<p class="body-text">Ce rămâne de făcut după o crâncenă suferinÈă? După ce ai simÈit că altul a plecat cu jumătate din corpul, mintea, sufletul, spiritul tău, Èi ai rămas precum androginul din <span style="color: #ff0000;"><a style="color: #ff0000;" href="https://bel-esprit.ro/ana-blandiana-cuplu-poem-al-dorului-de-absolut/" target="_blank" rel="noopener"><strong>poezia Anei Blandiana</strong></a></span>, ca o rană ce supurează amintiri râncede?</p>
<p class="body-text">ReÈetele altora nu pot deveni reÈete universale, pentru că fiecare individ e un microcosm în sine, o entitate cu alte variabile Èi cu altă configuraÈie existenÈială. Se poate, în schimb, ca din fiecare experienÈă cu care ne întâlnim, să extragem câteva idei. Nu sfaturi, ci, mai degrabă, puncte de reper în analiza situaÈiei proprii:</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<ul>
<li class="body-text">Rănile se vindecă în timp. Nu există decât termene aproximative de vindecare, pentru că sufletul nu trăieÈte în ani, zile, ore… Nu se poate acÈiona asupra lui decât prin doze de încredere, nu prin stabilirea unor termene. A spune „îmi trece în… x zile” înseamnă a induce o falsă programare a organismului Èi o nouă iluzie. Poate că ar fi mai eficientă încercarea de a înlocui aceste proiecÈii subiective cu planuri realiste, pe termen scurt: „pentru 5 minute, îmi voi seta mintea pe o dorinÈă realizabilă”. Există atât de multe lucruri frumoase de făcut în viaÈă, chiar Èi o simplă conversaÈie cu un om drag, o lectură scurtă, o încercare de a implica spiritul creativ Èi de a obÈine ceva care să dea senzaÈia de succes, atât de necesară creierului pentru a creÈte nivelul endorfinei, acel hormon al fericirii, uneori atât de greu de găsit. Apoi, <a href="https://www.catchy.ro/in-orice-relatie-exista-un-singur-moment-in-care-poti-da-inapoi/128963" target="_blank" rel="noopener">timpul alocat</a> va creÈte la 10 minute, la o oră, la intervale din ce în ce mai mari, care vor anihila cauza suferinÈei încetul cu încetul. Rana trebuie curăÈată prin îndepărtarea corpilor străini care ar putea produce infecÈia, apoi acoperită cu un start protector. Se numeÈte uitare. Bandajele trebuie schimbate din când în când, plaga are nevoie de aer pentru a forma crustă, iar senzaÈia că rana se vindecă iar în locul ei locul se cicatrizează (frumos) ar putea fi un imbold. Permanentizarea în starea negativă e echivalentă cu adâncirea ei. Dacă putem afla unde se găseÈte în corpul nostru, am putea acÈiona mental asupra ei, aÈa cum o facem în cazul unei plăgi reale. Nimic nu ne poate speria mai mult decât gândul că rana s-ar putea infecta Èi că am putea ajunge la operaÈie, nu-i aÈa? De ce n-am proceda la fel cu suferinÈa?</li>
</ul>
<h3 style="text-align: center;"><strong>Ce înseamnă <a href="https://www.youtube.com/watch?v=MRPGScZmTno" target="_blank" rel="noopener">Letting go</a>?</strong></h3>
<ul>
<li class="body-text">Refugiul în amintirile frumoase ale unei relaÈii ar trebui evitat în cazul în care decizia este iremediabil luată în „favoarea” despărÈirii (da, uneori desprinderea poate fi o soluÈie salvatoare, despre asta vorbim). Reîntoarcerea în locul în care s-a consumat fericirea nu face decât să reactiveze scânteile rămase printre aÈchiile de cenuÈă Èi să reinstaureze arderea, care nu se petrece aievea, ci într-o zonă a imposibilului, pentru că realitatea timpului este caracterul lui ireversibil. Amintirile melancolizează Èi creează falsa senzaÈie că undeva, cumva, mai există ceva de salvat, că „dacă a fost real odată, poate fi la nesfârÈit”. Autoflagelare sau chiar o formă de masochism psihic. Nu, câteodată nu e bine să-Èi doreÈti să rămâi în <a href="https://www.catchy.ro/despartiri-3-ingaduie-mi-sa-raman-in-inima-ta/127395" target="_blank" rel="noopener">inima</a> cuiva, pentru că îÈi e, pur Èi simplu, străină. Nu degeaba <a href="https://bel-esprit.ro/decalogul-lui-dante-calea-spre-paradis/" target="_blank" rel="noopener"><strong>Dante</strong> </a>construieÈte bolgii în Infernul lui, în care izolează fiecare dintre păcatele omenirii (dar nu despre sensul moral sau religios e vorba aici). Poate că ar fi interesant ca omul să poată închide ermetic fiecare amintire frumoasă într-o scrisoare, într-un mesaj pe care să-l elibereze pe apă într-o sticlă, odată cu suferinÈa. Într-o relaÈie încheiată, cea mai mică speranÈă a unei reveniri poate fi extrem de periculoasă Èi total ineficientă.</li>
<li><img class="aligncenter size-full wp-image-43408" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2022/11/fd83fdb2f2cfc00353e85c26363662e2.jpg" alt="woman" width="488" height="640" /></li>
<li class="body-text">Fiecare om îÈi poate conÈtientiza, cu luciditate, limitele. A cere ajutor nu e un semn de slăbiciune, ci unul de acceptare a propriei structuri. Confesiunea are rol terapeutic, e mai mult decât un loc comun această aserÈiune, dar unii uită de acest exerciÈiu, atât de simplu. Fie că este faÈă de o persoană de încredere, prin scris sau meditaÈie în deplină solitudine, scoaterea la lumină a gândurilor aflate în captivitate poate aduce lumină Èi ordine în ele. Exprimând suferinÈa, se creează analogii, se (re)stabilesc ecuaÈii, se eliberează inhibiÈii, se deconstruiesc prejudecăÈi. Nu, asta nu înseamnă reîntoarcere în acel trecut dureros, ci conÈtientizarea stării <em>de facto</em>, cu impactul viu pe care îl are asupra fiinÈei, la momentul prezent. Sunt atâtea <strong><a href="https://www.catchy.ro/cand-viata-face-daruri-otravite-1/127733" target="_blank" rel="noopener">cauze</a> </strong>ale suferinÈei, încât ele întrec variabilele fericirii. Uneori, a avea imaginea clară a prăpastiei în care te afli, poate duce la reevaluarea distanÈei pe care o ai de urcat până la nivelul acceptabil al echilibrului Èi al stimei de sine. Un fel de atingere a „nivelului mării”, pentru început. De acolo se va vedea uscatul, Èi ce poate fi mai frumos decât, în timpul naufragiului, să simÈi pământul sub picioare. Vei merge din nou.</li>
<li class="body-text">Vă veÈi întreba, cu siguranÈă, ce se întâmplă cu celălalt/cu partenerul, Èi care va fi soarta lui? Unii predică iertarea, alÈii se simt trădaÈi Èi simt o dorinÈă aprigă de răzbunare, pentru că le dă un confort temporar care le permite o gură de aer, alÈii se agaÈă cu disperare de orice semn pasibil de un nou reviriment, dispuÈi la orice compromis. Victimizarea e una din formele renunÈării la sine Èi face recuperarea extrem de dificilă, pentru că adânceÈte boala. Poate că ar fi mai bine să încercăm un exerciÈiu de demitizare. Magia îndrăgostirii, se Ètie, pune în umbră raÈiunea Èi inhibă mecanismele de autoprotecÈie, pentru că centrul atenÈiei se mută asupra partenerului, pe care îl înzestrează cu calităÈi uneori inexistente în plan real. Idealizarea e forma pe care iubirea o îmbracă în momente de exaltare, produse de excesul de endorfine, iar acest lucru creează dependenÈă, după cum spuneam. Dacă se adaugă Èi un sentiment al culpei sau al unei datorii implicite, în ecuaÈia iniÈială se adaugă un factor care poate accentua criza: cel moral, care este însă un construct artificial. Oamenii uită de propria rană, pentru a vindeca rănile altcuiva. Un fel de sindrom „maica Tereza”. Inoperant, ineficient, inutil. Nu vei putea să inspiri decât milă, aflându-te într-o situaÈie deplorabilă. Nu, nimeni nu e dator faÈă de propriul călău, nici nu se vindecă dăruindu-se celuilalt prin compasiune sau iertare. Predica în favoarea iertării e bună, atâta timp cât iertarea înseamnă îndepărtarea de sursa nefericirii. E un gest creÈtinesc, e adevărat, dar din punct de vedere al vindecării efective al persoanei rănite mi se pare un simplu exerciÈiu de valorizare morală, nicidecum psihică sau sufletească. <em>„Iertarea nu este un sentiment; este o formă de implicare.”</em>, spune <strong>Gary Chapman</strong>, Èi iată-ne ataÈati afectiv de celălalt printr-o altă legătură, în urma căreia efectele sunt prea puÈin vizibile. Cred că uitarea este forma supremă a iertării Èi este singura atitudine prin care omul se pate reechilibra, într-o primă instanÈă. Sacrificiul personal trebuie să aibă o miză uriaÈă, iar aici e ultima întrebare. „Letting go”, spune englezul. Èi mare dreptate are. Fără a doua Èansă. Sau a mia. Pentru musca prinsă în plasa păianjenului nu există posibilitatea de a deÈira Èesătura.</li>
</ul>
<h3 style="text-align: center;"><strong>Ce înseamnă REVOLUÈIA EMOÈIILOR? Podcastul Fain&;Simplu: <a href="https://www.youtube.com/watch?v=SV1E0M-q-aA" target="_blank" rel="noopener">AICI</a>.</strong></h3>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Bel Esprit' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/bel-esprit/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Bel Esprit</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:pconc&#117;&#114;s&#064;&#121;ahoo&#046;com" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>