<h1><strong>În 2019, ar fi trebuit să ne amintim de sintagma hegeliană „O epocă se poate naşte doar pe baza dispariţiei altei epoci.” </strong></h1>
<p>&#8230; pentru a marca scurgerea celor trei decenii de la RevoluÈia din 1989. Multiplele perspective asupra evenimentelor de atunci lasă încă loc pentru dezbateri Èi e nevoie de aducere-aminte, de confesiuni Èi de reflecÈie pentru a suda în memorie ceea ce istoria oficială a consemnat. Astăzi, în plină criză sanitară, termenul brechtian <em>Verfremdungseffekt </em>(„efect de distanÈate”) pare mai actual ca niciodată în contextul spectacolului <strong>Jurnal de România. 1989</strong>, o <a href="https://www.tnb.ro/ro/jurnal-de-romania1989" target="_blank" rel="noopener">reprezentaÈie</a> în care judecata intră în disjuncÈie cu divertismentul.</p>
<p><amp-vimeo data-videoid="431809456" layout="responsive" width="1530" height="861"></amp-vimeo></p>
<p>Cu siguranÈă avea dreptate <a href="https://ro.wikipedia.org/wiki/Susan_Sontag">Susan Sontag</a> atunci când afirma că „impactul tehnologiei video este acela de a transforma intelectul uman într-o «antologie de imagini»”; descoperim aceste mutaÈii Èi în spectacolele regizoarei <a href="https://www.carmenlidiavidu.com/">Carmen Lidia Vidu</a>. Pe de altă parte, Ètim că &#8211; în raport cu istoria -, omul se află într-o poziÈie paradoxală: istoria e opera lui Èi numai a lui. Èi, totuÈi, erodată Èi relativizată, RevoluÈia din decembrie 1989 suscită interesul spectatorilor. În pofida crizelor (sanitară Èi economică), evenimentele din toamna-iarna anului 1989 glisează – încă &#8211; între istorie Èi mitologie. Recenta propunere a regizoarei <a href="https://www.tnb.ro/ro/carmen-lidia-vidu-1">Carmen-Lidia Vidu</a> devoalează raporturile dintre «ÈtiiÈe» Èi «neÈtiinÈe», invitând la reflecÈie. În viziunea realizatoarei, ecranul împlineÈte metafora unei teatralităÈi bogate, permanent extinse Èi reformulate. AÈa se explică hibridizarea spaÈiului de joc Èi transformarea <a href="https://www.tnb.ro/ro/teatrul/amfiteatru">Amfiteatrului</a> de la <a href="https://www.tnb.ro/ro">TNB</a> într-un imens univers căptuÈit cu forme complexe ale culturii digitale. Antropologic, sociologic, publicul nu mai e cel de acum 2500 de ani, nici cel de acum 30 de ani.Carmen Lidia Vidu deschide noi orizonturi ale teatrului prin recursul la spaÈiul virtual (creaÈia multimedia realizată de Cristina Nicoleta Baciu serveÈte perfect ideea spectacolului, iar muzica lui Ovidiu Zimcea reflectă acel univers tulburător), dar Èi la memoria subiectivă. AÈadar, ca o veritabilă polifonie informaÈională , <a href="https://www.tnb.ro/ro/jurnal-de-romania1989"><strong>Jurnal de România. 1989</strong></a> devine o plăsmuire vizuală copleÈitoare.</p>
<h3 style="text-align: center;"><strong>Aici procesul <a href="https://www.youtube.com/watch?fbclid=IwAR0SDhx7PVut2zK-QeZzLa3SMifTbiuheffX5lKWCNiDVTky0bvUe_b_F30&;v=cXgHS31HvZI&;feature=youtu.be">soÈilor CeauÈescu</a> &#8211; NECENZURAT</strong></h3>
<p>Plasată în descendenÈa liniei Erwin Piscator-Bertold Brecht-Heiner Müller-Robert Wilson, regizoarea Carmen Lidia Vidu aduce într-un spectacol Èi sensul unei figurări spaÈiale complementare spectacolului real: adaosuri care potenÈează prezenÈa interpreÈilor (filmul de animaÈie calchiază temele istorice, menÈinând interesul spectatorilor). Realizatoarea a găsit în «tribulaţiile» acestei perioade argumentul de care avea nevoie ca să echilibreze fascinaţia pentru documetar şi aplecarea sa către istoria «cu i mic». Mergând în zig-zag într-un infern al deşertăciunilor (comunismul românesc, aflat Èi astăzi undeva între punct Èi virgulă în marea istorie), spectacolul expune «poveÈtile unor „oameni obiÈnuiÈi”, care se dovedesc adesea ca fiind mai degrabă extraordinari». Èi în acest caz, <em>Verfremdungseffekt</em> /„efectul de distanÈare” cere o stare de detaÈare de la acÈiune, actorul este poziÈionat „lângă” rol în loc să fie „în” rol.</p>
<div id="attachment_27285" style="width: 738px" class="wp-caption alignnone"><img aria-describedby="caption-attachment-27285" class="wp-image-27285" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/09/Jurnal-6-300x200.jpg" alt="" width="728" height="486" /><p id="caption-attachment-27285" class="wp-caption-text">Ion Caramitru © TNB/Foto: Florin Ghioca, Vlad Lăzărescu</p></div>
<p>Celor care mai cred, încă, în teatru ca poveste care se desfăÈoară după o lege vizual-dramatică, Carmen Lidia Vidu le răspunde prin creaÈii care provin din adevărul pur uman, conjugat cu documentele/mărturiile din arhivele oficiale. Documentarea riguroasă, altoită cu seva sensibilităÈii personajelor selectate (patru actori mărturisind povestea propriei vieÈi dintr-o anume perioadă istorică) dă la iveală un cod nou, atât spaÈial, cât Èi al <em>logos</em>-ului/cuvântului. Bunăoară, actorul devine atât fiinÈă vie, proiecÈie bidimensională, dar Èi obiect teatral. Cele trei faÈete se vor regăsi într-un imens <em>puzzle</em> dinte prezenÈă Èi imagine, într-o arhitectură scenică născută din îngemănarea materialului cu imaterialul.</p>
<p>Istoria Revoluţiei din 1989, provocările sale şi mecanismele ei complexe nu se regăsesc la propriu în acest spectacol. Problema macroistorică se împleteşte cu istoriile narate de cvartetul actoricesc: <a href="https://www.tnb.ro/ro/oana-pellea">Oana Pellea</a>, <a href="https://www.tnb.ro/ro/ion-caramitru-781">Ion Caramitru</a>, <a href="https://www.tnb.ro/ro/florentina-tilea">Florentina Èilea</a> Èi <a href="https://www.tnb.ro/ro/daniel-badale">Daniel Badale</a>. ApariÈiile (în manieră brechtiană) în faÈa peretelui gri (dominanta cromatică a «epocii de aur») induc ideea bolii (comunismul), eroii înfruntă lumina reflectoarelor, prezentându-Èi singuri, în faÈa publicului, „fiÈa clinică”, căutându-Èi propriul adevăr vindecător. Carmen Lidia Vidu este autoarea care rostuieÈte tainic două componente ale teatrului: text (succesiune de monologuri) Èi actori într-un spaÈiu multifuncÈional, în care tehnica e contrapunctată de picturalitate Èi sculpturalitate. AÈadar, întreaga reprezentaÈie devine un colaj performativ multimedia în care textul vorbit este doar un element în acest imens caleidoscop în care imaginile sunt proiectate pe fundal, podea, scaune Èi inevitabil, pe trupurile spectatorilor.</p>
<div id="attachment_27283" style="width: 699px" class="wp-caption aligncenter"><img aria-describedby="caption-attachment-27283" class="wp-image-27283" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/09/Jurnal-4-300x200.jpg" alt="" width="689" height="460" /><p id="caption-attachment-27283" class="wp-caption-text">Daniel Badale, Flrentina Èilea, Oana Pellea, Ion Caramitru © TNB/Foto: Florin Ghioca, Vlad Lăzărescu Èi Florin Boicescu (dronă)</p></div>
<p>Cele patru vârfuri ale paralelogramului artistic se regăsesc pe diferite puncte din coordonatele istoriei. Dacă pe Oana Pellea cei mai mulÈi dintre spectatorii tineri o identifică datorită implicării sale active în viaÈa «CetăÈii», iar Ion Caramitru este deja o emblemă vie (implicarea sa în <a href="https://bel-esprit.ro/s-a-intamplat-in-23-decembrie/" target="_blank" rel="noopener">evenimentele din 1989</a> a fost vizibilă, aÈa că artistul a devenit erou în conÈtiinÈa publică) a luptei anticomuniste (ambii actori rezistaseră în comunism graÈie subterfugiilor teatrului de tip esopic, mai ales de la <strong><a href="https://www.bulandra.ro/">Bulandra</a></strong>), mai tinerii Florentina Èilea Èi Daniel Badale se revendică din aripa celor care-au copilărit sub «dictatura roÈie»/comunistă.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<div id="attachment_27282" style="width: 702px" class="wp-caption aligncenter"><img aria-describedby="caption-attachment-27282" class="wp-image-27282" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/09/Jurnal-3-300x200.jpg" alt="" width="692" height="462" /><p id="caption-attachment-27282" class="wp-caption-text">Oana Pellea © TNB/Foto: Florin Ghioca, Vlad Lăzărescu</p></div>
<p>Fluxul de imagini din arhivă năvăleÈte peste trupurile actorilor, iar evocările acestora se supradimensionează. Cadrul plastic al reprezentaÈiei joacă un rol hotărâtor, sugerează locul acÈiunii – sub ochii privitorilor se ivesc, pe rând, tablouri ce redau imaginile acelor momente istorice. Veritabile paracomentarii vizuale, proiectate pe zidul panoramic de sute de metri pătraÈi ai Amfiteatrului Teatrului NaÈional, imaginile susÈin emoÈiile din cuvintele exprimate de protagoniÈti. Axul istoric al demersului fiind asigurat de intervenÈiile filmate ale istoricilor Germina NagâÈ, Dan Voinea Èi Denis Deletant, în jurul acestuia pivotând poveÈtile sincere ale celor patru actori din distribuÈie.</p>
<p>Oana Pellea, mai expresivă şi mai vibrantă ca niciodată, atrage camera de filmat şi ne captează atenţia; mergem pe urmele tinerei care pendula între panică Èi teroare (astăzi, trăind senzaÈia că RevoluÈia stă sub zodia farsei). Acest spectacol are meritul de a prezenta scufundarea bruscă a unei lumi, printr-o gaură a cheii. Bunăoară, o vom regăsi Oana Pellea la oarecare depărtare de senzuala <em>MaÈa</em> din <strong>Trei surori</strong> sau de tandra <em>Tanti Roz</em> din <a href="https://www.bulandra.ro/oscar-si-tanti-roz-2/"><strong>Oscar Èi Tanti Roz</strong></a>, dar, la fel de convigătoare în a emoÈiona. Legăturile subtile dintre actorii din acest careu se lasă intuite. În cazul Florentinei Èilea, regizoarea pare să caute identificarea acelei ideologii care se ascunde în spatele inocenţei unor copii. Florentina Èilea este fiica unui militar din IaÈi Èi a recitat poezii pentru CeauÈescu, fiind printre copiii care îl întâmpinau când mergea în vizite oficiale prin Èară. Într-un registru metaforizant (rochie purpurie aluzie la comunism), actriÈa Florentina Èilea povesteÈte &#8211; în prolog &#8211; cum l-a înlocuit, când era mică, pe fratele său bolnav într-un spectacol dedicat „tovarăÈului”.</p>
<div id="attachment_27281" style="width: 701px" class="wp-caption aligncenter"><img aria-describedby="caption-attachment-27281" class="wp-image-27281" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/09/Jurnal-1-300x200.jpg" alt="" width="691" height="460" /><p id="caption-attachment-27281" class="wp-caption-text">Florentina Èilea © TNB/Foto: Florin Ghioca, Vlad Lăzărescu</p></div>
<p>Confruntată cu probleme delicate &#8211; vinovăţia transmisă de la o generaţie la alta şi ieşirea bruscă din copilărie („Când l-au omorât pe CeauÈescu, mâncam Èi plângeam.”), tânăra artistă schiÈează mistificările istoriei. Dacă Ion Caramitru a devenit erou în conÈtiinÈa publică, acest <strong>Jurnal</strong> îi oferă Èansa de-a povesti publicului despre ceea ce nu s-a văzut la televizor, adică împărÈirea puterii. Chiar după 30 de ani de la RevoluÈie, ni-l amintim cu toÈii pe Ion Caramitru, fiind legendară expresia televizată în direct: „<em>Fraţilor, am învins!&#8221;.</em></p>
<p>Departe de apariÈiile pline de charsimă de la <strong>Bulandra</strong> sau din filmele de pe marele ecran, viaÈa acestui maestru al artei actoriceÈti însuma Èi relaÈii corozive cu regimul comunist, persecuÈii, deposedări de averi Èi detenÈii, despre care nu se povestea niciunde.Vocea actorului, care excela în potrivirea versurilor eminesciene, îmbânzeÈte universul multimedia (fotografii de epocă, extrase din dosarele securităÈii) Èi-l transformă în materie pur teatrală.</p>
<div id="attachment_27280" style="width: 699px" class="wp-caption aligncenter"><img aria-describedby="caption-attachment-27280" class="wp-image-27280" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/09/Jurnal-2-300x200.jpg" alt="" width="689" height="460" /><p id="caption-attachment-27280" class="wp-caption-text">Ion Caramitru © TNB/Foto: Florin Ghioca, Vlad Lăzărescu</p></div>
<p>Despre Daniel Badale, scriam în 2012: „Distribuirea actorului Daniel Badale în rolul lui <a href="https://agenda.liternet.ro/articol/14623/Madalina-Dumitrache/Un-moralist-discret-Omul-cu-martoaga.html">Chirică</a> s-a dovedit o idee sclipitoare. Actorul, cu o fizionomie blajină, conferă o expresivitate nuanţată şi controlată a jocului, dând veridicitate portretizării.” AÈadar, actorul care se identifică perfect cu umilul, dar onestul Chirică, în zilele RevoluÈiei, deÈi era soldat în termen, din motive neclare, nu ia parte la eveniment. Artistul de azi are convingerea că nu a fost RevoluÈie. Prin urmare, un om activ, aflat în mijlocul acÈiunii rămâne inactiv relevând fluiditatea adevărului într-un moment de răscruce. Realizatoarea a împletit cu abilitate Èesătura antropologică din discursurile celor patru actori Èi-a evidenÈiat atât deosebirile, cât Èi asemănările. O scenă (de viaÈă reală) avea să fie descifrată peste mulÈi ani, când doi dintre protagoniÈtii de atunci aveau să îÈi mărturisească cum, la RevoluÈie, s-au aflat faÈă în faÈă: Caramitru în faÈa unui TAB, Badale soldat, pregătit să primească ordinul de tragere. Nimic întâmpător pentru doi actori care împrumutaseră, pe scenă, aerul dubitativ al prinÈului Hamlet.</p>
<div id="attachment_27284" style="width: 734px" class="wp-caption aligncenter"><img aria-describedby="caption-attachment-27284" class="wp-image-27284" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/09/Jurnal-5-300x200.jpg" alt="" width="724" height="483" /><p id="caption-attachment-27284" class="wp-caption-text">Daniel Badale © TNB/Foto: Florin Ghioca, Vlad Lăzărescu</p></div>
<p><strong>Jurnal de România.1989</strong></p>
<p>Paracomentariul vizual (elementele de bandă desenată cu supereroi Èi anonimi) indică fragilitatea adevărului obiectiv Èi conferă senzaÈia de mitologizare. La final, stai Èi te-ntrebi de ce nu este de mirare că singurul lucru pe care îl Ètii despre RevoluÈie rămâne ceea ce spunea Shakespeare, prin <a href="https://www.uniter.ro/hamlet-cu-ion-caramitru-premiera-a-teatrului-national-radiofonic-in-auditie-cu-public-la-sediul-uniter/">eroul</a> întrupat magistral de Ion Caramitru, &#8211; „vorbe”/<em>word</em>s.</p>
<div id="attachment_27278" style="width: 699px" class="wp-caption aligncenter"><img aria-describedby="caption-attachment-27278" class="wp-image-27278" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/09/Jurnal-300x200.jpg" alt="" width="689" height="460" /><p id="caption-attachment-27278" class="wp-caption-text">Teatrul NaÈional din BucureÈti © TNB/Foto: Florin Ghioca, Vlad Lăzărescu Èi Florin Boicescu (dronă)</p></div>
<p>ÎnÈelegem din acest demers spectacular că recuperarea forÈei de exprimare Èi bogăÈiei mijloacelor estetice ale artei teatrale rămâne o miză importantă în <a href="https://www.tnb.ro/ro/jurnal-de-romania1989"><strong>Jurnal de România. 1989</strong></a><strong>.</strong> Fuziunea text-imagine pune în valoare măiestria actorilor Èi virtuozitatea realizatoarei. Imaginea cu inscripÈia „S-a murit pentru libertate/ 21-22 Decembrie 1989” ne aminteÈte că acest spectacol poate fi atât un omagiu adus celor pe care comunismul i-a răpus, cât Èi o invitaÈie la reflecÈie pentru cei care astăzi încă se complac în nepăsare. Spectacolul devine un eficient vehicul de comunicare, o reală invitaÈie la dialog.</p>
<p><strong>Jurnal de România.1989</strong></p>
<p><strong>*jurnalul unei revoluÈii, spectacol de teatru multimedia documentar</strong></p>
<p>Regie : Carmen Lidia Vidu</p>
<p>Scenariu: <a href="https://www.tnb.ro/ro/carmen-lidia-vidu-1">Carmen Lidia Vidu</a></p>
<p>Costume: <a href="https://www.tnb.ro/ro/florilena-popescu-farcasanu">Florilena Popescu Fărcăşanu</a></p>
<p>Multimedia: Cristina Nicoleta Baciu</p>
<p>Muzica: Ovidiu Zimcea</p>
<p>Benzi desenate: Gabriela Schinderman</p>
<p>Regia tehnică: Marcel Bălănescu</p>
<p>DistribuÈie: Ion Caramitru, Oana Pellea, Daniel Badale, Florentina Èilea</p>
<p>Durata: 90 min</p>
<p>Pauză: nu</p>
<p><strong>Foto: Florin Ghioca, Vlad Lăzărescu Èi Florin Boicescu (dronă)</strong></p>
<p> ;</p>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/10/89.jpg" width="100" height="100" alt="" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/madalina-dumitrache/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Mădălina Dumitrache</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>Cultura te îmbogăţeşte, te plasează pe o anumită ierarhie valorică, cu condiţia să fie dublată de inteligenţă şi de cei şapte ani de acasă. Licenţiată în Teatrologie-Filmologie (U.N.A.T.C. I.L.Caragiale, Bucureşti) şi Pedagogie (Univ. Buc.), mă simt aproape de cei “săraci în arginţi, dar bogaţi în iluzii” ştiind că cea mai subtilă, dar solidă, formă de supravieţuire este cultura Èi că întotdeauna “Les <em>beaux esprits se rencontrent</em><em>”</em>.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="Addthis" target="_self" href="https://www.facebook.com/madalina.dumitrache.3" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"></span></a><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#109;&#097;&#100;ali&#110;a&#046;&#100;&#117;m&#105;&#116;ra&#099;&#104;&#101;&#064;y&#109;ai&#108;.&#099;om" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>
„Jurnal de România. 1989”
