<div id="attachment_3532" style="width: 560px" class="wp-caption aligncenter"><img aria-describedby="caption-attachment-3532" class="wp-image-3532 size-full" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/11/19afbecc3db84e7db8ce258585a51740.jpg" alt="tomandlorenzo.com" width="550" height="827" /><p id="caption-attachment-3532" class="wp-caption-text">Ryan Gosling Èi Emma Stone</p></div>
<p><em>And the Oscar goes to&#8230; </em>Stai puÈin, nu a luat <em>Oscar</em>-ul pentru cel mai bun film, dar a luat alte premii prestigioase, printre care <em>Goden Globe award </em>Èi premiul <em>Oscar </em>pentru cea mai bună actriÈă. Dar sincer, nu îmi pasă prea tare cum a fost primit de critici. Cum nu mi-a păsat nici când am descoperit că îl avem Èi că se odihneÈte de ceva vreme în biblioteca noastră cinematografică. Un alt <em>musical </em>de succes, <em>so what</em>, am ridicat eu din umeri. DeÈi, atenÈie, eu solicitasem achiziÈia lui, că poate odată, poate cândva, când voi fi mai plictisită, îl voi viziona, la un pahar de vin si o bucată de ciocolată neagră, musai locală. Am uitat de el o vreme. Duminica trecută s-a prezentat capricioasă, molatecă, zi din aia în care stai în pijama până după amiază, fără să te simÈi vinovată. Cumva, <em>La La Land </em>se preta zilei în curs, aÈa că l-am scos la iveală de sub praful aÈezat pe el. Fie, îmi zic dezarmată, dacă tot este, să fie!</p>
<div id="attachment_3531" style="width: 574px" class="wp-caption aligncenter"><img aria-describedby="caption-attachment-3531" class="wp-image-3531 size-full" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/11/8d133c42f77813d3d2fcf629e82e4816.jpg" alt="i.piming.com" width="564" height="579" /><p id="caption-attachment-3531" class="wp-caption-text">Ryan Gosling Èi Emma Stone</p></div>
<p>Mi-am pregătit decorul, m-am înarmat serioasă cu paharul de vin Èi ciocolata Èi m-am instalat pe locul meu preferat, sub fereastra de la mansardă, pregătindu-mă totodată mental pentru un alt <em>musical </em>(filmele copilăriei cu precădere, pe care nici nu le agream, dar le urmăream din cauza mamei care se dovedise a fi un <em>fan </em>înrăit). Îmi amintesc cum interveneam când mă scurgeam printre perne de atâta plictis: „Iar cântă?! De abia terminase&#8230;” Cumva, speram că era doar o melodie Èi după ce-Èi dezlănÈuiau artiÈtii calităÈile de interpreÈi muzicali, vor înceta Èi vor trece la lucruri mai serioase, de actorie adevărată. Dar nu&#8230;</p>
<p>Cu acest gând în minte, am apăsat pe butonul de <em>play </em>al telecomenzii, luându-mi angajamentul că de data asta o să rabd până la capăt, fără să-mi dau ochii peste cap. N-am avut nicio Èansă. Scena de debut m-a cucerit, iar copilul din mine a adormit instant. Cum să spun, culorile, filmografia, subiectul, linia melodică, acÈiunea, toate la un loc Èi separat au reuÈit să mă Èintuiască în colÈarul canapelei fără să clintesc. Slavă Domnului că nu am făcut <em>popcorn</em>, nu ar fi cadrat deloc, ar fi fost neconcordant, strident.</p>
<p><img class="aligncenter wp-image-3529 size-full" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/11/be785674a8c5d26bce7de81b619bf658.jpg" alt="tumblr.com" width="564" height="1001" /></p>
<p>Povestea simplă e cuceritoare, dar chiar simplitatea ei este învăluitoare. Suavă poate fi istoria oricui. Muzica e divină, punerea în scenă e glorioasă, costumaÈia este, dacă eÈti clasic spre retro, excepÈională, Los Angeles este, ei bine, este un vis, cluburile de jazz o poveste, apusurile de soare sunt impecabile, plaja ireală. În plus, personajele sunt desprinse din realitate Èi denotă naturaleÈe. Sebastian, interpretat de Ryan Gosling, este pianistul de jazz în căutarea unui vis, care încercă să aducă un tribut, în mod ambiÈios, acestui gen adormit puÈin în epoca noastră. Mia, interpretată de <strong>Emma Stone</strong>, este o tânără actriÈă aspirantă ca multe altele din L.A., care nu îndrăgeÈte deloc jazz-ul. Amândoi în schimb sunt principiali, se motivează unul pe celălalt, se inspiră, se susÈin, asta după un debut nu foarte promiÈător. RelaÈia evoluează treptat, cât să suprinzi esenÈialul Èi să-Èi doreÈti să nu se mai termine. Fiecare din cei doi îÈi urmează calea mai mult sau mai puÈin pretenÈioasă, adeseori sinuoasă Èi care nu coincide neapărat cu a celuilalt. Dar înÈeleg, cât de bine se înÈeleg unul pe altul.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Avem nevoie de poveÈti, iar regizorul <strong>Damien Chazelle</strong> a Ètiut cu precizie de ce avem nevoie într-o lume gri, palidă, grăbită, care s-a dezbărat de simÈul estetic, nenuanÈată, lipsită de muzicalitate. Oare de ce? ExperienÈa vizionării a fost un deliciu. Muzică bună de jazz, replici inteligente, decoruri de excepÈie, cele 128 de minute s-au scrus prea repede. Nimic nu a fost exagerat, dimpotrivă, scenele sunt reconfortante Èi duioase de multe ori. Chazelle a reuÈit cu excelenÈă să readucă în scenă un gen cinematografic aproape pierdut. Dacă eu, neamatoare de gen, am fost sedusă, nu îmi pot decât imagina cum au reacÈionat cei dedicaÈi lui.</p>
<p><img class="aligncenter wp-image-3530 size-full" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/11/df0e125d29128637a808504df324cab8.jpg" alt="modeandthecity.net" width="563" height="844" /></p>
<p>Notele de jazz ieÈite de sub degetele lui <strong>Ryan Gosling</strong> sunt acaparatoare, vocea <strong>Emmei Stone</strong>, puÈin graseiată pătrunde în minte Èi în suflet, cu alte cuvinte, e greu de uitat, iar duet-ul protagoniÈtilor te face să zâmbeÈti puÈin, să reflectezi puÈin, să visezi puÈin&#8230; Nu aveam idee că aceÈti doi artiÈti sunt atât de talentaÈi, dar nu e surprinzător, având în vedere că ambii actori tind să se depăÈească pe ei înÈiÈi, atingând cote superioare în distribuÈiile în care apar. Cu toate astea, rămâi surprins efectiv de ramificaÈiile talentului lor. Èi sunt palpabili, ceea ce aduce un credit în plus artei.</p>
<p>ContradicÈiile care le domină fiinÈa, atracÈia reciprocă, asemănările celor doi apar exact în momentele potrivite. Schimbările sunt subtile, se insinuează lent dar nu se lasă aÈteptate, iar finalul nu este ceea ce te aÈtepÈi să fie. Tema muzicală recurentă a filmului (<em>Mia &; Sebastian&#8217;s Theme</em>), compusă de <strong>Justin Hurwitz</strong>, reapare pe alocuri (cu precădere la început Èi la sfârÈit) numai ca să îÈi amintească perfecÈiunea unui moment Èi factorul înălÈător al mesajului ascuns în notele muzicale.</p>
<p>Sebastian visează să îÈi deschidă un club de jazz, unul autentic, unde cu siguranÈă aÈ merge să-mi beau o cafea târzie sau un pahar de <em>cognac</em>. Este extrem de ambiÈios, autodidact, dar într-un final, nu mai eÈti sigur dacă povestea convingătoare a cuplului Mia-Sebastian este Èi una învingătoare.</p>
<p>Scena audiÈiei la care participă Mia se detaÈează cu brio dintre celelalte scene, pentru că ai ocazia să o priveÈti pe Emma Stone, actriÈa, interpretând rolul de actriÈă. Nu mai există nici Mia, nici Emma, este doar actriÈa generică aspirantă. Acestea fiind zise, o numesc o actriÈă desăvârÈită, iar eu sunt extrem de zgârcită când e vorba de laude gratuite. Când începe sfâÈietor audiÈia, rostind pe un ton jos primele versuri din <em>The fools who dream, te identifici imediat cu personajul</em>&#8230; Chiar aÈa&#8230; Ce nebuni îndrăznesc să viseze?!</p>
<p>Mesajul cel din urmă, după părerea mea, este că orice acÈiune întreprinsă are o reacÈie specifică. AÈa cum suntem noi, indivizii, interconectaÈi, ca o reÈea, dacă acÈionăm într-un fel sau altul, cu siguranÈă există o multitudine de reacÈii pe măsură&#8230; Nu ne conectăm neapărat cu cele pe care le considerăm esenÈiale sau cele pe care ni le imaginăm, dar, cu certitudine, există o înÈiruire de evenimente care te conduc într-un punct în care tu devii propriul spectator al propriei tale vieÈi.</p>
<p>CitiÈi Èi <a href="https://bel-esprit.ro/monica-tonea-ce-mai-conteaza-cum-a-fost/" target="_blank" rel="noopener">Ce mai contează cum a fost??</a>, de aceeaÈi autoare.</p>
<p> ;</p>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Monica Tonea' src='https://secure.gravatar.com/avatar/9110504f798ca2fed1a7c1b2c14af6e5c4622a0d8a55bce87c64a3280fa72159?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/9110504f798ca2fed1a7c1b2c14af6e5c4622a0d8a55bce87c64a3280fa72159?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/monica-tonea/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Monica Tonea</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:mo&#110;i&#099;&#097;t&#111;&#110;e&#097;&#064;yaho&#111;.&#099;&#111;&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>