<p><span style="color: #000000;">Se spune că după Dumnezeu, femeia este cea care mai poate face oameni&#8230; Ce har, ce dar! Este ca o răstignire pe care o primeÈti cu capul plecat Èi cu inima deschisă. Ia-mă, Doamne, fă ce vrei cu mine, dar Èine-mi pruncu’ viu! Asta este rugăciunea oricărei mame, în sala de naÈteri. Mama se duce la spital, ca mielul la tăiere! Se duce întru împlinirea a ceea ce a fost scris să se împlinească, să se nască, să crească Èi să devină. Mama nu se autoproclamă mamă, se roagă să devină una perfectă pentru puiul ei, îÈi doreÈte asta, chiar dacă a fi mamă se binecuvântează de sus, din înalt, se hărăzeÈte, se sfinÈeÈte de când se plămădeÈte ca pruncă în pântecele mamei ei. Ea nu Ètie, dar îÈi doreÈte Èi se roagă neîncetat Èi inconÈtient, pe muÈeÈte, cu toate necuvintele Ètiute Èi neÈtiute, ca să devină una cândva! DorinÈa există genetic, în fiecare fetiÈă, domniÈoară, <a href="https://bel-esprit.ro/ce-face-o-femeie-manierata/">femeie</a>&#8230;</span></p>
<p><span style="color: #000000;">Acele femei care, din diverse motive, n-au dat naÈtere pruncilor, pot creÈte copii în inimă, nu neaparat în burtică, adică să-i înfieze Èi ele tot mame devin Èi tot mame se numesc. Dacă nici aÈa, atunci pot adopta pisici sau câini Èi tot mame devin Èi se cheamă. O mamă se dăruieÈte, se împarte, rupe bucăÈi din ea pentru binele puilor ei. Asta înseamnă să fii mamă! Nu oricine poate fi! Uneori, toÈi banii din lume, nu pot cumpăra acest privilegiu. Nimeni nu-i de blamat, nimeni nu-i de arătat cu degetul, pentru că până la urmă nu ne putem sustrage din mâna destinului. Ideal ar fi să conÈtientizăm că toÈi suntem aici să facem Èi să fim, nu să avem! </span></p>
<p><span style="color: #000000;">Eu, când m-am dus la spital să-l nasc pe fiul meu cel dintâi născut, mi-am luat integramele cu mine, ca nu cumva să mă plictisesc, atât de inocentă eram&#8230; Aveam 21 de ani proaspăt împliniÈi Èi cel puÈin tot atâtea vise de împlinit. Acela de a deveni mamă nu era pe lista cu visele de-atunci. Dar cine sunt eu ca să cunosc timing-ul perfect pentru această sfântă devenire? </span></p>
<p><span style="color: #000000;">AÈa că toate visele acelea au făcut o reverenÈă, ca la o curte regească, s-au retras pe locurile din spate plecându-Èi capetele în faÈa celui care a avea să fie visul meu cel mai mare: VIAÈA! Am avut un travaliu de 14 ore, cu complicaÈii, la distanÈă de doar câteva respiraÈii, de o naÈtere la care se purtau discuÈii legate de Èansele vieÈii mele, urmând ca pentru naÈterea copilului să se intervină cu un forceps. </span></p>
<p><span style="color: #000000;">Nu Ètiu sigur dacă mai doream să trăiesc atunci, de fapt, cred că deja eram într-o altă dimensiune, de unde nici nu mai resimÈeam durerea Èi de unde mă priveam cumva ca pe o scenă dintr-un film, în care multe halate albe se miÈcau frenetic în jurul meu. Nu Ètiu cum să explic, dar dacă aÈ fi fost căzută din avion sau dacă aÈ fi fost călcată de tren, cred că s-ar fi simÈit cam la fel de puternic intensitatea a ceea ce trăiam&#8230; </span></p>
<p><span style="color: #000000;">Sau mai bine spus, încercam să trăiesc cu ultimele puteri. Cert este că o bucată din mine lupta pentru viaÈă cu toată forÈa Èi determinarea unui munte care vrea să fie cu orice preÈ semeÈ Èi admirat, dar de fapt toată forÈa asta imensă era a unui omuleÈ de 4 kg&#8230; O franzelă de băiat, care mi se părea fiind atât de mare, cât un <a href="https://bel-esprit.ro/audrey-hepburn-pentru-copilul-din-noi-toti/">copil</a> de trei luni, respira dintr-o dată lângă pieptul meu, după o naÈtere naturală, într-un final reuÈită, fără să mai fie nevoie de forceps.</span></p>
<p><span style="color: #000000;"> Eram ca doi soldaÈi care cucereau ultima redută în bătălia dintre viaÈă Èi moarte. Am ajuns să înfigem steagul victoriei împreună în pământul făgăduinÈei vieÈii noastre chiar dacă eram mai mult morÈi decât vii, după atâta zbatere, dar recunoscători că eram totuÈi întregi. </span></p>
<p><span style="color: #000000;">Aveam multe în comun, bătăile sincronizate ale inimilor noastre, grupa de sânge, vedeam auzeam Èi ambii nu puteam merge pe propriile picioare; eu că am pierdut mult sânge Èi eram într-un scaun cu rotile, el fiindcă încă n-a avut când să înveÈe mersul, abia se obiÈnuia să respire&#8230; Chiar Èi aÈa, în stare deplorabilă în care mă aflam, aveam pe buze gustul dulce al victoriei, mă simÈeam în mintea mea cetăÈeană de onoare a mapamondului, decorată cu cea mai înaltă distincÈie posibilă pe care o poate primi o <a href="https://bel-esprit.ro/ce-face-o-femeie-manierata/">femeie</a>: aceea de a fi mamă! </span></p>
<p><span style="color: #000000;">SimÈeam că am călcat pe moarte Èi am învins-o, simÈeam că nimic Èi nimeni vreodată nu m-ar mai putea învinge pe niciun plan Èi la niciun nivel Èi dintr-o dată toate femeile din jurul meu au devenit toate, eroinele planetei.</span></p>
<p><span style="color: #000000;"> “Èi acum, ce să fac cu el? am întrebat. Să-l hrăneÈti la sân, să-l creÈti Èi să-l iubeÈti, mi s-a răspuns.” Vă spun sincer, că treaba asta este total diferită faÈă de joaca cu păpuÈile! Nu Ètiam multe despre copii, decât din ce-mi mai povesteau mama Èi bunica, iar singura carte pe care am avut-o pentru infuzie de informaÈii, era cartea, “Mama Èi copilul”, o ediÈie învechită pe care o aveam de la mama mea. </span></p>
<p><span style="color: #000000;">Am apucat să citesc Èi câteva numere din revista “Mami învaÈă să mă ingrijeÈti”, proaspăt apărută la începutul anului 1996, anul în care am născut Èi cam atât. În rest, mila Domnului! Èi mila LUI se pare că a fost revărsată din plin peste mine, fiindcă astăzi, după 25 de ani, mai uit cu acelaÈi drag la visul meu care sper să continue încă mult Èi bine, vis pe care atunci nici nu îndrăzneam să-l visez, dar care a crescut atât de frumos Èi pe care nu l-aÈ schimba pe o sută de alte vise, garantat împlinite! </span></p>
<p><span style="color: #000000;">Îl urmăresc cu sufletul la gură cum se transformă Èi nimic altceva nu mi se pare mai captivant, indiferent de suiÈurile Èi coborâÈurile drumului pe care-l avem de parcurs cu vieÈile noastre. Noi ne confruntăm cu un an dificil, fiindcă credem că mai rău Èi mai greu ca acum nu se poate. Ba da, se poate! Ne considerăm nedreptăÈiÈi să trăim constrânÈi de împrejurări, pentru că, nu-i aÈa, noi merităm ce e mai bun! </span></p>
<p><span style="color: #000000;">Este perfect adevărat Èi poate că, după ce vieÈile noastre vor primi o nouă reconfigurare postpandemică, ne vom strădui mai mult să vedem, să înÈelegem Èi să apreciem just ce înseamnă cu adevărat acest “cel mai bine al nostru”. Pacea, bunăvoinÈa, frumosul, armonia, grija, acestea sunt elementele esenÈiale care ne fac bine Èi care ar trebui să se regăsească mai întâi înlăuntrul fiecărei inimi umane ca să fie recunoscute mai apoi în celălalt, între oameni, familii, comunităÈi, popoare!</span></p>
<p><span style="color: #000000;">Irod a ordonat uciderea a mii de prunci, dar femeile tot au mai adus pe lume copii&#8230; În toate perioadele care s-au scurs de-a lungul istoriei, oamenii au fost mereu greu încercaÈi, cu puhoaie de apă, cu foc, cu recolte Èi adăposturi invadate de prădători, cu boli necruÈătoare, cu războaie Èi câte Èi mai câte&#8230; </span></p>
<p><span style="color: #000000;">Oare lor nu le-a fost greu în timpurile acelea? De ce au ales să mai facă copii, când nu aveau nicio siguranÈă pentru vieÈile lor, cu atât mai puÈin pentru a nou-născuÈilor, oare strict pentru plăcerea carnală, sau doar fiindcă nu aveau o educaÈie aleasă, un nivel de cultură aproape inexistent sau acces facil la informaÈii? Nu cred&#8230; AuziÈi ce poveste am eu:</span></p>
<p><span style="color: #000000;">Bunicile celor de vârsta mea (45+) au traversat două războaie mondiale. Acest fapt nu le-a împiedicat să dea naÈtere pruncilor! În zilele de astăzi cuplurile fac zeci Èi mii de calcule pentru a găsi timming-ul perfect ca să devină părinÈi, iar când reuÈesc, li se pare că viaÈa lor este dată peste cap Èi aglomerată de sarcini, stres Èi griji în exces. Vorbim de 1 <a href="https://bel-esprit.ro/audrey-hepburn-pentru-copilul-din-noi-toti/">copil</a> Èi într-o covârÈitoare proporÈie rămâne unicul <a href="https://bel-esprit.ro/audrey-hepburn-pentru-copilul-din-noi-toti/">copil</a> al cuplului. În schimb, pe vremea aceea era primordial să ai casa plină de copii, iar majoritatea familiilor aveau minim trei. Asta era mândria casei, copii mulÈi, gospodărie mare Èi caii îngrijiÈi, zicea bunicul meu.</span></p>
<p><span style="color: #000000;">Bunica mea maternă a avut cinci copii, iar bunica mea paternă, căci despre ea aÈ vrea să spun mai multe, a născut Èapte copii. Povestea curge cam aÈa: Bunica mea din partea tatălui (n. 1903 &#8211; d. 2002), la vârsta de 12 ani, lucra deja ca Èi slujnică în casa unor boieri din BucureÈti. Peste câÈiva ani, dar nu cu mult înainte de împlinirea vârstei de 20 de ani, reîntoarsă în Transilvania, în Ardealul din zona Târnavelor, mai exact, se căsătoreÈte cu bunicul meu. </span></p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-28964" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/11/126517883_418176079587324_2126507252635702415_n.jpg" alt="" width="640" height="960"></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p><span style="color: #000000;">La prima naÈtere, din cauza unor complicaÈii survenite Èi a condiÈiilor precare în care femeile năÈteau pe-atunci, exclusiv în mod natural, evident, dar mai ales în condiÈiile de la sat, a fost la un pas de a-Èi pierde viaÈa. Singura nădejde a ei dar Èi a oamenilor de nivelul ei Èi nu numai, era pe-atunci credinÈa în Dumnezeu! “Èi atunci, copila mea, am împreunat palmele Èi am zis aÈa din tot cugetu’ Èi din toată inima mea: Doamne, tot ce oamenii nu pot face, la tine toate-s cu putinÈă! Ajută-mă să trăiesc Èi-Èi făgăduiesc că pe toÈi copiii pe care mi-i vei da, pe toÈi am să-i nasc!” Èi i-a fost ascultată rugăciunea, i-a dat Dumnezeu sănătate, apoi alÈi Èase copii, pe care i-a adus pe lume, pe toÈi sănătoÈi, cu menÈiunea că, pe cel mai mic, Nic-al mumii, cum i-a spus mereu, l-a născut la 43 de ani. Adică fix cu 72 de ani în urmă. Acest Nic, cel mai mic, este tatăl meu, iar eu sunt fiica lui Èi datorită lor sunt Èi eu Èi copiii mei astăzi, aici, pe pământ. </span></p>
<p><span style="color: #000000;">Èi, deÈi rămasă văduvă la 60 de ani, i-a mai dat Dumnezeu viaÈă lungă, până la 99 de ani împliniÈi, astfel încât Èi-a cunoscut Èi strănepotul din partea celui mai mic <a href="https://bel-esprit.ro/audrey-hepburn-pentru-copilul-din-noi-toti/">copil</a>, adică pe fiul meu, care avea 6 ani, când am condus-o pe bunica pe ultimul ei drum. Nu de puÈine ori, mă întreb, oare nu i-ar fi fost de-ajuns cu Èase copii? Oare cum o fi înfruntat vorbele răutăcioase ale sătenilor când au văzut-o cu burta la gură la 3 de ani? Oare cum a făcut faÈă dojanei fiilor ei mari, adolescenÈi deja? Răspunsul la toate acestea este un simplu, rustic Èi autentic, de Èăran român adevărat: pentru că a făcut în urmă cu mai bine de 20 de ani o promisiune divinităÈii, pe care Èi-a Èinut-o cu sfinÈenie, pentru că n-a uitat nicio clipă preÈul vieÈii ei Èi nu în ultimul rând pentru că era puternică Èi de neclintit, credinÈa ei. SfârÈit!</span></p>
<p><span style="color: #000000;"> Nu vă supăraÈi pe mine, dar eu nu pot să spun despre bunicii noÈtri că au fost niÈte înapoiaÈi mintal, necitiÈi Èi care s-au înmulÈit pentru că nu au auzit de metodele de contracepÈie. N-am cum! De la Èară provin Èi domnii de azi Èi adevăraÈii oameni culÈi care mi-au îmbogăÈit sufletul în Ècoală. Èi ei au fost hrăniÈi tot de mâinile crăpate de muncă ale Èăranilor, aÈa că numai un om egoist, rău Èi prost, dincolo de mentalităÈile învechite ale timpurilor de-atunci, ar putea să blameze naÈterea de prunci în orice condiÈii!</span></p>
<p><span style="color: #000000;"> Niciodată nu ni se va aÈterne la picioare o viaÈă fără griji, ca un covor pufos pe care putem păÈi desculÈi întru dezmierdarea tălpilor noastre, nu. Orice alegem să facem în viaÈa asta este greu&#8230; Să fii mamă e greu, să nu fii mamă este la fel de greu! Alege-Èi greul! Să creÈti copii, să-i educi este greu, să nu ai copii este tot greu, alege-Èi greul! Să mergi cu copiii în parc, la joacă este greu, să te uiÈi în parc la alte femei cu copii, e greu. Alege-Èi greul! Să ai copii care să-Èi ocupe tot timpul liber e greu, să n-ai ce face cu timpul tău liber, este la fel de greu. Alege-Èi greul!</span></p>
<p><span style="color: #000000;">Nu Ètiu ce simt femeile care devin mame, pe vremea lui corona virus, dar nu cred că e departe de ceea ce simte oricare altă <a href="https://bel-esprit.ro/ce-face-o-femeie-manierata/">femeie</a> care se abandonează pe un pat de spital, spre devenire&#8230; Mamele sunt zeităÈi, sunt fiinÈe supranaturale! Vă daÈi seama, să Èi se dea această oportunitate divină, ca două inimi să-Èi bată la unison într-un singur trup? De ce alte miracole mai avem nevoie, dacă cel al vieÈii nu ne este destul? Dintr-o dată, femeia devine mamă, atunci, din acel moment, viaÈa ei nu mai contează, ci a puiului ei! Ea nu mai trăieÈte pentru sine, ci trăieÈte pentru el!</span></p>
<p><span style="color: #000000;">Nu mai există nimic ce-ar putea-o opri să moară Èi să omoare pentru binele copilului! Mama devine Balaurul cu 7 capete când e vorba de puiÈii ei, nu cred că se împiedică de o bucată de pânză sau plexiglass ca să-Èi Èină lângă ea cealaltă inimă pe care a dăruit-o într-un fel sau altul umanităÈii. De-acolo încolo e gata lumea! Mamele sunt cei mai temerari Èi cei mai fideli soldaÈi pe care-i are omenirea, fiindcă luptă pentru viaÈă Èi pentru dragoste cu preÈul propriilor vieÈi, până la capăt! Fiindcă se spune Èi pot confirma, că naÈterea de prunci este singura întâlnire oarbă, la care femeia Ètie că va întâlni cu certitudine dragostea vieÈii sale! Atunci împlinirea ei este deplină, atunci dăruirea ei este izvor nesecat de <a href="https://bel-esprit.ro/ion-minulescu-si-ne-am-iubitti-aduci-aminte/">iubire</a>.</span></p>
<p><span style="color: #000000;">Cu sau fără studii, sălbatici sau educaÈi, săraci sau cu bună stare, viaÈa îÈi cere dreptul! Copiii se nasc, dincolo de ce scrie la carte, de aÈa da, sau aÈa nu. Aici ar trebui să se intervină, de la mic la mare cu toate forÈele, ce facem de-aici încolo, aceasta este întrebarea “a fi sau a nu fi”, al lui Shakespeare Èi astăzi, la care deocamdată nu s-a găsit răspuns. Lucrurile se întâmplă, copiii se nasc, se cresc oricum, bine sau greÈit sau se abandonează&#8230; ba chiar sunt lăsaÈi să moară. De neÈansă, de sisteme putregăcioase, de ignoranÈă, de prostie Èi nu în ultimul rând chiar de cea care le-a dat viaÈă. Este crunta realitate a zilelor noastre, strigătoare la cer! Acestea sunt cele două mari alternative. Trăim sau murim. </span></p>
<p><span style="color: #000000;">Ce facem de-aici încolo? Fiindcă până acolo, până la concepere este greu să controlezi, indiferent despre oricâte campanii de protecÈie s-ar vorbi, preda Èi învăÈa. Instinctul primează, fiara din noi iasă mereu învingătoare Èi femeia se trezeÈte de cele mai multe ori mamă, fără să-Èi dea acceptul, seama, indiferent de educaÈie, de Èansă sau de destin. Mama. Cel mai atotcuprinzător cuvânt! Dar cum putem să credem chiar Èi pentru o clipă de rătăcire, că legătura dintre mamă Èi pruncul ei, ar putea fi întreruptă de o mască, când ea răzbate de fapt, dincolo de pântec Èi dăinuieÈte Èi dincolo de moarte?!</span></p>
<p><span style="color: #000000;"> Nimic nu este mai direct transmis pe lumea asta decât iubirea mamei către pruncul ei. Singura care dăruită nu se împuÈinează ci, dimpotrivă, Èi se întoarce înzecit este iubirea dintre mamă Èi prunc. Direct Èi în timp real. Bucuria Èi tristeÈea mamei este resimÈită de prunc intrauterin. Mama respiră, mănâncă, râde, ascultă muzică, plânge se supără Èi doarme la unison cu fătul. Hai să construim spitale cu săli de naÈteri, hai să punem preÈ pe viaÈă, hai să revoluÈionăm condiÈiile aducerii pe lume! </span></p>
<p><span style="color: #000000;">Ce altceva poate stârni ÈtiinÈa, dacă nu viaÈa însăÈi?! Mama naÈte prunci cu preÈul vieÈii! Poate că nu-l plăteÈte chiar atunci, în sala de naÈteri, cu toate că multe mame o fac involuntar, dar nu de puÈine ori de-a lungul vieÈii, pleacă dincolo, fără să anunÈe&#8230; nu fiindcă vor să-Èi lase pruncii orfani, ci fiindcă aÈa le-a fost scris, dintr-o dată Èi pe nepregătite, pe când copiii aveau poate, cea mai mare nevoie de protecÈia mamei, înainte ca lor să le fi crescut deja aripi vânjoase pentru zbor &#8230; </span></p>
<p><span style="color: #000000;">Copiii rămân cu viaÈa pe care o au de trăit, chiar Èi lipsiÈi de mamă uneori încă de la naÈtere, cu toate că este împotriva firii ca părinÈii să plece înaintea copiilor în ultima lor călătorie, părăsind efemeritatea lumească. Ei sunt câÈtigătorii, ei, cei rămaÈi chiar Èi aÈa orfani! Ei oricum o au pe mama lor sub piele, pentru că le curge prin vene, se ating Èi o găsesc pe ea peste tot! Asta-i mama, omniprezenÈă! Acest aspect, ar trebui să preocupe omenirea cel mai mult: traseul pruncului de la conceperea în pântec Èi până la evoluÈia lui intrauterină către lumea asta Èi nu numai asta, ci Èi creÈterea lui, transformarea lui, devenirea lui! Nu mai contează de ce, cum Èi pentru ce s-a întâmplat aÈa, ci cum continuă viaÈa lui de-acolo în colo! Fiul meu, cel mic, îmi spune mereu: mama, copiilor cel mai mult le place în burtică, că acolo nu-i deranjează nimeni&#8230; aÈ vrea să mai pot sta acolo, mami! Mi-a spus-o Èi la 4 ani Èi acum la aproape 9. </span></p>
<p><span style="color: #000000;">Da, e mult deranj în lumea asta, îmi confirm în gând, dar concret, ce să-i răspund? Dincolo de cunoÈtinÈele legate de anatomia de bază, nu am ce explicaÈii să-i dau. Pentru el orice i-aÈ spune, răspunsul rămâne la fel de neconvingător&#8230; cum probabil Èi pentru noi adulÈii, tot aÈa rămâne. Cred că tehnologia e utilă, cred că cercetătorii dedică timp Èi resurse pentru cunoaÈtere, dar dincolo de roboÈi Èi de idei revoluÈionare de a descoperi viaÈa de pe alte planete, cel mai mult avem nevoie de suflet Èi de păstrat viaÈa aici, pe planeta asta! Iar sufletele sălăÈluiesc în niÈte temple, denumite trupuri. </span></p>
<p><span style="color: #000000;">Pe aceste temple ni le dăruiesc mamele. Noi avem responsabilitatea menÈinerii curăÈeniei, Èi a dăinuirii lor trainice Èi sănătoase. Pentru că, aÈa cum spunea marele nostru filizof, poet Èi scriitor român, Constantin Noica, sufletul trebuie tratat ca Èi pământul, să i se dea ce-i trebuie spre a fi productiv”. </span></p>
<p><span style="color: #000000;">Prin analogie, la fel Èi noi ar trebui să dăm sufletelor noastre <a href="https://bel-esprit.ro/ion-minulescu-si-ne-am-iubitti-aduci-aminte/">iubire</a> Èi bunătate ca trupurile să producă roade sănătoase, adică copii sănătoÈi fizic, mental Èi spiritual! Medicii sunt doar arhitecÈii care vin să susÈină Èi să întărească zidirea, dar temelia noastră este a creaÈiei divine, fiindcă aÈa cum spunea bunica, “mama ta Èi tatăl tău sunt bucăÈi de Dumnezeu!”</span>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Monica ViÈa' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a5acb199da2b40dbc6660cd1c014a3c8f16ed40b4c6e09b07da332a44ae1d2?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a5acb199da2b40dbc6660cd1c014a3c8f16ed40b4c6e09b07da332a44ae1d2?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/monica-visa/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Monica ViÈa</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:mon&#105;c&#097;&#100;i&#097;&#110;&#097;&#095;v&#105;s&#097;&#064;&#121;ah&#111;o&#046;c&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>