<p>CredinÈa înseamnă bucurie. Adică, cum? AÈe! Să fii vesel când lacrimile îÈi inundă sufletul. Luminos când realizezi că nu ai alternative de-a te salva. MulÈumit când nu mai vezi fărâme de bunătate. Voios când obiÈnuiÈii profită de tine. Euforic când n-ai niciun motiv să visezi, dar o faci cu încăpăÈânare. Încântat de lucrurile cele mai banale care trec drept indiferente. Bine dispus de miresmele care te înconjoară, dar nu există nici urmă de drogherie în jur. Desfătat de iubire. Deci, credinÈa este o formă de bucurie, nu de naivitate, prostie, parvenire, pragmatism, fanatism, lipsă de alternative. Prin urmare, mai bine să fiu bucuros, decât altfel. Definitiv.</p>
<p>-Dzăăă! Făcu el, enervant.</p>
<p>-Ce spui? Repetă cu o grimasă ce semnala o uÈoară desconsiderare. Iar îl apucă? Gândea iritată, dar mai bine să nu-l provoace. Din când în când avea momente ciudate în care spunea enormităÈi. Trecea peste Èi-Èi revenea. Uneori. Dar nu definitiv.</p>
<p>-Dzăăă. Mi-am dat seama în cele din urmă…</p>
<p>-Că te iubeÈti? îl întrerupse imediat, Ètiind povestea. Ca să te iubesc pe tine, trebuie să mă ador în primul rând pe mine. O irita asemenea abordare. O copilărie. Ca să îi ignore privirea Èi-a făcut de lucru cu o oglindă Èi îÈi aranja buzele cu un ruj rubiniu. Îi venea bine contrastrul cu tenul palid, nasul mic, ochii mari. ÎÈi zâmbea, dacă n-o făcea chiar atunci altcineva simÈise nevoia să i se confirme starea de bine.</p>
<p>-Nu. Mi-e foame. Îmi încălzeÈti orezul din frigider? Te rog. Bătuse la sfârÈit din palme ca un copil mic care se bucură că primeÈte o jucărie în dar.</p>
<p>-Mi-e lene. N-am chef de asta.</p>
<p>-De orez?</p>
<p>-Dzăăă… fusese imitat.</p>
<p>Iarba nu creÈte, oamenii sunt confuzi ori nevrotici. Luni. Golescu se gândi să facă o introspecÈie a zilelor, lunilor, anilor. Ce motiv avusese? Doar nu căuta să îÈi vândă scrierile, poate numai să povestească dezinteresat, nu urmărea nimic, adică să rupă un zâmbet anonim. Prin urmare, o făcea în zadar. Anacronic. În lumea în care nu se citeÈte aproape nimic, cum s-ajungă a câÈtiga ceva din scrisul de luni. Prima zi este cea mai urâtă perioadă de adaptare la societate. Un cliÈeu răspândit pretutindeni. De ce? Tocurile merg în viteză aiurea, fardurile nu prind atât de bine, cravatele sunt mult prea strânse, blugii se rup, distracÈia-i gata, kaput. Dar nu sfârÈită pentru totdeauna, ci terminată până la următorul weekend. Na. Ne programăm greÈit. Lunea nu ne îndrăgostim. Amânăm orice afectivitate. Poate bârfim ce am făcut în restul săptămânii Èi nimic mai mult. Începutul este greu ca o piatră care ne stă legată de picioare Èi pe care trebuie să o tragem după noi îngroziÈi de fiarele din urma noastră care încearcă să ne prindă Èi să ne pape sufletul. Lunea e nasoală zic toÈi idioÈii, dacă nu explicit, cel puÈin inconÈtient. Èi Golescu s-a pus să bagatelizeze detractorii respectivei zile nu lunea, ci marÈea care tocmai a trecut. Deci miercurea se iniÈiază cu gândul la vineri. Sfânta vineri. Clipa în care lunea moare cu desăvârÈire. Nu vi se pare absurd? Când tot ce este mai frumos începe cu o privire aruncată întâmplător, viziune care ÈinteÈte o persoană sublimă? O catedrală. De ce să urâm o zi din săptămână fiindcă avem chef să dormităm mai mult? După ce murim facem nani continuu. De ce să dispreÈuim un timp fiindcă nu mai ne distrăm cu cine ni se năzare? E imposibil Èi improbabil să fim gâdilaÈi fără oprire, devenim imuni, triÈti de-a dreptul că nu mai reacÈionăm pozitiv. Prin urmare, lunea este cea mai fructuoasă zi din săptămână, datorită ei învăÈăm să iubim totul prin negaÈie, adică tot ceea ce nu este tocmai luni, raportându-ne la luni. Vă daÈi seama ce nasol ar fi să nu existe această zi! Nu cred că înÈelegeÈi foarte mult, dar imaginaÈi-vă universul fără început. Nici măcar n-am fi putut boteza o perioadă convenÈională. Omul nu ar fi existat. La început a fost cuvântul, spun scrierile sfinte. Corect. Dar Èi mai corect este: la început a fost luni!</p>
<p>-Dar eu l-am gătit. Ètiu că Èi Èie Èi-e foame. Ai putea să îl pui câteva minute în cuptor. Nu este dificil.</p>
<p>-Se arde, nu am de gând să-Èi baÈi joc apoi, ori să mă inhib.</p>
<p>-Păi vezi de ce trebuie să mă iubesc pe mine la început? Ar fi nasol dacă m-aÈ supăra. Ai udat muÈcata? MuÈcata era unica plantă din apartament pe care o Èineau pe balcon. Èi rămăsese în sarcina ei să o îngrijească. El o plivea, curăÈa de frunze ofilite sau de flori veÈtede.</p>
<p>-CauÈi motive de ceartă? Se întrebă în surdină. Apoi Èi-a adus aminte că nu a mai ieÈit de mult timp pe balcon. Să fi trecut o săptămână sau două. O temere i se vârî în minte. Uită imediat de muÈcată. Ètia ce îi trebuie. S-a dat la el Èi l-a determinat să facă dragoste. A muÈcat momeala imediat.</p>
<p>MarÈi. Golescu realiză pentru prima dată în viaÈă că acea zi nu există, Èi este transformată de oamenii conformiÈti într-o butadă adevărată. Cum să supravieÈuieÈti unei zile interzise sau iritante? Imposibil. Dar bipezii fac orice ca să trăiască mai departe Èi să demonstreze că au dreptate. Adică, spun: marÈia există, iubirea este infinită, luna este un capriciu, soarele este esenÈial, păsăricile zboară în capul bărbaÈilor zvâcnind mereu dacă n-ar fi potolite tocmai de alte femei invidioase, prin urmare, marÈia nu există. Este un vid în săptămână. Care trebui umplut cu reziduuri. TotuÈi, numărăm în fiecare lună până la Èapte. Golescu se întreba de ce? Mai puÈinul ce are? Sau optul, simboul infinitului care se odihneÈte. Să vie perioada în care nu există marÈi! Imaginea desfătării sau bucuriei. De ce să ne-nchinăm la toÈi Èi la marÈi? Absurd.</p>
<p>-Doamne Dumnezeule, răcni Golescu la un moment dat. Anna hai să vezi. MuÈcata a înflorit Èi îi merge superb! Hai să te pup. Felicitări.</p>
<p>-Mersi. Plictisită Èi zâmbind pe la colÈul buzelor, dar îÈi întoarse capul într-o parte. ProÈti mai sunt bărbaÈii! Doar cumpărase alta pe care o mutase în ghiveci Èi n-o recunoscuse că-i diferită. Avusese noroc că nu s-au terminat ofertele. Unii trăiesc numai în amăgiri Èi văd realitatea pe care Èi-o imaginează. Bine că n-a prins-o. S-ar fi supărat Èi iar ar fi trebuit să-l îmbuneze. Datorie.</p>
<p>Miercuri. Ziua nehotărâtă, apropiată de mijloc, timpul în care nu că nu se întâmplă nimic, ci apar accidentele. ÎÈi dai cu stângul în altul, s-a potolit lumina deplină Èi au apărut stelele care să nu strălucească nebăgate în seamă au capturat planete, întregul cântă, dinozaurii mor de frig Èi inaniÈie, romanÈa transformă omul într-un fel de androgin limitat. Palme Èi niciun dram de superstiÈii. Ce poÈi face când ai norocul să primeÈti ghinion? Cucu. Mergi mai departe ca fiinÈă aproape perfectă, unică, adică spus simplu, anonimă. Doar este miercuri Èi prostia este pretutindenea virală. Se îmbolnăvise. Nu există anticorpi. Cum să scape de imperfecÈiune, de erorile elementare? se întreba Golescu. Imposibil. Doar nu lumina mai mult decât o baterie de telefon. Se înroÈise tăcând. Miercurea deciziilor false.</p>
<p>-Ne cumpărăm un căÈel? De apartament? Întrebă ea dorind să existe Èi miÈcare haotică în casă. Toată ziua făcea curăÈenie. Adică aproape de fiecare dată când firma de întreÈinere nu-Èi trimitea angajaÈii fiindcă rămânea cu ochii în soare, adică fără ei din cauza salariilor de mizerie cu care îi remunera. S-au plâns. Uneori au contractat Èi o femeie de serviciu dar au prins-o dormind de mai multe ori în loc să lucreze. Sau vorbind în străinătate de la telefonul fix. Forma ca proasta ultimul număr din memorie Èi îi suna pe ei, chinuindu-se în italiană să ceară a vorbi cu fiul ei. La început s-au distrat. Însă după o duzină de apeluri Èi revelaÈii de somnambulism au conceriat-o.</p>
<p>-Mda, crezi că asta ne lipseÈte?</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>-Da. Tare mult mi-aÈ dori. Detensionează psihicul. Am citit că oamenii cu animale în casă au o viaÈă mai puÈin stresantă Èi trăiesc mai mult.</p>
<p>-Te cred. Dar unde să-l Èinem? Privea în jur sufrageria spaÈioasă, canapele de piele, lampadarele cu sticlă preÈioasă de Murano, bucătăria oglindă, dormitorul cu saltea de apă pe care o schimbau la fiecare doi ani, uÈile de lemn masiv lăcuite mat, finuÈ, nezgâriate. Se înfioră. Èi plimbările matinale. Cutia cu nisip. Balele alunecoase? Lătratul obscur. L-ar putea castra încă de la început. Indiferent de sex.</p>
<p>-Pe balcon!</p>
<p>Joia este clipa universală păcii. Probabil că Èi Moise a despărÈit apele tot în această zi. Timpul în care te împaci cu tine Èi realizezi că fricile sunt trecătoare, dracul este auriu de vreme ce nu există, simbolul relelor dispare ca un fum rece care este înroÈit numai de superstiÈioÈi. Joia este cea mai faină zi din an, comenta în gânduri Golescu. De ce? Păi, chiar dacă realizezi că eÈti deziubit nu răspunzi cu aceeaÈi monedă. De ce să pună egoismul în acelaÈi taler cu afectele? De ce să despartă adevărul de eludarea faptelor? Doar este joi Èi oamenii rămân aceeaÈi noi ce nu se transformă-n patrupede. LiniÈte. Împăcare cu sine. Avuare a frumosului din jur pe care l-ai ignorat mereu Èi tinzi să-l valorizezi. Ca Èi cum ai vedea pentru prima dată culorile. Este tare joia când aproape că simÈi că eÈti liber de obligaÈii. Nu mai trebuie să dispreÈuieÈti impostorii. Mare lucru!</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-11386" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/06/8232900092e8b8baa67bc56442e669c1.jpg" alt="" width="564" height="844" /></p>
<p>-De ce nu adoptăm mai bine un copil? atacă verbal Golescu pe tema reluată a patrupedului cumpărat folosind un timbru grav. Vorbea, de regulă, piÈigăiat Èi îÈi pieptăna părul lung, tuns retro destul de des. Tocmai au rezervat o masă în oraÈ la care aveau mai mulÈi invitaÈi, foÈti colegi de facultate. SimÈeau nevoia să evadeze din spaÈiu.</p>
<p>-Iar începi? Te trezeÈti tu să îi dai sân? Ori să îl scoÈi de la grădiniÈă, Ècoală?</p>
<p>-Nu. Avem bani.</p>
<p>-Nici vorbă. Èi se pare. Nu vezi că abia ne descurcăm de pe o lună la alta? Èi pentru concedii trebuie să strângem cureaua.</p>
<p>-Din cauza ta. Exotisme scumpe. În Europa nu îÈi mai place. O ador.</p>
<p>-Am văzut tot. Plicticos.</p>
<p>-Hai să luăm Èi un căÈel Èi un bebe. Neutru sau timid.</p>
<p>-He, he, he… făcu ea Èi îl ispiti ca să schimbe vorba. Schimbăm mobila din dormitor. Parcă nu Ètii. ProstuÈ mic. Hai…</p>
<p>Vineri. Ce este mai mult decât relaxare? Nimic. Dar nu se vorbeÈte despre o detaÈare făÈiÈă. Doamne fereÈte! Cum o fi voia lui Alah! Precum Buda decide. Totemuri împrăÈtiate ca seminÈele peste pământ. ProÈtii sunt cei mai autentici indivizi care nu Ètiu de glumă Èi iau în serios orice li se spune. Adică-s desăvârÈiÈi în turmă. Tragic este când se consideră cu drame Èi ironii neînÈelese originali. Reluând ideea iniÈială, deci, vinerea înseamnă naÈtere Èi renaÈtere, pentru bărbaÈi cu una sau mai multe, pentru femei cu mai mulÈi sau acelaÈi. Apare incomensurabil plictisul. De ce mă iubesc mai mulÈi sau mai multe Èi nu doar unul. Viceversa. Dilemă comunitară răspândită în reguli impuse peste umeraÈ, simboluri când sacre, când profane. ProÈtii decid orice, dar nu vinerea. În aceste clipe apar viaÈa Èi mântuirea, zâmbetul, doar poverile sunt aruncate de pe umeri cu scuturare. Te înfiori că eÈti liber să respiri cum Èi se năzare Èi nu ai superiori evaluaÈi cu amprente de intenÈionalitate. Mai mult sau mai puÈin isteÈi. Vinerea se renunÈă la orice frică, temere elementară. PrimeÈti libertatea de a face orice. Dar ce faci? SăvârÈeÈti ceea ce propria raÈiune descătuÈează cumva isteric! Nimic mai mult sau mai puÈin nevrotic. IubeÈti viaÈa. Întrebarea care se pune este a cui? Mister. RecunoaÈterea nu există, este vineri!Vineri. Ce este mai mult decât relaxare? Nimic. Dar nu se vorbeÈte despre o detaÈare făÈiÈă. Doamne fereÈte! Cum o fi voia lui Alah! Precum Buda decide. Totemuri împrăÈtiate ca seminÈele amestecate cu pământ. ProÈtii sunt cei mai autentici indivizi care nu Ètiu de glumă Èi iau în serios orice li se spune. Adică-s desăvârÈiÈii din turmă. Tragic este când se consideră cu drame Èi ironii neînÈelese că-s originali.</p>
<p>Reluând ideea iniÈială, deci, vinerea înseamnă naÈtere Èi renaÈtere, pentru bărbaÈi cu una sau mai multe, pentru femei cu mai mulÈi sau acelaÈi. Apare incomensurabil plictisul. De ce mă iubesc mai mulÈi sau mai multe Èi nu doar unul. Viceversa. Dilemă comunitară răspândită în reguli impuse peste umeraÈ, simboluri când sacre, când profane. ProÈtii decid orice, dar nu vinerea. În aceste clipe apar viaÈa Èi mântuirea, zâmbetul, doar poverile sunt aruncate de pe umeri cu scuturare. Te înfiori că eÈti liber să respiri cum Èi se năzare Èi nu ai superiori evaluaÈi cu amprente de intenÈionalitate. Mai mult sau mai puÈin isteÈi. Vinerea se renunÈă la orice frică, temere elementară. PrimeÈti libertatea de a face orice. Dar ce faci? SăvârÈeÈti ceea ce propria raÈiune descătuÈează cumva isteric! Nimic mai mult sau mai puÈin nevrotic. IubeÈti viaÈa. Întrebarea care se pune este a cui? Mister. RecunoaÈterea nu există vineri!</p>
<p>-Am făcut-o! Spusese Golescu rânjind ca Èi cum ar fi câÈtigat la loto potul cel mare.</p>
<p>-Ce?</p>
<p>-Uite.</p>
<p>-Vai! MinunăÈie. De acum dormi tu pe balcon.</p>
<p>-Bine. Era vară Èi cald. De mult i se pusese pata să doarmă pe terasă dar n-avusese curajul să facă aÈa ceva. Ar fi fost interpretat aiurea că nu o mai iubeÈte. Èi dramele cu reproÈuri s-ar fi Èinut lanÈ. Evadarea a durat câteva zile. Apoi s-au inversat rolurile.</p>
<p>Sâmbăta este totală, diferită ori suavă, incitantă Èi banală. Până la urmă se numeÈte altfel. Disperare. Căuta să reacÈioneze urmând ideea filosofică a unei existenÈe exemplare. Adică, să răspundă diferit la provocările vieÈii. Sâmbăta oamenii deraiază, nebuni să îÈi facă de cap. Nu Golescu. De ar fi fost gunoier ar fi iubit mizeria colectată Èi ar fi strâns-o la piept cu drag. Nu ar fi urinat niciodată peste o grădină de flori. De ar fi fost politician nu ar fi poluat lumea cu propria necesitate sau avariÈie cretină Èi momentană. Mai degrabă din altruism ar lucra numai pentru ca întregul să o ducă mai bine. De ar fi fost bărbat ar fi fost empatic Èi candid cu toate femeile. Le-ar fi îndrăgit mult mai mult pe cele urâte, bătrâne, fără dinÈi în gură, însingurate, nu doar genul considerat frumos. De ce este sâmbăta disperare? Fiindcă oamenii uită de existenÈa exemplară Èi consumă îndeosebi ceea ce nu au sau îÈi invidiază cu nesaÈ amicii. Sunt disperaÈi să se distreze uitând că excitaÈia are preÈul negativ, deprimant, depresiv. Golescu preÈuia sâmbăta fiindcă era o zi de lucru normală, nu era nimic inedit în cotidian. Muncea de unul singur. ExistenÈa exemplară. Dădea din umeri. N-au decât să râdă ceilalÈi. Unii confundă toate zilele Èi zic că-i sâmbătă continuu. Măcar era diferit.</p>
<p>-Dzăăă! Experimentă într-o doară.</p>
<p>-Ce spui? Desconsiderare.</p>
<p>-Iar începi? Iritare.</p>
<p>-Dzăăă. Mi-am dat seama…</p>
<p>-Oare?</p>
<p>-Da. Oamenii se urăsc pe ei înÈiÈi, de aia nu-s în stare să mai iubească pe altcineva! Ura începe cu sine Èi se perpetuează.</p>
<p class="sex, iubire, familie, câine, copil">Duminică căÈelul de pe balcon a scheunat mult timp. Era închis acolo Èi părea că nu îi prea place. Tot căutând companie a reuÈit să răstoarne muÈcata aproape ofilită. Îi mirosea rădăcinile dând din coadă. Apoi iar a plâns în felul lui. Societatea modernă.</p>
<p>Pe Regis Roman îl găsiÈi Èi <a href="https://regis8roman.wordpress.com" target="_blank" rel="noopener noreferrer">aici. </a></p>
<p>CitiÈi Èi <a href="https://bel-esprit.ro/cat-despre-dragoste-lasati-femeile-sa-vina-la-mine/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Cât despre dragoste&#8230;.</a>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/09/40452339_236628693668303_3773920731440611328_n.jpg" width="100" height="100" alt="" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/regis-mafteiu-roman/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Regis Mafteiu Roman</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="Addthis" target="_self" href="https://regis8roman.wordpress.com/" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-addthis" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 448 512"><path fill="currentColor" d="M400 32H48C21.5 32 0 53.5 0 80v352c0 26.5 21.5 48 48 48h352c26.5 0 48-21.5 48-48V80c0-26.5-21.5-48-48-48zm-32 252c0 6.6-5.4 12-12 12h-92v92c0 6.6-5.4 12-12 12h-56c-6.6 0-12-5.4-12-12v-92H92c-6.6 0-12-5.4-12-12v-56c0-6.6 5.4-12 12-12h92v-92c0-6.6 5.4-12 12-12h56c6.6 0 12 5.4 12 12v92h92c6.6 0 12 5.4 12 12v56z"></path></svg></span></a><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#114;&#101;g&#105;&#115;&#095;ro&#109;&#097;n&#064;&#121;a&#104;o&#111;.&#099;om" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>