
<p>Să fi avut &#8211; oare &#8211; dreptate existenţialistul <a href="https://ro.wikipedia.org/wiki/Jean-Paul_Sartre">Jean-Paul Sartre</a> când afirma: <em>„</em>Iadul sunt ceilalţi.&#8221;? Răspunsul îl putem afla într-un spectacol care relevă multitudinea de posibilităţi şi relativitatea adevărului ce se află în spatele unor relaÈii interumane, aparent banale. Când se întâlneşte cu o echipă de realizatori inspiraţi şi cu actori entuziaşti, generează un spectacol de-o surprinzătoare acuitate. AÈadar, spectacol <strong><a href="http://www.tnb.ro/ro/50-de-secunde">50 de secunde</a></strong>, montat la <a href="http://www.tnb.ro/ro/teatrul/sala-atelier">Sala Atelier</a> a <a href="http://www.tnb.ro/ro">Teatrului NaÈional din BucureÈti</a> este deopotrivă investigaÈie lucidă, sondare, dialog şi sursă de meditaţii metaforice bogate. Dramaturgul Daniel Oltean se joacă frecvent cu limbajul, elaborând o dantelărie complicată de voci şi puncte de vedere în încercarea de a portretiza neliniştile protagoniştilor. Regizorul <a href="http://www.tnb.ro/ro/eugen-gyemant">Eugen Gyemant</a> (aflat la prima sa montare la TNB) propune o lectură atentă a textului într-o montare riguroasă, cu accente <em>hitchcockiene</em>. Tânărul director de scenă se pricepe de minune să de-construiască Èi să re-asambleze teme, motive, situaÈii într-un spectacol care încearcă să descifreze lumea în tot absurdul ei, transformând-o într-un uriaÈ <em>puzzle</em> despre fragilitatea gândurilor care ne umanizează sau dimpotrivă, dezumanizează. AÈadar, în cadrul scenografic versatil (Scenografie: Maria Nicola), directorul de scenă recompune spaÈiul unui birou de investigaţii, alături de cei 100 de spectatori-martori, dar ar putea fi, la fel de bine, Èi tribunal, salon de spital sau chiar sală de autopsie.</p> 
<p><amp-vimeo data-videoid="311212427" layout="responsive" width="1530" height="861"></amp-vimeo></p> 
 
<p>În asemenea context, orice element banal poate căpăta aspecte terifiante. Regizorul îÈi concentrează atenÈia asupra raporturilor variabile dintre cele trei personaje aflate în scenă, făcând apel Èi la <em>flashbackurile</em> susÈinute de abilitatea actorilor din distribuÈie. Într-un crescendo tulburător, pătrundem în viaÈa celor trei personaje cu nume reduse la arhetip: Fiul, Anchetatorul, Mama. În biroul unui procuror criminalist, scăldat de-o lumină semi-obscură, ancheta este în plină desfăÈurare. Asta deÈi &#8211; din punct de vedere juridic-, totul este limpede, iar cazul ar putea fi trimis deja în judecată. Cel puÈin, asta spun documentele, probatoriul, procedura penală. Printre elemente de recuzită ce înfioară Èi ne trimit cu gândul la un <em>thriller</em> psihologic, regăsim <em>„</em>rebelul fără cauză” în postura Fiului (Alexandru Voicu), subtilitatea Anchetatorului (Lucian Iftime) Èi vulnerabilitatea agresivă a Mamei (Diana Dumbravă). Un procuror încrâncenat vrea să desluÈească mecanismele întortocheate ale minÈii unui tânăr care Èi-a recunoscut deja vina (uciderea propriei mame). Aparent, cazul e soluÈionat: dosarul de probe era complet, faptele clare, iar declaraÈiile lămureau totul. Bunăoară, adevăruri bine ascunse ies la iveală, în această mecanică narativă, calibrată astfel încât să reÈină atenÈia spectatorului. Torentul de interogaÈii lansat de binomul procuror-inculpat, dar Èi mamă-fiu, invocă, în replicile Èoptit-răstite, noÈiuni precum vină, violenÈă, intruziune (în viaÈa personală), autoritate, credinÈă. Cu o voce profundă, dar cu o tonalitate insinuantă, Anchetatorul glisează între poziÈia de investigator Èi cea de confesor. Lucian Iftime transformă, cu o maturitate specială, emoÈia, jonglând cu tonalităÈile Èi stările, identificându-se cu neliniÈtea. De cealaltă parte, hiperactivitatea Èi atitudinea rebelă a Fiului presat de o Mamă hiper-autoritară împărtăÈeÈte din combustia celui care i se adresează (anchetându-l). Alexandru Voicu se identifică, remarcabil, cu firea incandescentă a eroului. Tânărul actor trece, cu o naturaleţe cuceritoare, prin salturi rapide, de la optimismul (de tip <em>Mickey Mouse,</em> cu un <em>look</em> proaspăt Èi cu un tonus bun ) &#8211; vecin cu <em>jemanfiÈism</em>ul &#8211; la descurajare, de la glumă la gravitate (de<em>„</em>trântor”asumat). Cu alura unui veritabil <a href="https://www.imdb.com/name/nm0000578/?ref_=tt_ov_st_sm">Anthony Perkins</a> (din pelicula <strong><a href="https://www.imdb.com/title/tt0054215/">Psycho</a></strong>) sintetizează personajul într-o zonă mai adâncă de adevăr şi de durere. Mereu conectat cu ceilalÈi parteneri de joc, oscilează între realismul idealist al <em>„</em>iubitorului de albine” Èi fantezismul cinic al fiinÈei ajunse la capătul răbdării. Eficienţa narativă este sporită de glisarea între cele două zone: profesional-privat. Personajul Mama, interpretat de Diana Dumbravă, ne trimite cu gândul la eroinele din filmele lui <a href="https://www.imdb.com/name/nm0000033/">Alfred Hitchcock</a>, elegant-senzuale, dar misterioase. Mama are o atitudine dusă la extremă: perfecÈionistă până la limita nevrozei. Tulburările obsesiv-compulsive insinuate de comportamentul ei s-au transferat către Fiul îndurerat.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>
 
<p>Suflul personajului întrupat de Alexandru Voicu permite spectatorilor să anticipeze vârtejul de emoÈii stârnite de replicile sale. Dialogul mamă-fiu este răscolitor. Interpreţii îşi desenează, cu abilitate, personajele aflate în dezacord cu realitatea. OpÈiunea regizorală pentru actriÈa Diana Dumbravă în rolul Mamei a fost una inspirată. Afişând o <em>glossy surface</em>, costumată în stilul anilor ’50-’60, cu ochelari cu lentile late, ce insinuează voinÈa de-a se impune, drapată într-o elegantă rochie lungă, lasând la vedere un trup aproape de perfecÈiune, Mama/Diana Dumbravă este glacială, controlată, aparent stăpână pe sine, pe câtă vreme, Fiul/Alexandru Voicu încearcă să Èină în frâu nelinÈtea care i-a tulburat viaÈa Èi i-a provocat coÈmaruri. Ritmul Èi tonul din vocea ei sunt controlate cu precizie, reuÈind să reproducă exact cu aceeaÈi inflexiune acelaÈi discurs de mamă dominator-<em>„</em>responsabilă”. Sufocat de un sentiment de adâncă furie şi de eşec, Alexandru Voicu este expresiv, iar privirea plină de inteligenţă însumează şi rezumă tulburarea, dar Èi fermitatea acestui personaj. În construcÈia dramatică, identificăm o legătură organică între planurile narative (grave) prin intermediul muzicii realizate de Alexei Èurcan, care plasează <em>„</em>semne sonore” în acest mozaic emoÈional. Paracomentariul muzical menÈine atenÈia mereu trează în faÈa acestui ping-pong emoÈional în care stările par să degenereze de la satiric la absurd. IlustraÈia sonoră ajută spctatorul să pătrundă mai bine intenÈia regizorală: râzând Èi înspăimântând prin voluptatea de-a glosa pe tema sângelui, vinovăÈiei Èi-a singurătăÈii. În finalul spectacolului, găsim un Anchetator aflat pe culmile deznădejdii, răpus de «demonul amiezii», gata oricând să renunţe la viaţă, angrenat într-o perpetuă luptă cu vidul din el, omul predestinat eşecului ideal &#8211; <em>„O clipă Èi, brusc, toată suferinÈa dispare.” </em></p> 
<figure class="wp-block-image"><img class="wp-image-6771" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/02/Lucian-Iftimie.jpg" alt="">
<figcaption><br>Lucian Iftime &; Alexandru Voicu © TNB &#8211; <em>Foto credit: Florin Ghioca</em></figcaption>
</figure><p>Este meritul regizorului Eugen Gyemant de-a prezenta eficient acest text cu întrebări îndrăzneÈe, într-o abordare plină de ritm. Timp de 80 de minute, vieÈile unor personaje trec pe repede-înainte prin faÈa privitorilor, invitaÈi la reflecÈie &#8211; în labirintul surprinzător al minÈii -, despre empatie, alienare, <a href="https://bel-esprit.ro/singuratatea-pro-sau-contra/">singurătate</a> Èi despre punctele de sprijin pe care le căutăm în alÈii, atunci când în noi totul se destramă.</p>
<p><em>50 de secunde</em> de Daniel Oltean</p>
 
<p>Regie: <a href="http://www.tnb.ro/ro/eugen-gyemant">Eugen Gyemant</a></p> 
<p>Scenografie: Maria Nicola</p><p>Muzica: Alexei Ţurcan</p><p>Asistent regie: Alice Gyemant</p> 
<p>Dramaturg: <a href="http://www.tnb.ro/ro/daniel-oltean">Daniel Oltean</a></p> 
<p>Data premierei: 13.12.2018</p><p>Durata: 1 h 20 min / Pauză: Nu</p><p>DistribuÈia :</p> 
<p>Fiul – <a href="http://www.tnb.ro/ro/alexandru-voicu">Alexandru Voicu</a></p> 
 
<p>Mama – <a href="http://www.tnb.ro/ro/diana-dumbrava">Diana Dumbravă</a></p> 
 
<p>Anchetatorul – <a href="http://www.tnb.ro/ro/lucian-iftime">Lucian Iftime</a>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/10/89.jpg" width="100" height="100" alt="" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/madalina-dumitrache/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Mădălina Dumitrache</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>Cultura te îmbogăţeşte, te plasează pe o anumită ierarhie valorică, cu condiţia să fie dublată de inteligenţă şi de cei şapte ani de acasă. Licenţiată în Teatrologie-Filmologie (U.N.A.T.C. I.L.Caragiale, Bucureşti) şi Pedagogie (Univ. Buc.), mă simt aproape de cei “săraci în arginţi, dar bogaţi în iluzii” ştiind că cea mai subtilă, dar solidă, formă de supravieţuire este cultura Èi că întotdeauna “Les <em>beaux esprits se rencontrent</em><em>”</em>.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="Addthis" target="_self" href="https://www.facebook.com/madalina.dumitrache.3" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-addthis" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 448 512"><path fill="currentColor" d="M400 32H48C21.5 32 0 53.5 0 80v352c0 26.5 21.5 48 48 48h352c26.5 0 48-21.5 48-48V80c0-26.5-21.5-48-48-48zm-32 252c0 6.6-5.4 12-12 12h-92v92c0 6.6-5.4 12-12 12h-56c-6.6 0-12-5.4-12-12v-92H92c-6.6 0-12-5.4-12-12v-56c0-6.6 5.4-12 12-12h92v-92c0-6.6 5.4-12 12-12h56c6.6 0 12 5.4 12 12v92h92c6.6 0 12 5.4 12 12v56z"></path></svg></span></a><a title="User email" target="_self" href="mailto:mada&#108;i&#110;&#097;&#046;&#100;&#117;&#109;i&#116;rache&#064;&#121;&#109;&#097;&#105;l&#046;&#099;&#111;&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>
Mozaic emoţional – 50 de secunde
