<div id="stcpDiv">
<p style="text-align: center;" align="JUSTIFY">„<strong>Sunt vise ce parcă le-am trăit cândva şi undeva, precum sunt lucruri vieţuite despre care ne întrebăm dacă n-au fost vis.</strong>”</p>
<p align="JUSTIFY">Un personaj exotic în literatura noastră, dar care a reuÈit, într-o operă relativ restrânsă (poet Èi prozator cunoscut pentru romanul „Craii de Curtea-Veche” (apărută la editura <i>Cartea Românească</i> în 1929) Èi povestirea „Remember” din 1921, să creeze un stil inconfundabil &#8211; stilul matein, pe care <span class="st">Ovid S. Crohmălniceanu</span>, în celebra „Cinci prozatori în cinci feluri de lectură” îl consideră mai mult decât „seducător”.</p>
<p align="JUSTIFY">Adevărul este că <strong>Mateiu</strong> (25 martie 1885 &#8211; 17 ianuarie 1936), fiul lui I.L.Caragiale, căsătorit pe atunci cu Maria Constantinescu, face pe deplin figura unui <em>dandy</em> ( a la Edgar Allan Poe sau Oscar Wilde &#8211; cu care a Èi fost adesea comparat) nu doar în înfăÈiÈare Èi maniere, ci Èi în scriitură. George Călinescu notează despre acest roman unic în literatura nostră, care, din nefericire, nu se mai studiază în Ècoală, că „<em>este expresia totală a balcanismului literar: „amestec gros de expresii măscăroase, de impulsiuni lascive, cu conÈtiinÈa unei eredităÈi aventuroase Èi tulburi, totul purificat Èi văzut de sus, de o inteligenÈă superioară</em>”.</p>
<p align="JUSTIFY">„<em>Mai apărea uneori (la CapÈa), fără a lua loc la masă, ci aruncând doar o privire distantă, Èi Matei I. Caragiale, îmbrăcat în haine bine croite, însă lustruite Èi cam roase de timp Èi care purta o pălărie tare denumită &#8222;melon&#8221;, soioasă de prea multă purtare. Nu-i lipseau nici mănuÈile galbene, nici bastonul</em>.”, îÈi aminteÈte <a title="Krikor H. Zambaccian" href="https://ro.wikipedia.org/wiki/Krikor_H._Zambaccian">Krikor H. Zambaccian</a>, iar <strong>Cezar Petrescu </strong>îi completează potretul cu note care îi accentuează stranietatea apariÈiei: „<em>Sosea Mateiu, ascunzându-şi timiditatea sub armura trufiei distante, ceremonios, politicos, care aci nu făcea nicio impresie. </em></p>
<p align="JUSTIFY"><em><img class="aligncenter size-full wp-image-17790" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/01/4cef38043927b7b482b090f0f5474ce2.jpg" alt="" width="564" height="352" /></em></p>
<p align="JUSTIFY"><em>Vreau să spun: nicio impresie bună! Aci, nu mai era un personagiu. Era o ţintă. Cât timp îşi sorbea cafeaua ori vermutul, pe bani drămăluiţi de-acasă într-o sărăcie discretă, savant mascată, confraţii şi prietenii îl mai cruţau, îl mai iertau. (&#8230;) Se răzbunau după plecarea lui Mateiu, cu mai vârtoase hazuri, mai deşănţate anecdote, amintiri şi născociri, menite să-l situeze definitiv în categoria epigonilor rataţi, ridicoli, emfatici în nulitatea lor, incapabili să poarte cu demnitate pe umeri povara unui nume glorios</em>”.</p>
<p align="JUSTIFY">Copil din afara căsătoriei, recunoscut însă de Caragiale, marele dramaturg, crescut în casa lui, acceptat de soÈia Èi de fraÈii lui vitregi, având toate condiÈiile (inclusiv cele financiare, care Èineau de educaÈia Èi studiile din străinătate), Mateiu nu reuÈeÈte, în ciuda eforturilor părintelui, să menÈină o relaÈie cu tatăl său decât prin prisma avantajului oferit de istoria familiei, care îi oferă satisfacÈia unei sorginÈi nobile, probabil ca o compensaÈie a nenorocului de a fi fost „fiul ilegitim”. Acest fapt este explicat Èi de psihiatrul <strong>Ion Vianu</strong>: „<em>Adesea, de la o generaÈie la alta, părinÈii devin artizanii nenorocirii copiilor, reproducând, inconÈtient, propria lor soartă, în ciuda unor configuraÈii diferite de viaÈă. Sigur că acest sentiment, al unei existenÈe menite nefericirii, i-a fost transmis fiului Mateiu (care l-a amplificat) de către tatăl Ion Luca</em>”. Zadarnice străduinÈe! Fiul nu Èi-a răsplătit niciodată tatăl Èi nu a apreciat niciodată preocupările de a-i asigura o existenÈă decentă.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p align="JUSTIFY">„<em>A venit <strong>Caragiale</strong> de la Berlin la IaÈi, la <span lang="en-US">„</span>ViaÈa românească”, să ne aducă poeziile fiului său <strong>Mateiu</strong>, să ni-l prezinte ca poet. Le-am găsit originale, bine scrise poeziile tânărului Mateiu. Am primit parte din ele spre imediată publicare. A fost mulÈumit atunci Caragiale, de cum erau văzute poeziile fiului său. Èi Mateiu era mulÈumit, în felul lui, închis. Cu ocazia asta, i-am dat o masă lui Caragiale Èi tânărului poet, noi cei de la ViaÈa românească, la o grădină de vară, unde am petrecut până la ziuă. Caragiale, bine dispus, scăpăra de duh. Mateiu părea emoÈionat, solemn, stingherit ca un mire sfios, la logodnă, la socri. Eu îl înÈelegeam. Era prea tânăr între noi Èi intimidat. Era o noapte caldă de vară, cu vin din belÈug… Veselia creÈtea, se înfierbântaseră toÈi, se râdea cu poftă, cu surtucele desfăcute, gulerele cămăÈilor descheiate, să le fie mai comod, ca la drum lung, de vorbă, de chef! Un cer limpede deasupra, plin de stele… Trecuse de mult miezul nopÈii, când raza ochiului lui Caragiale cade, deodată, asupra lui Mateiu, care stătea tăcut Èi distant, cu toÈi bumbii vestonului încheiaÈi până sus, guler tare, cravata fără cusur, părul lipit de năduÈeală; stătea picior peste picior, privind oarecum ca dintr-o altă sferă, cum se distrează beletriÈtii. Am văzut scânteia dintre cele două priviri Èi m-am temut să nu-l apostrofeze tatăl în mai Ètiu eu ce chip. Dar Caragiale se reculege un moment, dă capul pe spate Èi strigă tare la chelner: măi băiete, mi s-a lipit de căldură fundul pantalonilor de scaunul ăsta cu tăblie de lemn. Adu-mi un scaun cu împletitură de paie, cu găurele, să-mi vină o reveneală la… spate gios. Apoi a pomenit de capul teÈit în creÈtet, fiindcă purta urma tavei cu plăcinte de vânzare, cu care a venit străbunul lui din Grecia în România. Glumă pe care n-o făcea pentru prima dată, ca să-i turtească fesul lui Mateiu.</em><span lang="en-US">”, povesteÈte Garabet Ibrăileanu.</span></p>
<p align="JUSTIFY">Bântuit perpetuu de obsesia unicităÈii Èi a bogăÈiei, la 22 de ani îl descoperim semnându-Èi scrisorile adresate prietenilor din străinătate cu „<em>Mathieu-Jean Caragiale, conte de Karabey</em>“.</p>
<div>Căsătoria cu <strong>Marica Sion</strong> (una dintre fiicele poetului George Sion), o femeie bine situată material, cu 25 de ani mai în vârstă (la nuntă, în 1923, el avea 38, iar mireasa împlinise nu mai puÈin de 63 „de primăveri”) îi împlineÈte visul de a deveni boier, Èi îÈi va construi un conac pe măsură, făcându-şi un blazon (deasupra porÈii masive de la intrare Èi apoi ca însemn pe un steag nobiliar), pe care scria „Cave, Age, Tace” adică „fereşte-te, acţionează şi taci”. Această stemă, pe care o desenase el însuÈi, e Èi o mărturie a unei vechi pasiuni, heraldica.</div>
<div></div>
<div><img class="aligncenter wp-image-17789" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/01/BlazonMateiu-678x509.jpeg" alt="" width="587" height="441" /></div>
<div></div>
<div>Iată profilul, în linii mari, unui scriitor pe care literatura noastră l-a „înghiÈit” în zonele ei de penumbră, iar posteritatea n-a mai catadicsit să îi recunoască meritele, poate lăsându-se prea mult influenÈată de personalitatea lui mai puÈin obiÈnuită, de nonconformismul său structural, potenÈat însă de o profunzime interioară pe măsură:</div>
<div style="text-align: center;">
<p>„<strong>E drept că unii &#8211; cei tari &#8211; coboară cu misterul lor în mormânt; alţii &#8211; cei slabi &#8211; îl spovedesc în bolboroseli pe patul morţii; dar şi de unii şi de alţii, într-un târziu, ce se mai ştie?</strong>”</p>
<p><strong>Mărturisire</strong></p>
</div>
</div>
<p style="text-align: center;"><em><strong>Sufletu-mi e-o mare moartă oglindind un cer de jale, </strong></em><br />
<em><strong>Arse stânci o-nchid în groaza sterpelor pustietăţi, <span class="text_exposed_show"><br />
Pe ea boarea nu adie, veşnic dorm undele-i pale,<br />
Ea în negru-i fund ascunde înecate vechi cetăţi. </span></strong></em></p>
<div class="text_exposed_show">
<p style="text-align: center;"><em><strong>Sufletu-mi e-un turn de piatră care cade în ruină, </strong></em><br />
<em><strong>Iedera şi muşchiul verde zidurile-i năpădesc, </strong></em><br />
<em><strong> Strajă a singurătăţii trist veghează pe colină, </strong></em><br />
<em><strong>Şi în juru-i, seara, tainic, liliecii fâlfâiesc.</strong></em></p>
<p style="text-align: center;"><em><strong>Sufletu-mi e-o floare rară ce muiată pare-n sânge, </strong></em><br />
<em><strong>Spulberată-i fu mireasma de-al restriştii aprig vânt, </strong></em><br />
<em><strong>E-o cântare-ndepărtată ce visări apuse plânge, </strong></em><br />
<em><strong>E o candelă uitată ce se stinge pe-un mormânt.</strong></em></p>
<p>CitiÈi Èi <strong><a href="https://bel-esprit.ro/i-l-caragiale-poeme-de-dragoste/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">I.L.Caragiale, poet?</a></strong></p>
</div>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Bel Esprit' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/bel-esprit/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Bel Esprit</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:pco&#110;c&#117;&#114;s&#064;y&#097;&#104;&#111;o.c&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>