<h1><strong>Poetul, vinul, politica Èi gustul vieÈii </strong></h1>
<p>Mircea Dinescu a rămas acelaÈi viveur Èi acelaÈi pamfletar cu vervă nepotolită. I-ascultaÈi: ”</p>
<div class="xdj266r x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs x126k92a">
<div dir="auto"><em><strong>Cum a căzut societatea românească de consum din ciolac în puÈ</strong></em></div>
</div>
<div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a">
<div dir="auto"><em><strong>Ideea imbecilă că odată cu dispariÈia banilor cash Èpaga va sucomba de durere, cred că a provocat o mare bucurie diavolului care a renunÈat demult la copitele Èi corniÈele ce erau la modă în Evul Mediu, fiinÈînd acum în abstract, încălÈat în pantofii cu scîrÈ ai criptomonedelor.</strong></em></div>
</div>
<div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a">
<div dir="auto"><em><strong>Marea corupÈie, prin vinele căreia curge de treizeci Èi trei de ani Èpaga imaterială rezultată din punerea României pe butucii economiei de piaÈă, probabil că s-a tăvălit de rîs auzindu-l perorînd pe Ciolacu cum că odată cu eradicarea banilor la sacoÈă colegii săi de partid vor rămîne fără obiectul muncii, spulberînd astfel ruÈinoasa legendă că suntem o Èară de bacÈiÈuri mici.</strong></em></div>
</div>
<div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a">
<div dir="auto"><em><strong>În loc să asmută potera pe urma miliardelor de dolari care au migrat spre conturi mai calde în paradisuri fiscale, domnul prim ministru, care în particular trăieÈte din vănzarea covrigilor de Buzău, pare hotărît să renunÈe la făină Èi sare ca să le livreze pensionarilor numai găurile din covrig.</strong></em></div>
</div>
<div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a">
<div dir="auto"><em><strong>În locul banilor de înmormîntare pe care bătrînii din satele româneÈti îi Èin în batistă sau la saltea, răposaÈii vor trece apele Styxului nu cu bănuÈul de aramă în palmă ci cu un card de plastic pe piept, în speranÈa că bancomatele de la intrarea în Infern funcÈionează la foc continuu.”</strong></em></div>
<h3 dir="auto" style="text-align: center;"><strong>AÈa este Èi aÈa a fost, nimic nou, doar alte cuvinte pentru aducere-aminte. </strong></h3>
<h3 dir="auto" style="text-align: center;"><strong>Îl găsiÈi pe Mircea Dinescu <a href="https://www.facebook.com/mirceadinescuofficial" target="_blank" rel="noopener"><span style="color: #0000ff;">AICI .</span></a></strong></h3>
<div dir="auto">Despre poet vorbesc doar cuvintele lui, ceilalÈi trebuie să stea, să asculte Èi să se Èteragă la gură cu mâneca, aÈa ca pe vremuri copiii săraci când primeau din ceruri o bucată de pâine. Ce dar neaÈteptat, să fii în apropierea poetului, temporal! Să-l citeÈti cum ai citi o pagină de jurnal intim, cu aceeaÈi plăcere a descoperirii unui timp condensat în imagini, gesturi Èi scene în alb-negru. Nu doar opera lui e semnificativă, ci Èi aducerile-aminte, pentru că ele descriu o Ècoală a vieÈii exemplară, unde s-au adunat, piatră peste piatră, toate sevele lui creatoare. Între viaÈă Èi înÈelepciune, mii de fire care construiesc poduri trainice, între viaÈă Èi operă, liniÈtea seducătoare a marilor adevăruri.</div>
</div>
<p><img class="alignleft wp-image-3480" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/11/images-2.jpg" alt="google images/stirilekanalD" width="408" height="271" /></p>
<h4>Omul Mircea Dinescu Èi amintirile timpurii&#8230;</h4>
<p><em><strong>„Primele poezii le-am citit la şcoală, în manuale. Erau poezii cu partidul. Mi se păreau minunate, aş fi vrut să scriu şi eu la fel. Când m-am hotărât să scriu primul poem, prin clasa a şasea, mi-am luat carneţelul şi m-am dus în pădure. Eram convins că, dacă vrei să scrii despre pădure, trebuie să mergi în pădure. Eram complet în afara literaturii pe atunci. Dar s-a întâmplat apoi să merg în casa unui avocat, el mi-a arătat un volum de Blaga, care m-a lăsat cu respiraţia tăiată. Asta mi-a declanşat febra lecturilor.”</strong></em></p>
<p><em><strong>„În casă nu aveam decât Biblia şi Aventurile Lucreţiei Borgia şi ale cavalerului Buridan, o carte pe care taică-miu o ţinea încuiată. Cea mai mare parte din copilărie o petreceam cu bunicul, pe malul Ialomiţei, unde avea bordei, arătându-mi cum stă treaba cu florile, legumele şi seminţele.”</strong></em></p>
<p><em><strong>„Eram foarte timid când eram mic. Abia cu vremea am devenit mai dezinhibat. Agresivitatea asta e şi o formă de apărare. Odată, în clasa a patra, eram un băiat destul de delicat pe atunci, mama mi-a dat cămaşă albă călcată, iar podelele clasei erau unse cu păcură. În pauză, cineva m-a împins şi-am căzut. Când m-am uitat pe cămaşă, eram negru. M-am întors furibund şi l-am bătut măr pe primul care mi-a ieşit în cale. Când mi-am dat seama ce am făcut, m-am îngrozit: eram bătăuşul clasei.”</strong></em></p>
<p><em><strong>„Am fost foarte marcat de figura bunicului. Când îi veneau prietenii, îmi plăcea să trag cu urechea. Avea haz şi făcea poezele cam buruienoase când bea un pahar de vin. De ziua lui, ţiganii care munceau la grădină îi cântau sub fereastră &#8222;Nea Gheorghiţă grădinarul/ are şapte porumbare/ şi cu magazia opt/ n-are un porumb de copt&#8221;, că, spre deosebire de bunică-mea, care strângea banii la saltea, el era mână largă. Datorită lui sunt foarte legat de pământ. M-a învăţat să apreciez rodul lui, gustul, mireasma. Şi negustoria tot de acolo îmi vine. La 5 ani, mă lăsa bunicul în piaţă să vând flori şi legume.”</strong></em></p>
<p><img class="aligncenter wp-image-3481" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/11/mircea-dinescu-pahar-vin-e1541950015239.jpg" alt="fitralit.ro" width="875" height="334" /></p>
<h4>Ce lume nebună! Desigur, cea literară&#8230;</h4>
<p><em><strong>„Numai în lumea noastră literară geniul trebuie să fie pustiu, tebecist, singur şi trist. Eu nu vreau să apăr burghezia, vreau doar să spun că suferinţa nu e bună. Ea îţi omoară până la urmă şi nervul şi sensibilitatea.”</strong></em></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p><em><strong>„Cu timpul, parcă instinctul de conservare devine mai puternic, nu vrei să mai mergi până la capăt. Marii poeţi unguri au murit până-n 30, 40 de ani, chinuiţi, la fel cum au murit şi poeţii ruşi. Poeţii români au avut mereu instinctul supravieţuirii. Au fost mai gospodari. Arghezi avea o moşioară, o mică tipografie, să le rămână ceva şi lui Baruţu şi lui Mitzura, Blaga era profesor universitar, Ion Barbu era la casa lui, până şi Bacovia avea nevastă, copil şi o slujbă de funcţionar.”</strong></em></p>
<h4>Cum poÈi trăi, poet fiind?</h4>
<p>„Scrisul nu e o meserie. Scrii fiindcă îţi vine, fiindcă nu poţi altfel.”</p>
<p>„Poezia, săraca de ea, nu ţine cont de mediul în care te naşti. Vine pe căi neştiute şi te vizitează ea, dacă vrea.”</p>
<p>„Poezia ţine de vârstă.”</p>
<h4 class="h">Viaţă de artist</h4>
<p class="ps" style="text-align: center;"><em><strong>Eu te-am inventat</strong></em><br />
<em><strong>şi-acum îţi rupi frumuseţea ca pe o pâine</strong></em><br />
<em><strong>în faţa tuturor,</strong></em><br />
<em><strong>eu te-am inventat &#8211; şi iată-mă agrafă măruntă</strong></em><br />
<em><strong>în părul tău aducător de toamnă.</strong></em><br />
<em><strong>Odinioară locuiau în tine iepuri de casă,</strong></em><br />
<em><strong>închideai ochii şi mi se făcea somn.</strong></em><br />
<em><strong>Astăzi călătoresc în tramvaie</strong></em><br />
<em><strong>aproape mi-e ruşine să scriu poezii</strong></em><br />
<em><strong>şi de mi-aş putea împacheta viaţa în lăzi</strong></em><br />
<em><strong>le-aş abandona la marginea oraşului</strong></em><br />
<em><strong>fericit ca un biciclist tânăr.</strong></em></p>
<p class="ps" style="text-align: center;"><em><strong>Şi iată ca-n basme îmi bate la uşă cititorul</strong></em><br />
<em><strong>în stelele contoarului electric </strong></em><br />
<em><strong>amintindu-mi că trăiesc,</strong></em><br />
<em><strong>tu nu vii</strong></em><br />
<em><strong>şi parcă zâmbetul prostesc din oglindă</strong></em><br />
<em><strong>îmi strigă-n locul tău:</strong></em></p>
<p class="ps" style="text-align: center;"><em><strong>&#8222;trăieşte, nătărăule, trăieşte&#8230;&#8221;</strong></em></p>
<p>„Când intram în transa scrisului, mă consuma cu totul. Stăteam în cameră, nu simţeam nici foamea, uitam seara să aprind lumina.”</p>
<p>„Cultura de consum macină, a mâncat o parte din lumea care trăia în biblioteci. Biblioteca era o manieră de evadare din real, nu erau ziare, televiziuni. Era coadă la brânză, la carne şi la biblioteci.”</p>
<p>„E atunci, la tinereţe, o sevă a copacului tânăr care stă să explodeze. La bătrâneţe eşti doar un arbore plin de scorburi cu jderi la rădăcină, care ies din când în când la televizor şi muşcă.”</p>
<p>„Mâncând lucruri curate şi bând vin parfumat, sigur că viaţa e mai senină şi mai veselă, papila gustativă se bucură şi ea.”</p>
<div id="attachment_3482" style="width: 506px" class="wp-caption alignleft"><img aria-describedby="caption-attachment-3482" class="wp-image-3482" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/11/images-1-1.jpg" alt="apropotv.ro" width="496" height="278" /><p id="caption-attachment-3482" class="wp-caption-text">Cu Maia Morgenstern</p></div>
<h4>Cine eÈti atunci când nu te aÈterni scrisului?</h4>
<p>„Domnule, eu stau şi observ. Am şansa să mă trezesc dimineaţa fără să mă doară oasele. Şi ies din casă şi ascult vântul. Şi-i aud pe tâmpiţii ăştia de la televizor cum spun: &#8222;Azi va fi vreme urâtă, va ploua.&#8221; Şi-mi vine să zic: &#8222;Băi, eşti nebun? Azi va fi o zi minunată! Va ploua!&#8221;.</p>
<p>„Eu nu sunt un justiţiar, ci un tip înţelegător. Sunt un tip destul de echilibrat, dar cu mult temperament, care poate să protesteze împotriva lipsei de libertate şi, concomitent, în timpul combustiei interne a nervului, să fie şi nedrept. Dar sunt un om care îşi recunoaşte greşelile.”</p>
<p>„Adevărul trist e că eşti cu atât mai liniştit cu cât vezi mai puţini oameni. E o şansă să stai pe malul Dunării, să simţi cum te linişteşte duhul apei, cum te odihneşte. Aici nu-mi pierd timpul cu politică sau alte discuţii aiurea, ci mă gândesc la vie şi la rodul ei, stau de vorbă cu ţăranii sau mă duc la piaţă să-mi aduc măcriş şi leurdă.”</p>
<p>„Or, eu n-am deloc sentimentul că am îmbătrânit. Ştiu că am îmbătrânit, că mă văd singur în oglindă. Dar atâta timp cât mintea mea e încă verde, cât timp pot să scriu cu aceeaşi vioiciune a spiritului şi să păstrez un farmec care-i captează şi pe tineri, înseamnă că n-am pierdut mare lucru.”</p>
<h3 class="h">Autopsia îngerului</h3>
<p class="pv" style="text-align: center;"><em><strong>Plângi în colţul magaziei</strong></em><br />
<em><strong>şi lacrimile-ţi rămân în pânza păianjenilor</strong></em><br />
<em><strong>miraţi de-aşa muşte amare. </strong></em><br />
<em><strong>O slujnică din secolul trecut</strong></em><br />
<em><strong>se piaptănă fericită în pragul unei case</strong></em><br />
<em><strong>cazate chiar ieri la cutremur. </strong></em><br />
<em><strong>Nu poţi face nimic</strong></em><br />
<em><strong>pentru copilul smintit ascuns în boscheţi</strong></em><br />
<em><strong>ce scoate scântei şi funingine pe gură</strong></em><br />
<em><strong>ca un vapor cu zbaturi.</strong></em><br />
<em><strong>El e aidoma oului</strong></em><br />
<em><strong>cu aura pe dinlăuntru.</strong></em><br />
<em><strong>Dacă i-ai atinge măceşul din preajmă</strong></em><br />
<em><strong>ai cădea electrocutat.</strong></em></p>
<p> ;</p>
<p>La mulÈi ani, Mircea Dinescu!</p>
<h3 style="text-align: center;"><strong>Ultima carte, intitulată <a href="https://mirceadinescu.ro/?fbclid=IwAR3P2hJ2MAwmZECIviDWs8e60Y6idTTKr_NxkzfVOOWlT4EktaLyu8j-No8" target="_blank" rel="noopener"><span style="color: #ff0000;">CORABIA NEBUNILOR</span></a>, e o investiÈie care merită!</strong></h3>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Bel Esprit' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/bel-esprit/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Bel Esprit</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:p&#099;on&#099;&#117;r&#115;&#064;&#121;&#097;&#104;&#111;o.c&#111;&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>
Mircea Dinescu: „Trăieşte, nătărăule, trăieşte…”
