<p>BărbaÈii iubesc în atâtea feluri încât ne vine greu uneori să ieÈim din labirintul emoÈiilor, stărilor, atitudinilor pe care le manifestă, de cele mai multe ori instinctual. Cred că ei – majoritatea – nu sunt făcuÈi pentru sentimentalisme, preferând expresia Èi confruntarea directă în locul stilizărilor afective, potrivite mai degrabă sexului feminin, al cărui apanaj sunt sensibilitatea Èi un spirit creator mai profund Èi mai dinamic. Dar există Èi printre ei firi capabile să iubească la temperaturi ridicate Èi, ceea ce este cu adevărat impresionant, să exprime făÈiÈ acest dar cu care viaÈa i-a binecuvântat.</p>
<p>Dincolo de limita ei, posteritatea păstrează aceste confidenÈe, pentru că ele servesc celorlalÈi drept model, acolo unde dispar prejudecaÈile. Neagu Djuvara s-a stins, dar poveÈtile de dragoste pe care le-a trăit cu pasiune rămân să înfrunte trecerea timpului Èi să demonstreze că, într-o lume plină de relativităÈi, iubirea poate fi un centru de stabilitate.</p>
<p><b>Neagu Bunea Djuvara</b>, cunoscut ca <b>Neagu Djuvara</b> (n. <time datetime="1916-08-31">18/31 august 1916</time>, BucureÈti, România – d. <time datetime="2018-01-25">25 ianuarie 2018</time>, BucureÈti, România), a fost diplomat, filosof, istoric, jurnalist Èi romancier român, doctor în drept, una dintre cele mai fascinante Èi mai exotice personalităÈi multiculturale ale epocii contemporane.</p>
<p>Sunt câteva interviuri în care scriitorul nostru aristocrat prin descendenÈă Èi structură interioară vorbeÈte cu o naturaleÈe impresionantă despre marile lui iubiri, câteva dintre ele regăsindu-se Èi în cartea aniversară apărută la <a href="https://humanitas.ro/humanitas/carte/444-de-fragmente-memorabile-ale-lui-neagu-djuvara-0" target="_blank" rel="noopener">editura <strong>Humanitas</strong> </a>cu ocazia împlinirii vârstei de 100 de ani – “<strong>444 de fragmente memorabile ale lui Neagu Djuvara”</strong>.</p>
<div id="attachment_13088" style="width: 573px" class="wp-caption aligncenter"><img aria-describedby="caption-attachment-13088" class="wp-image-13088 size-full" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/08/djuvara-t.jpg" alt="" width="563" height="923" /><p id="caption-attachment-13088" class="wp-caption-text">Neagu Djuvara, tânăr (sursă foto: libertatea.ro)</p></div>
<p>Întâlnirea cu <strong>Sofia F.</strong>, din anii tinereÈii, emoÈionează prin statornicia sentimentelor care l-au însoÈit întrega viaÈă, chiar dacă destinul nu le-a hărăzit-o împreună. Refugiat politic, aÈa cum mărturiseÈte, Neagu Djuvara a studiat întreaga viaÈă în străinătate, ”fără să-Èi părăsească vreodată Èara.”, fără să aparÈină ”diasporei”, aÈa cum s-a spus.</p>
<p><em>„E dureroasă această răcire a sentimentelor. Eu, Èi acum, la bătrâneÈe, când am o simpatie pentru o femeie – că eu continui să fleurtez în scris – îmi compun scrisorile tot cu stiloul pe hârtie. Telefonul e niÈel mai puÈin nociv. Mă refer la convorbirile propriu-zise. Curte prin telefon se făcea Èi pe vremea mea, dar chestia asta cu SMS-urile… Ce poÈi să transmiÈi realmente? SituaÈia asta e Èi o expresie a lenii de care suferă majoritatea tinerilor. Probabil ca ei nici nu pricep că să vezi scrisul adevărat al celeilalte persoane e cu totul altceva. Nici scrisorile bătute la maÈină nu-mi plac. Ce-i aia o scrisoare de dragoste bătută la maÈină? E rece Èi impersonală. Când scrii de mână e ca un sacrificiu de sine. Iar când primeai o scrisoare de la o femeie Èi-i simÈeai parfumul impregnat în pagini… ce mare lucru! De pildă, eu cu <strong>Sofia</strong> – poloneza de care am fost îndrăgostit trei ani Èi despre care cred Èi acum, la bătrâneÈe, că ea a fost femeia care-mi fusese hărăzită mie, soÈia mea ideală pentru toată viaÈa, vreo 3-4 ani ne-am scris regulat Èi, închipuiÈi-vă că am păstrat toate scrisorile, într-o fostă cutie de bomboane, legată împrejur cu panglică roÈie!”</em>, mărturisea Neagu Djuvara.</p>
<p>Mi-am imaginat, după cum îl cunoscusem din scrisul său, că una dintre ele ar fi sunat aÈa:</p>
<p>”<strong>Sofia</strong>,</p>
<p><em>Mă adresez Èie în limba franceză, pentru că Èi astăzi, după mai mult de un secol de viaÈă, cred că ea exprimă cel mai profund Èi mai melodios stările de spirit care s-au permanentizat în sufletul oamenilor de-a lungul vremii. Nu Ètiu unde eÈti, dar te port încă în mine, chiar dacă au trecut mai bine de… câÈi ani, să tot fie mai bine de optzeci Èi ceva, în acelaÈi loc din memoria mea afectivă care a păstrat neschimbată imaginea ta. Am început o carte, probabil că e ultima Èi mă rog la Dumnezeu să îmi dea putere să o termin la timp, pentru că simt că povestea aceasta trebuie să ajungă la tinerii care nu mai Ètiu ce înseamnă iubirea, de aceea au bagatelizat-o Èi au transformat-o într-un loc comun, uzând prea des de cuvintele ei cele mai frumoase. Ea nu seamănă cu nimic din ceea ce am scris până acum Èi nici nu e un volum de memorii în sensul unanim acceptat al termenului. E o carte de istorie, dar, de data aceasta, de istorie a unui amor de o viaÈă întreagă, Èi iată că n-a fost deloc scurtă.</em></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p><em>M-am întrebat de multe ori, de unde persistenÈa emoÈiei reale pe care mi-o produce rememorarea întâlnirii noastre, care nici măcar n-a avut timp să se desăvârÈească, cum de s-a strecurat intactă în sufletul meu Èi a rămas acolo, în ciuda tuturor aventurilor la care viaÈa m-a făcut părtaÈ? Două războaie mondiale cu atâtea întâmplări pe viaÈă Èi pe moarte Èi exilul, atâtea cărÈi pe care le-am scris, toate călătoriile mele, istoria lumii întreagă Èi filozofia ei, această schimbare a populaÈiilor prin care, din nefericire, trecem astăzi, când integritatea Europei e ameninÈaÈă de valurile de păgâni, toate acestea n-au reuÈit să întrerupă cu nimic Èirul atât de statornic al amintirii tale. Ultima dată ne-am văzut la Paris, în drumul tău neîntors spre Londra, când ai poposit, la invitaÈia mamei (ce mult te preÈuia buna mea mamă!), în micuÈul nostru apartament, atunci mi-ai apărut atât de frumoasă Èi atât de tristă încât m-am cutremurat, Èi aÈ fi vrut să te strâng în braÈe, să îÈi alung orice temere…</em></p>
<p>Cum le spuneam într-un interviu: <em>Am avut o mamă excepÈional de bună Èi de inteligentă, Èi de blândă, Èi de drăgăstoasă, aÈa încât, învelit, învăluit de dragostea asta maternă, n-am avut nicio durere, nicio dramă în familie. Ètiam de toate dramele: că fratele mamei înnebunise, că tata a murit, toate dramele astea le-am înregistrat, dar fără să-mi schimbe viaÈa în mai trist. Pur Èi simplu eram fiul unei mame drăgăstoase Èi inteligente, deci copilăria mea a fost blândă, a fost dulce, nu a fost dramatică! </em></p>
<p>Dar tu ai refuzat să stai, pentru că, aÈa înÈeleaptă cum erai la numai 17 ani, ai intuit pericolul de a fi trăit cu doi bărbaÈi în casă, mai ales că Răzvan, fratele meu mai mare, era tare iubitor de femei frumoase. A rămas însă dragostea mea, să te ocrotească oriunde ai umblat. N-am mai dat de urma ta, aveam multe să îÈi povestesc despre mine, despre lume, despre oamenii de care m-am înconjurat, despre Capitală Èi despre casa în care îmi petrec bătrâneÈea, despre regretul de a nu mai putea dansa Èi de a nu mă mai putea miÈca liber prin casă… Am păstrat toate scrisorile tale, în schimb, adunate de-a lungul celor aproape patru ani de corespondenÈă au făcut un teanc destul de măriÈor Èi le păstrez într-o fostă cutie de bomboane, legată cu fundă roÈie. Când mi-a fost mai greu, reciteam câteva rânduri Èi doar văzându-Èi scrisul mă simÈeam înfiorat. Ètiu că tu <em>ai fost femeia care-mi fusese hărăzită mie, soţia mea ideală pentru toată viaţa</em><strong>, </strong>chiar dacă soarta n-a făcut să fim împreună decât vremelnic. În Èirul marilor mele iubiri, nu foarte multe,<strong> </strong>ai rămas acolo, imediat după mama, care a fost marea dragoste a vieÈii mele Èi pe care am adorat-o fără limite, cu o perpetuă fascinaÈie Èi un profund respect.</p>
<p><em>Împlinesc astăzi un an peste veacul în care te-am iubit Èi, de aici, dintr-un BucureÈti toropit de căldura lui august, primeÈte înfiorata clipă a amintirii unui tânăr încă îndrăgostit de minunea fiinÈei tale, până în ultimul ceas. Acolo unde eÈti, să te gândeÈti că nimic nu e imposibil, Èi cum despărÈirea noastră nu a putut fi oprită de nimic, nici reîntâlnirea noastră într-o viaÈă viitoare nu ar avea de ce să stea sub semnul incertitudinii…</em></p>
<p><strong>Pe curând…</strong>”</p>
<p>Îmi imaginez că ar fi semnat-o cu emoÈie, acea stare sublimă pe care Èi-o dă retrăirea perpetuă a unei poveÈti de dragoste incapabilă să se stingă Èi cu atât mai răscolitoare, în ciuda trecerii anilor: <em>“Ca să vezi că la 99 de ani îmi vin lacrimile-n ochi când mă gândesc la fata asta pe care-am iubit-o la 15 ani. Nu m-am mai întâlnit cu ea. Ne-am scris ani de zile. Ea nu putea să nu Ètie că e marea mea dragoste, asta trebuie să-o fi simÈit. Pe vremea aceea nu vorbesc de amour cu grand A, eÈti prieten. Mai târziu zici: «Stai, dom’le, dar erai îndrăgostit». Nu poÈi să întrebi pe cineva care era îndrăgostit dacă era frumoasă. Nu contează! Pentru mine, ea este modelul dragostei, ca să spun aÈa: Sofica F. DelicateÈea, fineÈea, nobleÈea acestei fete erau indescriptibile</em>”, mărturisea Djuvara într-un interviu pentru <a href="https://life.ro/invataturile-cu-umor-ale-lui-neagu-djuvara-in-exclusivitate-pentru-life-ro/" target="_blank" rel="noopener"><strong>life.ro</strong>.</a></p>
<p>CitiÈi despre ce a urmat în viaÈa ilustrului Neagu Djuvara, <a href="https://www.catchy.ro/iubirile-unui-anti-don-juan/122801" target="_blank" rel="noopener noreferrer">aici.</a>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/08/WhatsApp-Image-2018-08-28-at-12.43.00-PM.jpeg" width="100" height="100" alt="Andra Tischer" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/tischer-andra/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Andra Tischer</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>LicenÈiată în Filologie, Andra Tischer trăieÈte în Sibiu, fiind profesoară de limba Èi literatura română la Colegiul NaÈional ”Octavian Goga” din Sibiu. A colaborat în cadrul Cercului Literar de la Cluj cu analize critice asupra creaÈiilor membrilor grupării, publicate în volume antologice, publică poezie în revistele Cenaclul de la PăltiniÈ, ConfluenÈe.org, Logos Èi Agape (TimiÈoara), revista ”Singur” (TârgoviÈte), Melidonium (Roman, NeamÈ). Din 2015 până în 2017 a fost Secretar general de redacÈie la revista online Literatura de Azi. Publică volumul de poezii „Legi nescrise” în aprilie, 2018, la editura Armanis din Sibiu. Convinsă că salvarea fiinÈei umane stă în iubire Èi în artă, capabilă să transfigureze orice fel de realitate, până Èi cea mai sordidă, Andra Tischer e o umanistă prin excelenÈă, această vocaÈie fiind cartea de vizită pe care Èi-a asumat-o tranÈant cu fiecare ocazie.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="Facebook" target="_self" href="https://www.facebook.com/andra.tischerpodia?ref=br_rs" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-facebook" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 264 512"><path fill="currentColor" d="M76.7 512V283H0v-91h76.7v-71.7C76.7 42.4 124.3 0 193.8 0c33.3 0 61.9 2.5 70.2 3.6V85h-48.2c-37.8 0-45.1 18-45.1 44.3V192H256l-11.7 91h-73.6v229"></path></svg></span></a><a title="Twitter" target="_self" href="https://twitter.com/AndraTischer" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-twitter" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M459.37 151.716c.325 4.548.325 9.097.325 13.645 0 138.72-105.583 298.558-298.558 298.558-59.452 0-114.68-17.219-161.137-47.106 8.447.974 16.568 1.299 25.34 1.299 49.055 0 94.213-16.568 130.274-44.832-46.132-.975-84.792-31.188-98.112-72.772 6.498.974 12.995 1.624 19.818 1.624 9.421 0 18.843-1.3 27.614-3.573-48.081-9.747-84.143-51.98-84.143-102.985v-1.299c13.969 7.797 30.214 12.67 47.431 13.319-28.264-18.843-46.781-51.005-46.781-87.391 0-19.492 5.197-37.36 14.294-52.954 51.655 63.675 129.3 105.258 216.365 109.807-1.624-7.797-2.599-15.918-2.599-24.04 0-57.828 46.782-104.934 104.934-104.934 30.213 0 57.502 12.67 76.67 33.137 23.715-4.548 46.456-13.32 66.599-25.34-7.798 24.366-24.366 44.833-46.132 57.827 21.117-2.273 41.584-8.122 60.426-16.243-14.292 20.791-32.161 39.308-52.628 54.253z"></path></svg></span></a><a title="User email" target="_self" href="mailto:concu&#114;&#115;ra&#100;&#117;&#115;&#116;&#097;n&#099;a&#064;y&#097;hoo&#046;&#099;om" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>