Michael Cheval: „Dragostea hrănește creativitatea – aceasta este o axiomă.”

Michael Chevals-a născut în 1966, în Kotelnikovo, un mic oraș în sudul Rusiei. A crescut printre picturi și pensule, pânze și stative. Bunicul lui, un artist și sculptor profesional, i-a dezvoltat iubirea pentru desen încă de la începutul copilăriei. La vârsta de trei ani, el putea să deseneze deja compoziții complexe multi-figurate, ilustrându-și fantaziile și impresiile.

În 1980, Michael s-a mutat împreună cu familia în Germania. Noua împrejurime a avut un impact minunat asupra tânărului artist. Muzee și castele, străzi vechi și incredibile peisaje ale sudului Germaniei au inluențat permanent gustul și predilecțiile lui Michael. Mereu interesat în istorie și literatură, Michael a devenit absorbit de muzică. A organizat o trupă și s-a dedicat câțiva ani muzicii rock ’n’ roll. A compus piese și a scris poezii.

După ce a absolvit școala și a servit armatei sovietice, Michael s-a mutat în Nebit-Dag, un oraș din Turkmenistan, situat în mijlocul deșertului Kara-Kum, lângă granițele iraniene. Absorbind filozofia orientală și caracterul Asiei centrale, el a început să lucreze ca un artist profesional independent, dând contur stilului său și direcției suprarealiste. Pasionat de belle-arte, a colaborat cu câteva teatre în Nebit-Dag și Ashgabat. În 1992, a absolvit Școala de Arte Frumoase din Ashgabat.

În 1990, Michael  a ținut prima lui expoziție personală în Muzeul de Arte Frumoase din Turkmenistan. Acesta e fost un eveniment important pentru artistul de 24 de ani, care a avut parte o mare apreciere din partea comunității artiștilor republicii. În 1994, Michael s-a mutat în Rusia și a lucrat în Moscova ca un artist independent și ca ilustrator pentru variate tipografii și edituri.

Decizia lui de a imigra în 1997 în SUA a început o nouă epocă pentru artist. El s-a întors la cultură vestică care l-a inspirat mult în tinerețe, dar acum și-a adus în domeniul artistic propria experiență, filozofie și viziune. În 1998, el a devenit membru al prestigiosului Club Național  de Artă din New York, unde, în 2002, a fost recompensat cu Premiul Comitetului Expoziției la clubul anual al expoziției.

Începând cu 1998, Michael expune în mod regulat, în anumite galerii din New York. Este membru al Societății pentru Artă Imaginației ( Londra) din 2002 și participă în expoziții europene anuale, susținute de către Asociație.

Stilul lui Cheval se încadrează în estetica artei absurdului, oferind degustătorului de senzații estetice emoție și, totodată, dorința de a merge mai departe cu explorarea aspectelor de dincolo de pânza tăcută. Artistul mărturisște că e mare amator de a se juca, de a provoca neîncetat imaginația contemplatorului, oferind adevărate ghicitori subliminale în legătură cu ficare tablou.

Titlul picturii oferă o primă cheie în descifrare, apoi urmează surpriza: „Întorc totul cu susul în jos pentru ca oamenii să vadă lucrurile comune din unghiuri diferite. Sunt lucruri firești – totul este despre iubire și ură, vise, despre magie.”

Și totuși, nici măcar autorul nu e pe deplin stăpân pe simbolistica ascunsă a imaginii, pentru că interpretarea artei este, pracatic, infinită, după cum spunea și Umberto Eco în „Opera aperta”.

La expoziția Park West Gallery, tablourile sunt însoțite de câteva explicații, dar asta nu înseamnă că „lectura de profunzime” se încheie aici.

„Atunci când privitorul își găsește propria explicație în legătură cu pictura mea, apreciez enorm, pentru că acesta este un joc cu dublu sens: înseamnă că l-am provocat să gândească și astfel să devină co-autor în acest proces de creație.”

Iată interpretarea lui Cheval, care exploatează aici moștenirea sa rusească prin conceptul păpușii Matrioșca: „Omul este un copil al naturii, o parte importantă a ei. Toate procesele care au loc în natură se întâmplă și cu omul. De la naștere la moarte -înflorire, maturizare, vestejire. Și din nou naștere, posibil sub o altă formă. Oare generațiile anterioare se regăsesc în cele care le urmează? Copiii repetă modelul părinților? Modelul matrioșcăi ilustrează cel mai bine acest concept.”

„Această pictură (n.n. Imagine II) este o dedicație către John Lennon. El este personajul principal care stă pe podeaua mozaicată din Central Park, New York. Acest mozaic celebru, aflat vis-a-vis de casa în care muzicianul a trăit și a murit, a devenit locul de pelerinaj al fanilor lui Lennon și ai Beatles-ilor… Figura feminină care stă pe genunchii lui Lennon nu este Yoko Ono, ci un simbol al Muzicii, incredibil și plin de surprize, asemeni violinei mute la care cântă. Căpșunii sunt peste tot împrejurul lui Lennon, chiar și în pălăria lui… Pălăria arată ca un storcător de fructe cu un mecanism de ceasornic. Probabil că pentru Lennon, căpșunii sunt un simbol al Iubirii, și, cred, sucul acestora îi hrănesc creativitatea ca un nectar dumnezeiesc. Dragostea hrănește creativitatea – aceasta este o axiomă.”

Nimic nu e accidental în arta lui Cheval, nici măcar perspectiva aceasta „de-a îndoaselea”. Interesant este că imaginea e sugestivă din orice parte ar fi privită.

„Wolfgang Amadeus Mozart a fost sursa de inspirație pentru acest tablou. Ca toți marii creatori el a fost neînțeles de ceilalți, chiar și de cei apropiați. Creația și singurătatea sunt concepte similare. Creatorii trăiesc întotdeauna într-o altă dimensiune, și e greu de spus a cui este cea adevărată. A lui Mozart, așezat pe podea, sau a companionului său, atârnând din tavan? Încercați să inversați rolurile, întorcând perspectiva cu capul în jos. Care vă e mai familiară. Pe care o preferă fiecare.”

Titlul indică tema: teoria evoluției. Imageria amintește de ilustrațiile care descriu evoluția oamenilor, dar reprezentarea lui Cheval depășește granițele științei:

”Teoria lui Darwin ne spune că totul evoluează de la primitiv la complex. De fapt, totul se supune acestei legi în existența noastră. Relațiile sociale și personale cresc și se complică în timp. Sistemele dezvoltate încep să controleze cele rămase în urmă. Asta poate fi demonstrată prin exemplul teatrului de păpuși, în care omul mânuiește sforile unei păpuși din porțelan, care, la rândul ei, mânuiește o păpușă din lemn, la rândul ei mânuitoare a unei păpuși din cârpe, cu chip de om. Nu se întâmplă la fel și în societate?”

Care e natura inspirației, dat fiind caracterul ei imprevizibil? Cheval ne invită la a explora sursele ei, pornind de la rădăcinile ei mitologice:

„Ce este Inspirația? Cum arată acest sentiment delicat al inspirației? Grecii antici aveau pentru fiecare artă câte o Muză. Dar, cu toate acestea, n-au putut explica esența creativității. În acest tablou – lampa verde se transformă într-o figură feminină. Becul devine o bilă de lumină, simbolizând energia creatoare. Scriitorul s-a îndepărtat de mașina de scris aflată pe birou, obosit, vrând să se culce. Dar se pare că și-a lăsat lucrurile neterminate, pentru că inspirația se află încă acolo, așteptându-l să se întoarcă și să termine capitolul. Nu lăsa pe mâine ce poți face astăzi!”

În loc de concluzie: „Când te arunci în cerneală, e pe toată viața”, spunea Arghezi. Când te arunci în marea nesfârșită a artei, devii prizonierul ei pe viață, iar asta nu poate decât să-ți dea, în orice clipă, perspectiva unei renașteri.

Citiți și Orbitor – Anna Karenina

Cu mulțumiri pentru documentare, Alessia Achim!