<h3>Despre „Legi nescrise”</h3>
<p>Volumul de versuri „<em><strong>Legi nescrise” al Andrei Tischer</strong></em>, apărut la Editura Armanis din Sibiu, se construieÈte ca o elaborată definire a unui sine ipostaziat multiplu, dar aflat permanent în raportare la Celălalt. Imaginea care se desfăÈoară înaintea ochilor cititorului este aceea a unui drum <em>de la Ea la El</em>, aflaÈi, de cele mai multe ori, în puncte opuse, situate la capetele a două infinituri. Iubirea mijloceÈte întâlnirea dintre aceste două universuri Èi, în egală măsură, în punctul zero al întâlnirii dintre acestea se alcătuieÈte sau se găseÈte poezia &#8211; pare să spună autoarea -, aici este zona de liniÈte, de tăcere, locul aflat în afara timpului, spaÈiul în care fiinÈa se revitalizează, în care se recompune Èi se analizează.</p>
<p>Aici, la limita dintre cele două lumi, se află <em>o gară</em>, <em>un peron</em>, aici se poate trage aer în piept sau se anulează suferinÈa Èi se suspendă timpul. Èi de bună seamă, aici se făureÈte poezia. O poezie a viscerelor, a trăirilor intense Èi minuÈios analizate, o poezie construită cu <em>foame, sete, rană, oase, sânge</em> ca expresie a sincerităÈii sau a suferinÈei înÈelese ca necesitate a creaÈiei: <em>în inima mea nu mai e loc de sânge</em> sau <em>ei nu Ètiau că mi se terminase tot sângele</em>.</p>
<p><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/08/janusmiralles-1-e1535562074377.jpg"><img class="wp-image-557 alignleft" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/08/janusmiralles-1-e1535562074377.jpg" alt="" width="231" height="347" /></a></p>
<h2>Despre poezii</h2>
<p>Poeziile din volum sunt confesiuni Èi încercări de definire a eului prin raportare la timp sau la cuvânt, dar permanent prin raportare la iubire, fie ea suferinÈă sau extaz: <em>sunt rana din tâmplă</em> sau <em>sunt memorie întoarsă acasă pe scut</em>. Nimic nu există fără iubire, <em>e rătăcit drumul (Labirint), În afara iubirii nu e nimic, </em>e <em>glaciaÈiune, </em>e<em> apocalipsă</em>, ceea ce conduce la imposibilitatea de a crea: <em>nu mai scriu poezie de la plecarea ta (Istoria unei catastrofe)</em>.</p>
<p>Iubirea este descrisă în diverse chipuri: <strong>ca teatru de război, pe de o parte, dar Èi ca joc, candid sau hazardat</strong><em>, cu flori, fete sau băieÈi, melodii sau cântăreÈi,/ cu alba neagra Èi cu v-aÈi ascuns (Domenica) </em>sau, dimpotrivă, <strong>periculos, de noroc, ca o ruletă rusească, pe de altă parte;</strong> ca frenezie a simÈurilor, <em>dincolo de toate legile Èi emoÈiile</em>, dar Èi ca stare de seninătate, de repaus, ca o zi de duminică.</p>
<h2 style="text-align: center;"><a name="_Toc511891554"></a><strong><em>DOMENICA</em></strong></h2>
<p style="text-align: center;"><strong><em>„</em></strong><em>Duminica te iubesc cu tot ce nu te-am iubit în zilele săptămânii: </em><br />
<em>cu flori, fete sau băieÈi, melodii sau cântăreÈi, </em><br />
<em>cu alba-neagra Èi cu v-aÈi ascuns,</em><br />
<em>până la ameÈeală, până la nebunie,</em><br />
<em>cu ochi, coate, neguri sau morminte, </em><br />
<em>azi vreau să te iubesc până la disperare</em><br />
<em>a mea, a ta, a Dumnezeilor din cer Èi a tuturor celor sfinte</em><br />
<em>(e zi de biserică)</em><br />
<em>o să mă rog de tine să faci faÈă</em><br />
<em>am strâns din dinÈi o săptămână, câÈiva ani buni, vreo două secole</em><br />
<em>Èi acum e duminică, în fiecare secundă</em><br />
<em>dă-mi-te fără să judeci, arată-mi-te cu fiorul încâlcit de gânduri</em><br />
<em>respiră lângă mine cu pielea ta albă Èi moale</em><br />
<em>ca o dimineaÈă de vară cu soare năuc</em><br />
<em>Èi-am făcut un loc de joacă în mine, la umbră</em><br />
<em>de inimă de Èigancă să te descânte de-aproape</em><br />
<em>inima ta lasă iubirii mele spaima tăcerii</em><br />
<em>duminică, uite apele mele, pământul meu frământă-l</em><br />
<em>Èi aer inspiră cu grijă</em><br />
<em>gura ta naÈte în mine lumea a mia oară</em></p>
<p style="text-align: center;"><em>mă strânge Èi mă frânge-n lacătele mii </em><br />
<em>vreau să te iubesc azi, e duminică încă, pe trezie totul pare aÈa de uÈor</em><br />
<em>curg ceasuri grele cu răzvrătire de câine</em><br />
<em>uite, duminica mea Èi-o las Èie</em><br />
<em>fă cu ea ce vrei, descoase-o, arunc-o plămadă,</em></p>
<p style="text-align: center;"><em>citeÈte-o ca pe o rugă din sfântă carte a ta </em><br />
<em>de la stânga la dreapta de la început la final</em><br />
<em>totul meu ascultă din tine silabe albe, silabe negre</em><br />
<em>enigmatice talazuri risipit liman al zilei Èi al nopÈii</em><br />
<em>în mine creÈte biserică duminica asta</em><br />
<em>atât de puÈin a mai rămas din noi&#8230;”</em></p>
<p> ;</p>
<p>Iubita, femeia, îndrăgostita, poeta, magul, dar Èi Lorelei sau (un alt fel de) Anna Karenina sunt doar câteva dintre multele ipostaze ale feminităÈii pe care le sugerează volumul, în toate însă ceea ce contează pare să fie necesitatea de a construi pe sine prin cuvânt, prin poezie: <em>mă iartă, iartă, în ele stau silabă cu silabă</em>. Frenezia, pasiunea Èi descătuÈarea sunt stările care o validează: <em>am uitat să-Èi spun ceva, cred că era important / eu sunt Èigancă / eu nu iubesc – eu ard (Revenire)</em>, chiar dacă, uneori, rămâne într-o <em>târzie matematică</em>, numai singurătatea: <em>niciodată Èapte, mai rar doi, unu de cele mai multe ori</em>.</p>
<p>Celălalt, văzut Èi el în multe ipostaze, este, până la urmă, raÈiunea de a iubi. Cea mai interesantă definiÈie a lui este, totuÈi, aceea în care este asociat poeziei, Èi prin aceasta, liniÈtii sau spaÈiului protector: <em>Înăuntrul inimii mele stai tu Èi citeÈti poezii, apărat ca-ntr-o cetate (LiniÈte)</em> sau <em>eÈti o poezie închisă în trupul meu (Tu).</em> Celălalt contează, în ultimă instanÈă, pentru că a făcut posibilă iubirea Èi, odată cu ea, creaÈia. În consecinÈă, preexistenÈa Celuilalt e o condiÈie <em>sine qua non</em> a creaÈiei. (E posibilă, evident, Èi o altă cheie de lectură, în care Celălalt să fie validat doar în interiorul creaÈiei).</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<h2 style="text-align: center;"><a name="_Toc511891533"></a><strong><em>LINIÈTE</em></strong></h2>
<p style="text-align: center;"><strong>„ </strong><em>Înlăuntrul inimii mele stai tu Èi citeÈti poezii,</em></p>
<p style="text-align: center;"><em>apărat ca-ntr-o cetate</em></p>
<p style="text-align: center;"><em> cu gândul pierdut printre rânduri</em><br />
<em>îmi pare că toată liniÈtea curge prin noi</em><br />
<em>din cealaltă parte a lumii, cuvin</em></p>
<p style="text-align: center;"><em>tele mele cresc odată cu carnea</em><br />
<em>Èi înÈelesul lor din respiraÈia ta</em><br />
<em>are gustul sălbatic al primului fruct</em></p>
<p style="text-align: center;"><em>nicio miÈcare nu fac să te ating, să nu te deÈtept</em><br />
<em>am inventat un fel de limbaj al gândurilor</em><br />
<em>în care mările mele umed se dau mâinilor tale </em><br />
<em>Èi Èărmul meu cuminte se desface înaintea ta</em><br />
<em>în minte spun rugăciunea Èi torÈe aprind</em><br />
<em>până la ceruri cu focul meu în neÈtire&#8230;</em></p>
<p style="text-align: center;"><em>citeÈte trupul silabelor mele cu voce înceată</em><br />
<em>Èi roagă-te pentru puterea lor neÈtiută</em><br />
<em>îngenuncheată cuminte la marginea buzelor mele</em><br />
<em>pe pat de tăcere</em><br />
<em>în fiecare clipă a naÈterii lumii </em><br />
<em>am inventat un fel de carte a cărÈilor</em><br />
<em>în care scriu poezii pentru liniÈtea ta </em></p>
<p style="text-align: center;"><em>aÈa cum te văd, rezemat într-o parte cu mâna sub cap</em><br />
<em>îmi pare că citeÈti poezii &#8211; cuvinte tăcute ca-ntr-o biserică, </em><br />
<em>închisă cetate.”</em></p>
<p><strong> </strong></p>
<p>Între <em>ea</em> Èi <em>el</em>, oricare ar fi ipostazele lor, se desfăÈoară un dialog ca între <em>prezenÈă</em> Èi <em>absenÈă.</em> Astfel, fie începe un joc sau un dans (<em>vals</em> sau <em>tango</em>), fie se scrie o altfel de matematică (<em>târzie</em>), fie se împlineÈte un ritual cu descântece Èi incantaÈii, toate sunt doar modalităÈi prin care se caută o stare de armonie, de contopire sau de similitudine, un răgaz (de cafea), liniÈte sau tăcere.</p>
<h2>Tema volumului</h2>
<p>Prezentul volum al <strong>Andrei Tischer</strong> arată cum tema mare a iubirii trece astfel prin diverse registre, tonuri, ritmuri Èi stări, pentru că modul în care autoarea le surprinde este unul minuÈios, dar Èi riguros, de parcă ar fi înzestrată cu o lupă enormă cu care lucrează o bijuterie în filigran, pentru a-Èi înscrie (Èi) poeziile de faÈă. Prin vene pare să aibă cerneală în loc de sânge, pentru că propriul sânge i-a folosit pentru a le scrie. Ce rezultă este o poezie a unei (hiper)lucidităÈi copleÈitoare, izvorâte din sinceritate, dar Èi din necesitatea de a se înÈelege, de a se situa corect în raport cu lumea din jur, pe care o construieÈte în Èi prin celălalt, dar fără romanÈiozitate Èi fără romantism. Prin aceasta, poeziile sunt cu atât mai seducătoare cu cât ele sunt imagini ale sufletului dezgolit, necosmetizat.<a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/08/janusmiralles-7-e1535562252164.jpg"><img class=" wp-image-559 alignright" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/08/janusmiralles-7-e1535562252164.jpg" alt="" width="235" height="353" /></a></p>
<p>De aceea, poate nu este întâmplător faptul că în poeziile Andrei Tischer există o muzică <em>înlăuntrul</em> poeziei, rezultată nu numai din ritmul intrinsec (sau din denotaÈii), ci Èi din prezenÈa, poate în răspăr, a anumitor versuri din cântece contemporane, folosite poate tocmai pentru a compensa tonul uneori prea serios, alteori prea amar, cu care îÈi deconspiră sau îÈi arată sufletul.</p>
<p>AceeaÈi motivaÈie ar putea să existe Èi pentru folosirea, aÈ zice tot în răspăr, cu ironie sau cu autoironie, a unor cunoscute versuri sau imagini &#8211; uneori chiar colate sau îmbinate între ele &#8211; (Minulescu, Blaga, Arghezi sau Barbu, Èt. A. DoinaÈ, Nichita Stănescu etc.), pe care autoarea pare să le valorifice cu un umor prin care tinde să ne/se vindece de orgolii, dar Èi să-Èi camufleze, poate, suferinÈa sau dezamăgirea. În volumul de faÈă, drumul dintre <em>ea</em> Èi <em>el</em>, legaÈi inexorabil, dezvoltă, deopotrivă, un alt drum, între cititor Èi autoare. Èi acest drum trece, inevitabil, prin aceeaÈi <em>gară</em> sau prin <em>staÈia tramvaiului 19</em>, în care autoarea trebuie să se oprească să îÈi tragă sufletul Èi să se regăsească pe sine.</p>
<p> ;</p>
<h2 style="text-align: center;"><a name="_Toc511891560"></a><strong><em>RITUALICĂ </em></strong></h2>
<p style="text-align: center;"><em>în fiecare dimineaÈă tramvaiul 19 duce spre destinaÈii sigure cuvinte zălude</em><br />
<em>m-am trezit: el nu mai udă florile, nimic nu face, dragă</em><br />
<em>printre ele se aude tot mai rar Èi mai ciudat, desigur</em><br />
<em>ne-am iubit cu patimă Èi-am adormit </em><br />
<em>mi-am plimbat mâinile ca într-o tăcută rugă</em><br />
<em>ne-am sărutat urmele de sare cu sălbăticie</em></p>
<p style="text-align: center;"><em>cafeaua e amară azi de gustul tău</em><br />
<em>mirosul tău rămas în trupul meu schimbă culori</em><br />
<em>te pomenesc întruna dacă vreau să supravieÈuiesc</em><br />
<em>în staÈia de la Universitate coboară câteva grăbite</em><br />
<em>pe tocurile înalte par niÈte păpuÈi rigide</em><br />
<em>lăsând în urma lor întreÈesute</em><br />
<em>acele întrebări la care n-au găsit răspunsul potrivit</em><br />
<em>un te iubesc strivit în rama uÈii la plecare</em><br />
<em>o să te-aÈtept mereu s-a prăfuit deja </em><br />
<em>mă întorc la locul meu căci s-a eliberat</em><br />
<em>să facem dragoste, îÈi spun:</em><br />
<em>o să mă sting curând</em><br />
<em>apucă-mă cu braÈele uitării tale, îngroapă-mă în ele</em><br />
<em>apleacă-te asupra mea Èi aruncă o mână de pământ</em><br />
<em>ca amintire.</em></p>
<p>Aici este locul în care găseÈte Poezia, aÈa cum spuneam, pe care apoi o scrie după ce Èi-a potolit bătăile inimii Èi după ce a spus: <em>daÈi-mi, vă rog, o bucată de gheaÈă să-mi pun pe suflet (IncandescenÈă)</em>. Versul ajunge până la cititor, este o invocaÈie (incantaÈie) care o readuce în ipostaza de fiinÈă efemeră Èi fragilă, după ce a fost Lorelei, cea ademenitoare prin cântec.</p>
<p>Sursă foto: fubiz.net
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Ohara Donovetsky' src='https://secure.gravatar.com/avatar/92d260f2f0d6cb5ca4c1501c3f7afee1dc87ae6414e314f6ceb0c2676fd77e71?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/92d260f2f0d6cb5ca4c1501c3f7afee1dc87ae6414e314f6ceb0c2676fd77e71?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/ohara-donovetsky/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Ohara Donovetsky</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:oh&#097;&#114;&#097;&#095;do&#110;&#097;&#064;y&#097;&#104;oo&#046;&#099;om" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>