Tischer" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/tischer-andra/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Andra Tischer</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>LicenÈiată în Filologie, Andra Tischer trăieÈte în Sibiu, fiind profesoară de limba Èi literatura română la Colegiul NaÈional ”Octavian Goga” din Sibiu. A colaborat în cadrul Cercului Literar de la Cluj cu analize critice asupra creaÈiilor membrilor grupării, publicate în volume antologice, publică poezie în revistele Cenaclul de la PăltiniÈ, ConfluenÈe.org, Logos Èi Agape (TimiÈoara), revista ”Singur” (TârgoviÈte), Melidonium (Roman, NeamÈ). Din 2015 până în 2017 a fost Secretar general de redacÈie la revista online Literatura de Azi. Publică volumul de poezii „Legi nescrise” în aprilie, 2018, la editura Armanis din Sibiu. Convinsă că salvarea fiinÈei umane stă în iubire Èi în artă, capabilă să transfigureze orice fel de realitate, până Èi cea mai sordidă, Andra Tischer e o umanistă prin excelenÈă, această vocaÈie fiind cartea de vizită pe care Èi-a asumat-o tranÈant cu fiecare ocazie.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="Facebook" target="_self" href="https://www.facebook.com/andra.tischerpodia?ref=br_rs" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-facebook" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 264 512"><path fill="currentColor" d="M76.7 512V283H0v-91h76.7v-71.7C76.7 42.4 124.3 0 193.8 0c33.3 0 61.9 2.5 70.2 3.6V85h-48.2c-37.8 0-45.1 18-45.1 44.3V192H256l-11.7 91h-73.6v229"></path></svg></span></a><a title="Twitter" target="_self" href="https://twitter.com/AndraTischer" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-twitter" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M459.37 151.716c.325 4.548.325 9.097.325 13.645 0 138.72-105.583 298.558-298.558 298.558-59.452 0-114.68-17.219-161.137-47.106 8.447.974 16.568 1.299 25.34 1.299 49.055 0 94.213-16.568 130.274-44.832-46.132-.975-84.792-31.188-98.112-72.772 6.498.974 12.995 1.624 19.818 1.624 9.421 0 18.843-1.3 27.614-3.573-48.081-9.747-84.143-51.98-84.143-102.985v-1.299c13.969 7.797 30.214 12.67 47.431 13.319-28.264-18.843-46.781-51.005-46.781-87.391 0-19.492 5.197-37.36 14.294-52.954 51.655 63.675 129.3 105.258 216.365 109.807-1.624-7.797-2.599-15.918-2.599-24.04 0-57.828 46.782-104.934 104.934-104.934 30.213 0 57.502 12.67 76.67 33.137 23.715-4.548 46.456-13.32 66.599-25.34-7.798 24.366-24.366 44.833-46.132 57.827 21.117-2.273 41.584-8.122 60.426-16.243-14.292 20.791-32.161 39.308-52.628 54.253z"></path></svg></span></a><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#099;&#111;&#110;&#099;&#117;&#114;&#115;r&#097;&#100;us&#116;&#097;&#110;c&#097;&#064;&#121;&#097;&#104;&#111;o&#046;c&#111;&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>