<h1><strong>MăicuÈă bătrână cu telefon „de mână”!</strong></h1>
<p>În ultimii ani, când boala îi răsturnase toată viaÈa Èi îi putea juca o festă urâtă în orice moment, i-am cumpărat măicuÈii noastre telefon mobil- vlăstar al noului în mâna ei brăzdată de vârtejurile trecutului. Ca să nu ne mai răspundă, cu răsuflarea întretăiată de efort, la telefonul fix. Chiar dacă noi o asiguram mereu că vom suna prelung, ea tot se grăbea ca nu cumva să piardă vreun apel de la noi, părticelele preÈioase ale sufletului ei.</p>
<p>Astfel, am decis să o dotăm cu handy- incontestabilul ei motiv de mândrie condescendentă. Că doar era singura, dintre babele ei, care avea telefon mobil. Èi era tot singura cu inima împănată cu stenturi ce pledau prea firav în favoarea ei Èi a căror apărare se putea curma oricând. Dar asta nu se pune.</p>
<p>Noi vedeam telefonul mobil ca pe o plasă de siguranÈă menită să ne dea încrederea că Ètim în orice moment cum îi este. Ca să Ètim oricând despre ea, o încorsetasem în tehnologie, spunându-i că trebuie doar să apese butonul verde atunci când noi o sunăm.</p>
<p>Purta în buzunarul capotului preÈiosul talisman, menit s-o Èină aproape de cei dragi, adăstând să audă ciripitul puilor ei. Nu avusese nimeni răbdare (Èi, o, Doamne, câtă răbdare ne dăruise ea!) ca să o înveÈe să sune Èi nu doar să raspundă la un apel. Când îÈi schimba capotul, uita să îÈi scoată telefonul din buzunarul rochiei dusă la coÈul cu rufe de spălat.</p>
<p>Când se aÈeza în pat să se culce, îÈi lua telefonul lângă ea (pentru că îi spusesem, cu literă de lege, că nu trebuie să stea nici o clipă fără telefon), Èi îl rătăcea prin pat, pe sub perne.</p>
<p>Ce zarvă se mai stârnea atunci! Era o tragedie când nu îl găsea Èi cei din preajmă îmbrăcau imediat trenciul mototolit al lui Colombo, în căutarea strategică a obiectului indispensabil liniÈtei noastre. Când, pentru ea, indispensabili eram doar noi, cei care, în bătaia tuturor valurilor cărora li se năzărea să ne lovească Èărmurile, uitam adesea de ea.</p>
<p>De regulă, o sunam eu, fiul ei cel mare Èi sora ei. Èi nepotii, atunci când aveau nevoie de câte ceva de la ea.</p>
<p>Prinsă în vâltoarea activităÈilor de zi cu zi, când îmi aminteam, o sunam cu înfrigurare să o întreb ce face Èi dacă este bine. Ea îmi răspundea îmbufnată, spunându-mi: ”Am să arunc telefonul ăsta, cât colo! De ce mi l-aÈi mai cumpărat?! Îl port, ca o proastă, permanent în buzunar Èi nu mă sună nimeni.”</p>
<p>Èi spunea asta cu bosumflarea copilului alintat ce devenise deodată cu boala. Èi deodată cu răsfăÈul pe care i-l ofeream constant, cu tandreÈe înduioÈătoare, acum la bătrâneÈea ei ce stătea, complice cu boala, la pândă s-aducă dezastrul atunci când ne aÈteptam mai puÈin, spre disperarea noastră, spre spaima noastră care ne strângea inima.</p>
<p>Alinturi menite să-i facă faÈa strălucitoare de emoÈie Èi bucurie, iar mie să-mi încălzească inima, căci marea mea fericire era fericirea ei.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<div id="attachment_10428" style="width: 510px" class="wp-caption aligncenter"><img aria-describedby="caption-attachment-10428" class="size-full wp-image-10428" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/05/431e2914f749b65df3c6094ef3784198.jpg" alt="" width="500" height="732" /><p id="caption-attachment-10428" class="wp-caption-text">tumblr.com</p></div>
<p>Tare puternică mai era! Ea era sprijinul viguros ce truditor se împotrivea tuturor prăbuÈilor noastre. Lacrimile ei rar se porneau, căci cel mai adesea reuÈea să le Èină pironite în străfundurile fiinÈei sale. Doar că, uneori, de când îÈi pierduse copilul, aluneca în niÈte nevindecabile tristeÈi, de te făcea să-Èi doreÈti să te-nghită pământul decât să o vezi atât de abătută, strivită de acea nenorocire excesivă.</p>
<p>Acum, ea a rămas Èesută în noi, cu tot mai dese scânteieri furiÈe pe măsură ce vârsta ne pârguieÈte. A rămas împletită în noi, vie pentru totdeauna, Èi este totuÈi dureros de departe.</p>
<p>Acum, când ea, în serenitate, nu mai aÈteaptă vreun apel, acum, când toate cuvintele din lume ar foÈni fără sens într-o mult prea întarziată spovedanie, noi vrem imperios, cu ardoare, să o sunăm. Cea mai grăitoare expresie a acestei nevoi este faptul că nu putem Èterge numărul ei din „Contacte”. Este definitiv, infailibil legat acolo prin mii de fire nostalgice aÈezate pe raÈionamente înnebunite. O legătură tainică, învăluită copleÈitor de draperii grele din desăvârÈită dragoste. O legătură misterioasă, de neînÈeles pentru unii, Èi chiar de noi înÈine, uneori. Sau poate că, tânjind disperaÈi după ea, cu chibzuinÈa umbrită de durere, în deznădejde, ne agăÈăm de detalii. Dar sunt lucruri pe care nu le poÈi face-cum ar fi, să suni o parte din tine însuÈi.</p>
<p>Acum, una dintre multele similitudini dintre noi două este aceea că, Èi eu, la rândul meu, cu sufletul întors pe dos, am ajuns să spun că „o să arunc telefonul ăsta, cât colo!”. Nu mă sună nimeni, îmi spun în posomorârea acestor ultime zile de octombrie. Nu este nimeni răvăÈit că nu Ètie cum sunt, nu îÈi face nimeni griji dacă sunt bine, sau dacă mai sunt măcar. În afară de cazul în care are nevoie de ceva de la mine. Dacă are motive presante. PorneÈti a te simÈi rănit de oameni pe care te gândeÈti să îi iubeÈti ceva mai puÈin.</p>
<p>Noroc că eu, în comparaÈie cu măicuÈa bătrână cu „telefon de mână”, mai Ètiu să Èi sun, nu doar să răspund la un apel telefonic. AÈa că nu arunc preÈiosul talisman Èi îmi oblojesc singură lumea rănită. De un foc bengal, dealtfel. Mare scofală! Întorc spatele zorilor mâniei ce stau să se-nfiripe, căci doar sunt din neamul lui Abel! Mai apoi, cu nodul în gât, sfărâm vreascurile uscate ale tuturor baierelor Èi&#8230; pun mâna Èi sun. Cu derogare de la principii de doi lei, nule Èi neavenite, de fapt, curm tăcerea. Când îmi trece supărarea. Sau când mă lasă răbdările.</p>
<p>CitiÈi Èi <a href="https://bel-esprit.ro/dezradacinatul-si-bagajul-lui-silvia-cuzum/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Dezrădăcinatul Èi bagajul lui&#8230;</a>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Silvia Cuzum' src='https://secure.gravatar.com/avatar/7d0b3df76cd3f5880b0230b8cd1864076eaecbfa4fbf0885f1bf4e0ce8491c44?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/7d0b3df76cd3f5880b0230b8cd1864076eaecbfa4fbf0885f1bf4e0ce8491c44?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/silvia-cuzum/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Silvia Cuzum</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#115;c&#117;zum&#064;y&#097;&#104;oo&#046;&#099;&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>