<p><img class="wp-image-8882 size-full" src="https://dimensiuneauneizile.files.wordpress.com/2018/10/img_5215.jpg" width="3024" height="4032" />Mă trezesc cu un singur gând: să am un zbor fără dificultăÈi. Deja mi-am format un obicei. Zbor singură, surprizele se Èin lanÈ. Măcar de ar fi placute! Am timp suficient să nu mă grabesc, drumul spre aeroport, cu trafic dens, nu ma îngrijorează. DeÈi la 9:20 decolează Èi e aproape ora 8. Sigur ajung. Radio este fixat pe un post flamand. Rup puÈin de tot. La Ètiri e menÈionat aeroportul Zaventem. Hopa, ceva-i nu-i <em>kosher</em>. Mă duc pe site-ul aeroportului, în timp ce el jonglează agil printre maÈini.<br />
Grevă. Da, <em>baggage hadlers stop.</em> AngajaÈii <em>Aviapartners</em> refuză să încarce bagajele de cală. Verific cu febrilitate. Compania cu care zbor nu e operată de <em>Avia</em>. Slavă universului,<em> Swissport</em> nu face grevă. Asta nu împiedică să se dezlănÈuie haosul în ditamai aeroportul. Cozi uriase la <em>check in</em>, un vuiet continuu de voci, oameni iritati, gălăgie, poliÈie echipată până-n dinÈi, foarte pestriÈ. Nebunie. Iar eu îmi spun, minunat! E aÈa brambureală încât nu e clar la ce rând mă aÈez. Ecranele sunt sau nu aprinse, afiÈează multe din ele companiile aeriene care operează în aceste momente, numai că, din păcate, cozile sunt, de fapt, o masă compactă, totul e aiurea. Inevitabil, chestionez vecinii de suferinÈă din faÈă. Aflu că, doar pe o rază de un metru, fiecare individ stă pentru un alt <em>check in</em>: 7, 8, 9&#8230;</p>
<p>Decizie luată după simÈul de orientare al fiecăruia. Care se dovedeÈte a fi foarte personal. Nu mă aflu unde trebuie. Oricum, aÈteptarea e lungă, poate am mai mult noroc Èi dibuiesc Èirul celor care zboară la BucureÈti. Mă retrag odată cu cuplul în vârstă din faÈa mea Èi ne regăsim într-o zonă mai calmă. Răsuflu usurată. O fac Èi ei. Jubilează. Eu dau să le Èin isonul, însă sunt întreruptă de curiozitatea lor: mergeÈi Èi dumneavoastră la Shanghai? (I wish!)</p>
<p>Mă strecor, nimeresc în altă mulÈime. Iar harababură. Mă smulg Èi de aici Èi în depărtare văd un rând perfect aliniat Èi netulburat. Exact locul potrivit pentru mine, îmi spun. Noroc că sunt subÈirică, deÈi valiza pe 4 roÈi e voluminoasă. Suge burta Èi ea Èi ajungem cu bine în rând.</p>
<p>Reiau acum de unde am întrerupt povestea. Scutur senzaÈia că timpul stă în loc Èi remarc că procedurile dinainte de decolare se derulează greoi. Măcar se miÈcă. Ura! La controlul paÈapoartelor e haos. Trec nenumăraÈi indivizi care se bagă în faÈă. Noi, ăÈtia corecÈi, asistăm la fenomen cu indignare.<span class="Apple-converted-space"> </span></p>
<p>Ajung în sfârÈit la ghiÈeu, schiÈez un surâs vag către ofiÈer Èi el se uită urât la mine. Tipic. Mereu atrag astfel de reacÈii. Nu pot să nu mă întreb de ce nu mă simpatizează niciodată vameÈii.<span class="Apple-converted-space"> </span>DeÈi, până la mine, s-a hlizit cu toată lumea. Îmi înapoiază paÈaportul: have a nice flight! (Sigur!)<span class="Apple-converted-space"> </span></p>
<p>Ne-am miÈcat înfiorător de încet, mai am doar 10 minute până la îmbarcare, mă panichez.</p>
<p>Mă felicit de cât de repede avansez Èi pătrund fără voie în lumea amăgitoare a <em>duty free</em>-ului, unicul drum accesibil către poarta de îmbarcare. Sunt Èmecheri. Dacă tot sunt aici, mă lipesc, în fugă, de niÈte cutii de cafea macinată. Cadouri. Fie ce-o fi, dacă pierd zborul, să se Ètie cât m-am agitat.</p>
<p>Aleea principală e blocată de niÈte coÈuri de cumpărături care te obliga să le ocoleÈti. Sunt plasate strategic în jurul unui mare căcat. Nu, nu e semn că clachez, chiar zace amorf pe duÈumeaua mânjită pe o rază de vreun metru, dovadă că un ghinionist trecuse prin el Èi încercase să Èi-l îndepărteze de pe tălpile ghinioniste. Sau norocoase? Nu Ètiu. I se oferiseră ÈerveÈele omului, aruncate acum pe jos. Nimeni nu intervine. Pesemne aÈteaptă personalul de la curăÈenie.<span class="Apple-converted-space"> </span>Ce zi de rahat!</p>
<p>Ajung la poartă Èi constat că aeronava are întârziere. Pe ecran sunt afiÈate 15 minute în plus. Nu a aterizat (face cursa du-te-vino pe ruta Bucuresti-Bruxelles). 15 minute, o nimica toată. La câte s-au întâmplat… Nu mă impacientez. Încerc să citesc în picioare, dar sunt distrasă de peisajul pestriÈ. Îmi place să observ oamenii. De la poarta 5, alăturată nouă, pleacă United Airlines. În difuzor este solicitată de nenumărate ori o anume Monica Dubois. Monica Dubois pentru zborul United către New York&#8230; Tresar fiindcă prenumele femeii e rostit ferm, numele de familie e pe un ton clar ma jos Èi uÈor stâlcit. Nu-l prind de la început. New York, zâmbesc eu în gând, cum ar fi…? Mă Èi văd plimbându-mă prin Times Square, în loc de parcul Herăstrău. De câte ori sunt în aeroport mă trezesc visând la alte destinaÈii. La New York n-am mai fost de mult, numai de nu m-ar aÈtepta fetele în Romania.</p>
<p>Între timp:</p>
<h4><em>Last call pentru Monica&#8230;</em> (I wish!)</h4>
<p>Lângă mine e un bebe indiferent la zgomotul din jur, în braÈele mamei. Nu cred să aibă mai mult de 5 luni. Ochii lui gri-albăstrui uriaÈi se fixează pe zâmbetul meu. E adorabil. Mama Ètie, dar nu se clinteÈte nici un muÈchi pe figura ei atentă la manifestarea celorlalÈi vizavi de copil. Ètie că are un bebe frumos. E ceva vreme de când m-am înmuiat la vederea unui copil aÈa mic. Mi-au scos peri albi ai mei, nu-mi mai trebuie, bine că sunt mari acum.</p>
<p>O voce nazală face iar anunÈ în difuzor: Monica nu Ètiu cum să se prezinte la ghiÈeu pentru zborul Delta. Deci s-a rezolvat cu New York. Ha, îmi zic, azi e cu Monici, de toate naÈionalităÈile, pe toate drumurile. Mă bucur că nu sunt eu. Mă sperie gândul c-aÈ fi în neregulă. Dar Èi mai mult, n-aÈ vrea să zbor la Dublin. Vocea din difuzor continuă: dragi pasageri, facem tot posibilul ca echipajul zborului Delta, destinaÈia Dublin, să ajungă în timp util la aeronavă. În acest moment ne străduim să le lăsăm pasaj liber prin toate filtrele. Ne cerem scuze&#8230;<span class="Apple-converted-space"> </span></p>
<p>Hopa, îmi traduc eu în cap, avem avion dar nu avem pilot. Sau însoÈitori de bord. Au uitat cheia acasă Èi s-au dus după ea, vorba lui Seinfeld.<span class="Apple-converted-space"> </span></p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-3039" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/10/44840030_2215662515347323_6302477848154210304_n-e1540731246367.jpg" alt="" width="600" height="800" /></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>DeÈi nu e anunÈată încă îmbarcarea, surprind cu coada ochiului un potenÈial pasager care beneficiază de tratament preferenÈial la poarta noastră. Hm, oare ce are ea Èi noi nu? O studiez. Sunt gata să pun pariu ca e poliÈistă. Nu Ètiu, e ceva oficial, hotărât în atitudinea ei. Secunde mai încolo, se legitimează Èi fetiscana de la poartă aprobă din cap. Uite, nu am eu fler de jurnalist nostalgic? De ce m-oi fi lăsat de meseria asta? Găsesc episodul intrigant Èi explorez mai amplu întâmplarea. PoliÈista (pot să jur acum) are vreo 30 de ani, e îmbrăcată civil cu o haină de piele, tip motociclist, are părul lung Èi negru prins în coadă Èi se comportă ca Èi cum are lumea la degetul mic. Ai zice că suntem surori. Bun, nu sunt nici tinerică, nici cu prioritate, dar purtăm aceeaÈi geacă de piele. Èi-n vreme ce mustesc în gândurile astea tembele, încep să realizez că nu e tocmai amuzant să vezi poliÈia interesată tocmai de zborul nostru. Taman bine, că un tânăr blond, cu hoody Èi jeanÈi, se înfiinÈează lângă ea. AcelaÈi aer sigur pe el, jemanfiÈist. Clasic, doar Ètim cu toÈ din filme ca politistii operează în echipă. Se legitimează Èi el. Mor că e distanÈa mare Èi nu văd ce legitimaÈii arată. Sunt distrasă de murmurele din jur Èi-mi mut privirea. Ridic din umeri. Asta e, am un zbor cu peripetii!</p>
<p>25 de minute mai târziu începe îmbarcarea, nici nu mă mir că cele 15 minute s-au prelungit. Èi din momentul ăsta lucrurile o iau razna, căci lumea începe sa se îmbulzească. Ca treziÈi din somn, personalul încearcă să ia măsuri. Mai întâi <em>business class</em>, insistă. Aiurea, oamenii au nervii ferfeniÈă, nu mai ascultă indicaÈiile. Trec de-a valma Èi cei de la <em>economic</em>. Degeaba se chinuie angajaÈii să restaureze ordinea Èi să impună o schemă de îmbarcare tardivă. Èine românul la coadă Èi vezi cum se manifestă. Mă irită la maxim dezorganizarea. cei doi angajaÈi sunt total depăÈiÈi. Totul e alandala. Le comunic când îmi vine rândul Èi-mi verifică <em>boarding pass</em>-ul că ar fi fost mai uman să debuteze cu niÈte reguli oarecare, nu să le instaureze după ce oamenii îÈi pierduseră deja răbdarea.</p>
<p><span data-offset-key="9cph5-0-0">CâÈiva pasageri flamanzi, neobiÈnuiÈi cu acest comportament, se arată ÈocaÈi de Èuvoiul mulÈimii nemultumiÈe. Flamanzilor nu li se pare corect că nu </span><span data-offset-key="9cph5-1-0">respectă</span><span data-offset-key="9cph5-2-0"> regulile.</span></p>
<p>În fine,<span class="Apple-converted-space"> </span>surpriză, surpriză, odată verificaÈi Èi îngrămădiÈi pe culoarele dinspre <em>finger</em>, constat că aeronava nu e pregatită pentru zbor. Mă apucă dracii. Pentru a suta oară mă regăsesc în aceeaÈi ipostază. Ne tratează ca pe niÈte proÈti. Mă simt păcălită. Ca să treacă vremea, mă gândesc la cele doua personaje care au trecut mult înaintea noastră. PretinÈii poliÈiÈti. Unde or fi? Mă mut de pe un picior pe altul, detest să stau pe loc în picioare, mă doare tot corpul. Mă chinui să citesc, mai scriu aici, se scurge o jumătate de oră.<span class="Apple-converted-space"> </span>Hai că se miÈcă.<span class="Apple-converted-space"> </span></p>
<p>40 de minute mai târziu, uÈile de la <em>finger</em> se deschid Èi întrezăresc uÈa avionului care înghite om după om. Îmi vine rândul Èi mă bucur ca de o cunoÈtinÈă veche când mă trezesc în dreptul celor doi poliÈiÈti, care flanchează cu legitimaÈiile la vedere intrarea. Am câÈtigat pariul cu mine. Flama albăstruie, simbolul instituÈiei poliÈieneÈti din Belgia, luceÈte în ochii mei în vreme ce trec prin faÈa lor. Schimb rapid două vorbe cu însoÈitoarea de bord care ne întâmpină cu zâmbetul obiÈnuit.</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-3040" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/10/43704664_2215662508680657_3372869630371561472_n.jpg" alt="" width="480" height="640" /></p>
<p><em>PoliÈia?</em> fac eu din ochi. <em>StaÈi liniÈtită, avem un deportat. E cuminte Èi chiar vrea acasă. Însă asta e procedura, poliÈia se asigură că nu fuge omul în ultima clipă.</em> Râd în sinea mea: dacă e doar un deportat care vrea să ajungă acasă&#8230; Ce contradicÈie în termeni. Nu-i spun Èi ei. Mă tem că în urma mea se agită spiritele. În drum spre locul meu încep să dezbat în minte. Un deportat e totuÈi un deportat. Un ilegalist. Dacă e periculos? Dacă i-a scăpat ceva celor doi poliÈiÈti? Cum naiba, deportat cuminte care de abia aÈteaptă să ajungă acasă?!</p>
<p>Mă aÈez pe locul meu, la fereastră. Răsuflu uÈurată: gata, s-au terminat aventurile, de aici înainte nimic nu se mai poate întâmpla. Cu toate astea, îmbarcarea durează o veÈnicie. Lângă mine se aÈază un domn în vârstă. Apoi o doamna, la culoar. Mă foiesc o vreme, o alta privesc Èuvoiul interminabil de oameni, mai citesc Èi tot aÈa. Când aud: Monica? Monica?</p>
<p><i>Are you kidding me?! </i></p>
<p>Ridic privirea Èi o văd pe fetiÈcana de la poartă care-mi scanase biletul Èi-mi verificase paÈaportul.<span class="Apple-converted-space"> Carevasăzică, trecusem prin filtrul de identificare. </span>E precipitată Èi Èine în mână foile cu lista de pasageri. Facem contact vizual Èi se apleacă cu speranÈă peste vecinii mei, către mine. Purtăm dialogul în engleză.</p>
<p>Zic: <em>Da, Monica Èi mai cum?</em></p>
<p>Ea, drept răspuns, mă chestionează cum mă numesc.</p>
<p>Spun: <em>Depinde pe cine căutaÈi</em> Èi-i dau ocazia să completeze numele. Se uită încurcată la mine după care cercetează listele. Îmi stâlceÈte numele de familie, dar nu mai am îndoieli, eu sunt. StraÈnică treabă! Mă ia cu ameÈeală.</p>
<p>Dintr-una într-alta, mă roagă să-i dau cotorul de la <em>boarding pass</em>, că aparent, nu figuram în sistem. <em>Ei, pe bune?!</em> Vecinul meu râde cu poftă. Èi lui i se pare bună gluma. <em>SunteÈi fantoma</em>, zice el. Să nu mă stârnească, eu chiar trăiesc cu senzaÈia că trec adeseori invizibilă printre oameni. N-ar fi prima dată.</p>
<p>Întind bucăÈica de hârtie, slavă cerului că am pus-o în buzunar, mereu o rătăcesc. O întoarce pe toate părÈile, confruntă informaÈiile de pe ea Èi cele din listă Èi mi-o înapoiază. Mormăie ceva în staÈie Èi apoi îmi declară: <em>E în ordine, nu Ètiu ce se întâmplă.</em></p>
<p><em>Really?!</em> Niciun scuzaÈi, nicio explicaÈie, niciun <em>my bad</em>, nimic? <em>Have a nice flight</em>, zice Èi pleacă.</p>
<p>În cele din urmă, pilotul anunÈă decolarea. Dar eu Ètiu, trage de timp. Mă tem că o să mai dureze.</p>
<p>Nu Ètiu de ce, mă gândesc la norocosul care a trecut prin căcat la duty free. E limpede cine a fost ghinionistul azi. Nu mai dezbat.<span class="Apple-converted-space"> </span></p>
<p>Tărăgănez Èi mă prefac că-mi pun în <em>flight mode</em> telefonul, sub presiunea unei priviri sugestive a însoÈitoarei de bord. O să-l pun când primeÈte <em>Okay</em>-ul de zbor. Mai aÈtept un pic.</p>
<p>Ce mai contează cum a fost?! Contează ce va urma&#8230;</p>
<p>Update: am aterizat lin, după ceva turbulenÈe. Un soare dens m-a întâmpinat la ieÈirea din Henri Coanadă. (Mi-nu-nat!)</p>
<p>CitiÈi Èi <a href="https://bel-esprit.ro/monica-tonea-mama-draga-n-am-stiut/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Mamă dragă, n-am Ètiut</a>, de aceeaÈi autoare.
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Monica Tonea' src='https://secure.gravatar.com/avatar/9110504f798ca2fed1a7c1b2c14af6e5c4622a0d8a55bce87c64a3280fa72159?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/9110504f798ca2fed1a7c1b2c14af6e5c4622a0d8a55bce87c64a3280fa72159?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/monica-tonea/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Monica Tonea</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:mo&#110;&#105;c&#097;t&#111;n&#101;a&#064;&#121;&#097;&#104;&#111;o.co&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>
Monica Tonea: Ce mai contează cum a fost?!
