<p><strong>Literatura</strong> a fost, este Èi va fi un cîmp de bătălie. De cînd cuvîntul scris a căpătat formă de ficÈiune Èi nu s-a mai rezumat la stricta lui utilizare ca formă de transmitere a informaÈiei, cei care au făcut-o, care au scris ficÈiune adică, au devenit oponenÈi pe cîmpul de luptă al scrisului. Unii prin stricta calitate a ceea ce au scris Èi scriu, alÈii Èi prin adoptarea unei atitudini ceva mai războinice în acest sens. Ei, aceÈtia din urmă, Èi-au însuÈit adică Èi rolul de veritabili atacanÈi Èi critici ai cuvintelor scrise de alÈii. Din motive mai mult sau mai puÈin onorabile. Critica literară poate fi astfel împărÈită în două mari categorii: cea practicată din dragoste pentru literatură, pentru a pătrunde semnificaÈiile Èi ascunziÈurile a ceea ce s-a scris Èi se scrie Èi cea practicată cu scopul mai mult sau mai puÈin ascuns de a desfiinÈa din pură plăcere sau cu un scop anume, bine definit, literatura unui scriitor oarecare. Èi nu întotdeauna expertiza de care dă dovadă cel ce le practică este una solidă, construită pe aplecarea asupra cuvîntului scris din dragoste pentru el, aÈa cum ar trebui să fie firesc.</p>
<p>De scris s-a scris, se scrie Èi se va scrie Èi de acum înainte. În ciuda saltului ÈtiinÈific Èi tehnologic de care a beneficiat societatea omenească în ultima sută de ani. Scrisul a fost, este Èi va rămîne singura formă de transmitere a informaÈiei – în sensul larg al noÈiunii de informaÈie – care, odată apărut, a evoluat Èi a căpătat forma pe care o cunoaÈtem astăzi. Este poate singura formă de comunicare care Èi-a păstrat nealterat scopul. Pe aceeaÈi treaptă cu comunicarea orală, comunicarea scrisă prezintă avantajul în plus de a dăinui în timp. Păstrat cu grijă, regăsit, restaurat, conservat, reprodus, retipărit, scrisul nu moare.</p>
<p><img class="aligncenter wp-image-5924" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/01/43490642_103356867315938_4948467787224842240_o-1-e1548434917389.jpg" alt="" width="446" height="446" /></p>
<p>Spuneam că literatura este un cîmp de bătălie. Este. AÈa cum cuvîntul a fost, este Èi va fi o armă formidabilă, tot aÈa Èi literatura este un cîmp de luptă pe care cuvintele devin adevărate arme, de multe ori mult mai eficiente decît orice altă armă ar putea imagina Èi crea omul. Departe de destinaÈia lor evidentă la care ne poate duce cu gîndul cuvîntul “armă”, mai este Èi o alta, una exclusiv literară ca să zic aÈa. Este vorba de lupta directă dintre scriituri Èi dintre cei ce le scriu, lupta de afirmare Èi de urcare pe podiumul recunoaÈterii, al impunerii. Èi această luptă nu este întotdeauna onorabilă, rezumată la stricta calitate a creaÈiei.</p>
<p>Literatura românească nu este moartă, nici pe departe. După o scurtă perioadă de confuzie a reînceput să se miÈte, să dea din mîini Èi din picioare. Se scrie, se publică. Evident că în contextul actual cititul este o activitate care suferă. De ce să nu o spunem deschis, verde? Într-o epocă digitală, agitată, consumeristă Èi orientată pe facil, pe repede înainte, pe acum sau niciodată, o activitate ce presupune calm Èi întors de pagini îÈi găseÈte puÈin mai greu locul. Èi totuÈi se scrie Èi se citeÈte. Se citeÈte poate nu la acelaÈi nivel cum se făcea în urmă cu cîteva zeci de ani, e firesc să fie aÈa, viaÈa Èi modul ei de manifestare au evoluat, dar se citeÈte. Èi este bine.</p>
<p>Există în prezentul românesc tendinÈa puternică de a condamna literatura clasică, indiferent că este vorba de cea românească sau cea universală. Apărută iniÈial ca o scuturare copilărească de ceea ce este “vechi” Èi îmbrăÈiÈare a “noului”, ea a căpătat repede amploare. TendinÈa de a nega trecutul, firească de altfel în oarecare limite, s-a răsfrînt Èi asupra trecutului cultural, al literaturii mai precis. Gestul adolescentin de rupere de ceea ce a fost Èi de afirmare a propriei fiinÈe, a propriului fel de a fi, a depăÈit bariera neatîrnării Èi a încorporat obrăznicia specifică maturizării incomplete. O maturizare completă presupune Èi acceptarea a ceea ce a fost, a etapei anterioare atingerii punctului în care se poate spune că eÈti complet. Incriminarea literaturii clasice ca fiind veche Èi lipsită de orice ancoră în societatea actuală este o eroare gravă. Literatura – cea bună, de calitate, evident – nu are vîrstă. Ea doar există. A o arunca la coÈul de gunoi al creaÈiei – dacă se poate vorbi de aÈa ceva – este un gest absurd.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Cu unele excepÈii, orice literatură se înscrie mai mult sau mai puÈin în epoca în care trăieÈte scriitorul ce o produce. Èi nu este greu de observat că în epoca românească curentă o felie importantă din literatura publicată a urmat evoluÈia societăÈii Èi s-a înscris în liniile trasate de modă. Să dai omului ceea ce îÈi cere, ceea ce el vrea, nu este o practică chiar atît de dificilă de înÈeles. După avalanÈa de citate cu puternic impact emoÈional Èi paginile de internet de tip blog ce scriu despre drame, despre durere Èi despre descoperirea sinelui, este firesc ca Èi o bună parte din ceea ce se scrie la nivel de literatură amplă, roman, nuvelă, să se înscrie în aceeaÈi tendinÈă. Nu este o noutate sau o surpriză faptul că factorul emoÈional este unul foarte important Èi că cititorul vizat &#8211; care nu este întotdeauna Èi avizat &#8211; consumă cuvînt scris ce tratează problemele apropiate de ceea ce el simte. Dragoste neîmplinită, iubire dureroasă, suferinÈă cotidiană, frămîntare, toate sunt teme regăsite frecvent în literatura contemporană. Ceea ce nu înÈeleg cei ce condamnă literatura clasică este că Èi aceea a tratat aceleaÈi lucruri. Or, la o analiză amănunÈită, motivul condamnării poate fi regăsit în dorinÈa de a o desfiinÈa, cu scopul de a pune în lumina reflectorului propria creaÈie. Èi în acest caz pot fi observate motivele deja cunoscute de atacare a literaturii clasice: limbaj inaccesibil sau greu accesibil, nu mai este la căutare, nu mai este la modă, nu mai citeÈte nimeni aÈa ceva, este învechită.</p>
<p>În fond, motivele incriminării operelor anumitor autori ce au scris în secolul trecut, ca fiind nepotrivite pentru copiii de anumite vîrste, pot fi, după o atentă observare a celor ce le invocă, izolate Èi enunÈate destul de uÈor. Dintre toate, cîteva se fac remarcate prin frecvenÈa cu care sunt aduse în discuÈie, prin vehemenÈa de care dau dovadă cei ce le susÈin cît Èi prin motivele mai mult sau mai puÈin ascunse pe care parte din ei le au. Ce ar putea, de exemplu, să ducă la convingerea că Harry Potter, ce abundă în “wingardium leviosa”, “avada kedavra” sau “piertotum locomotor”, este mai accesibil unui copil de 8 ani decît “mălăieÈ în călcăieÈ” al lui Creangă? BineînÈeles că în epoca contemporană, modernă, pentru un copil de 8 ani, înconjurat de tehnologie ce la vîrsta lui poate trece foarte uÈor drept magie, mai atrăgătoare i se pare o mantie invizibilă decît o capră care cîntă. Èi mult mai uÈor acceptă el unele cuvinte pe care nu le înÈelege în detrimentul altora ce cu o minimă explicaÈie se pot bucura de aceeaÈi acceptare. Asta nu înseamnă însă că nu îÈi are Èi capra rostul ei Èi că trebuie respinsă cu vehemenÈă ca fiind improprie. Èi în multe cazuri adevărata întrebare ce trebuie pusă este aceasta: cine se opune mai mult citirii poveÈtii cu cei trei iezi, copilul sau părintele? Copilul o face din motive pe cît de simple pe atît de uÈor de înÈeles, nu-i place adică, pe cînd părintele, capabil să discearnă Èi să cearnă, motivează complet diferit, cu o altă încărcătură emoÈională. Èi uneori motivul este pe cît de simplu pe atît de contemporan: “nu mai este la modă” sau “cine mai citeÈte aÈa ceva?”.</p>
<p>Nu este nimic onorabil în a arunca cu noroi într-o scriitură care s-a consacrat deja Èi care Èi-a cîÈtigat locul pe scenă, în lumina reflectoarelor. A vorbi de rău o altă creaÈie, cu scopul ascuns de a o dărîma, este o practică josnică, nedemnă. AÈa cum am spus deja, literatura este un cîmp de bătălie, dar asta nu justifică tehnicile josnice de luptă adoptate de unii participanÈi. Singura luptă care ar trebui să se dea ar trebui să fie cea a calităÈii cuvintelor. Există unii scriitori contemporani care în mod vădit, îmbătaÈi de succesul gustat după publicarea propriilor volume, caută să lovească în ce a fost, în ce s-a scris. ÎÈi fac loc cu coatele cum s-ar spune. Or, datul din coate este bun atunci cînd stai la coadă Èi vrei să ajungi în faÈă, nesocotindu-i pe ceilalÈi. În literatură este doar marketing ieftin Èi Èipăt. Èi în timp ce ei Èipă, literatura “veche”, cum o numesc ei, vorbeÈte. Èi vorbeÈte în continuare extrem de bine.</p>
<p>Ceea ce foarte mulÈi uită este că Èi în literatură, ca în orice altceva, există un ciur al lui Eratostene care cerne. Or, dacă în el intră orice scriitură, sub el se adună, cernute asemeni numerelor, doar acelea care sunt prime.</p>
<p>CitiÈi Èi <a href="https://bel-esprit.ro/despre-literatura-succes-si-alti-demoni-interviu-cu-victor-chircu/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Despre literatură, succes Èi alÈi demoni&#8230;</a>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Victor Chircu' src='https://secure.gravatar.com/avatar/5c0961558aea6055454de2e52432180ffa9ee60bd93b0f0b2351ab4d4213dbfa?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/5c0961558aea6055454de2e52432180ffa9ee60bd93b0f0b2351ab4d4213dbfa?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/chircu/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Victor Chircu</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:chir&#099;u&#118;i&#099;to&#114;g&#105;&#111;&#114;g&#105;&#097;&#110;&#064;gm&#097;&#105;&#108;&#046;c&#111;&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>