<div>
<div class="" dir="auto">
<div id="jsc_c_1pr" class="x1iorvi4 x1pi30zi x1l90r2v x1swvt13" data-ad-comet-preview="message" data-ad-preview="message">
<div class="x78zum5 xdt5ytf xz62fqu x16ldp7u">
<div class="xu06os2 x1ok221b">
<div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xdj266r x126k92a">
<div dir="auto"><strong><em><span style="color: #ff0000;">Disclaimer</span>: Subspecia jigodiei nu are nimic de-a face cu nobilele subspecii ale lupului cenuÈiu</em></strong></div>
<div dir="auto"></div>
</div>
<div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a">
<div dir="auto">Adevărul este că, oricâtă experienÈă de viaÈă ar acumula cineva, cu <strong>jigodiile</strong> e greu să te descurci, deÈi, paradoxal, cele mai multe dintre specimene sunt previzibile în cameleonismul comportamentului lor.</div>
<div dir="auto">Pentru mine, jigodiile sunt rataÈii năpârliÈi care amuÈinează îndelung, cu nedisimulat interes, gardurile la care urmează să schelălăie cu insistenÈă întru milogeala pentru atenÈie, looserii <em>low profile</em> care, odată băgaÈi în seamă, nu numai că Èi se urcă în barcă, dar Èi-o Èi fură (Èi hoÈia se învaÈă, nu-i aÈa?), după ce te-au aruncat în apă.</div>
<div dir="auto"><em><strong>Genul care se nasc talent Èi mor speranÈă. </strong></em></div>
<div dir="auto">Într-o primă fază, jigodiile se prefac nefericite, îÈi plimbă botul plin de bube prin faÈa porÈilor, scot scheunături îndelung repetate printre dărămăturile vieÈii Èi se gudură bălos când se deschide fereastra ca să li se arunce un colÈ de pâine.</div>
<div dir="auto">De pe cealaltă parte a străzii, cineva a strigat cu asprime ”marÈ, javră!”.</div>
<div dir="auto">Vocea lui pare să fie a unui cunoscător al speciei, dar, la început, nimeni nu-l ia în seamă.</div>
<div dir="auto">”<em>Lasă-l, e bolnav Èi flămând, ce-ai cu el?</em>”, se aude de la fereastră.</div>
<div dir="auto">Cunoscătorul nu mai zice nimic. Argumentele lui ar părea răutăcioase sau, cel mult, patetice. Închide geamul, trage perdeaua, apoi draperia, iar peste câteva minute simte nevoia să lase Èi oblonul. Ètie el ce Ètie că de-aia e cunoscător. ÎÈi pipăie instinctiv cicatricile de pe piciorul stâng. Cea mai mare e de vreo 14-15 cm.</div>
<div dir="auto">Acum câÈiva ani, o jigodie, la fel de buboasă ca asta care scheaună acum printre frunze, l-a muÈcat până la os, după ce, crezându-l aproape muribund, îl hrănise zilnic, îi scosese cu mâna lui căpuÈele din blană Èi-i schimbase în fiecare zi apa din castronul de la poartă. Mai întâi îl lăsase să doarmă în faÈa garajului.</div>
<div dir="auto">Apoi, într-o noapte în care o ploaie rece părea să nu se mai oprească, Èi-a făcut milă de el Èi l-a băgat în garaj. La primul viscol, i-a pus pe jos un pled vechi Èi l-a lăsat să doarmă în holul casei. Într-o dimineaÈă de februarie, era atât de frig, încât Èi-a călcat pe suflet Èi pe principii (”n-o să Èin niciodată un animal de pripas în casă!”) Èi nu l-a mai scos afară, aÈa cum făcea, de obicei, când pleca la serviciu. La întoarcere, jigodia era întinsă peste pantofii lui.</div>
<div dir="auto">Culmea, nu s-a supărat. Nu l-a alungat. I-a Èters cu grijă, i-a pus în cutie, fiecare pereche în cutia ei, oricum trebuia să facă asta de mult timp, lăsându-i jigodiei din ce în ce mai mult spaÈiu liber. ”Gata!”, Èi-a zis, ”în casă nu are ce căuta!”. După numai o săptămână însă, jigodia dormea pe canapea. Bubele i se vindecaseră, se gudura Èi dădea din coadă preÈ de un sfert de oră când omul venea de la serviciu Èi apoi dormea dus până dimineaÈă.</div>
<div dir="auto">La un moment dat, i s-a părut că în casă mirosea urât. De fapt, că puÈea. Jigodia se uÈurase pe covor. Direct pe covor. Unul vechi, manual, cu motive de vânătoare, pe care-l cumpărase de la un bătrân, fost ambasador, cu care împărÈea pasiunea pentru Orientul îndepărtat.</div>
<div dir="auto">S-a supărat atât de rău, încât a dat jigodia afară, în zăpadă.</div>
<div dir="auto">Ca orice jigodie cu exerciÈiu îndelungat în ale scheunatului pervers, jigodia n-a plecat. S-a făcut, demonstrativ, covrig sub geamul luminat al biroului, unde Ètia că omul petrecea ore nesfârÈite lucrând Èi citind, prefăcându-se că tremură din tot corpul lui greoi de jigodie bine hrănită, până când, cu un gest inadmisibil de prost calculat, omul i-a deschis din nou uÈa, făcându-i semn că poate dormi pe hol. Doar pe hol. Javra Èi-a lăsat dramatic în jos ochii fals înlăcrimaÈi Èi s-a culcat pe vechiul pled incomod de la intrare.</div>
<div dir="auto">”<em>Fir-ai al dracului să fii tu cu pledul tău scârbos cu tot!</em>”, a mârâit javra prefăcându-se recunoscătoare. Omul a simÈit că îi vor da lacrimile de milă. Cum a putut să fie atât de crud cu o fiinÈă nefericită?”</div>
<div dir="auto">Javra a răbdat preÈul soios mai bine de o lună. Omul l-a crezut blând Èi inteligent. I-a dat din nou drumul în sufragerie, în seara când a aflat că-i murise pe neaÈteptate cel mai bun prieten. S-a aÈezat pe canapea Èi a mângâiat jigodia pe cap. Instinctiv, jigodia a dat să mârâie deranjată, dar Èi-a amintit că nu trebuie să comită nicio greÈeală, că nu venise timpul Èi s-a prefăcut fericit. A dat din coadă, dar încet, ca Èi cum ar fi fost adormit Èi totul îi părea un vis.</div>
<div dir="auto">Omul n-a simÈit nimic nelalocul lui. Era prea trist. A doua Èi a treia zi a lipsit mult de acasă. Ore în Èir, jigodia a rămas singură. S-a urcat pe birou, s-a uÈurat pe hârtiile lăsate fără grijă la vedere, a răscolit pământul din vasul mare al trandafirului japonez pe care omul îl îngrijea ca pe un copil nou-născut, apoi, cu labele pe care Èi le murdărise special a lăsat urme negre pe fotoliul tapiÈat în piele albă, unde omului îi plăcea să citească în fiecare seară.</div>
<div dir="auto">La urmă, cu prima gheară, cea mai ascuÈită, a labei din faÈă a tras o zgârietură adâncă, adâncă de tot, cu toată ura lui nemetabolizată de jigodie buboasă. Pielea albă s-a desfăcut ca o rană, buretele gălbui a ieÈit prin ea curios, Èi nedumerit, umflându-se ca o gogoaÈă arogantă sau ca o ciupercă otrăvitoare.</div>
<div dir="auto">Jigodia s-a urcat pe fotoliu, a privit satisfăcută dezastrul lăsat în camera unde stătea de ceva vreme Èi Èi-a golit maÈul cu vădită satisfacÈie chiar pe catifeaua roÈie a pernei de pe fotoliu. Apoi, a ieÈit în hol Èi s-a pus pe aÈteptat. Ètia că omul se va întoarce târziu Èi s-a culcat chiar pe geanta lui mare de voiaj, pe care n-apucase să o desfacă după ultima călătorie.</div>
<div dir="auto">
<div id="attachment_44165" style="width: 574px" class="wp-caption aligncenter"><img aria-describedby="caption-attachment-44165" class="size-full wp-image-44165" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2022/12/76bdc7ea0f10d22fdde8d8a883c4e3c5.jpg" alt="" width="564" height="971" /><p id="caption-attachment-44165" class="wp-caption-text">Lup, Bel-Esprit.ro</p></div>
</div>
<div dir="auto">Pe la miezul nopÈii, poarta a scârÈâit prelung. Jigodia a ciulit urechile Èi s-a ridicat. Nu ca să-l întâmpine pe om, ci ca să-Èi găsească poziÈia cea mai bună să-l atace. A aÈteptat să audă cheia răsucindu-se în broască Èi a început să mârâie ameninÈător. ”Hai să&#8230;”, atât a apucat să spună omul obosit care-i adusese de mâncare jigodiei aciuate în casa lui.</div>
<div dir="auto">Atât Èi s-a trezit cu namila grămadă peste el. Evident, jigodia îÈi calculase cu grijă unghiul de atac, astfel încât, luat prin surprindere Èi complet imobilizat, omul n-avea cum să se apere. Jigodia muÈca din el cu furie, îi simÈea colÈii înfigându-i-se adânc în carne Èi sângele cald Èi sărat îi ÈâÈnea din răni, împroÈcându-l până sus, pe obraji.</div>
<div dir="auto">Niciodată nu Èi-a amintit cât a durat până a reuÈit să apuce piciorul fructierei de bronz de pe măsuÈa de la intrare, în care-Èi lăsa cheile Èi să lovească în cap jigodia furibundă. O dată, de două ori, de trei, habar n-avea de câte ori făcuse asta cu mâna zdrenÈuită de muÈcături, cu greu eliberată din strânsoarea jigodiei pe care o hrănise, o vindecase, o lăsase liberă prin casa lui, deÈi îÈi jurase că nu va face asta niciodată, dar chiar niciodată, oricâtă milă i-ar stârni vreo fiinÈă, indiferent de regnul căruia îi aparÈine. Fiindcă nimic nu te vulnerabilizează în faÈa oamenilor mai mult decât mila.</div>
<div dir="auto">Mila, ca formă de empatie bolnăvicioasă. Cu un schelălăit prelung, jigodia s-a târât prin deschizătura uÈii Èi-a dispărut în noapte. Într-un târziu, omul a reuÈit să se ridice cu greu. Prin mâneca zdrenÈuită Èi plină de sânge a puloverului i se vedea carnea crâmpoÈită, roÈie Èi înflorită de umflături neregulate.</div>
<div dir="auto">Durerea îi amorÈise toate simÈurile. Mai trăise asta o dată Èi tot nu se lecuise. La urmă, a văzut dezastrul din cameră: biroul, fotoliul cu pielea albă sfăÈiată de gheare, urina Èi fecalele împrăÈtiate peste tot, preÈiosul lui trandafir japonez cu rădăcinile lăsate la vedere, resturi de viaÈă care nu mai aveau niciun rost&#8230;</div>
<div dir="auto">La spital, îl cususeră, pe obraz fuseseră necesare două copci, pe mâini Èi pe picioare aveau să-i rămână cicatrici groase, aÈa-i spusese doctorul Èi aÈa se Èi întâmplase. Trecuseră patru ani de atunci Èi în seara în care auzise pe stradă schelălăitul acela sfâÈietor de cunoscut, toată carnea lui a tresărit, stomacul i s-a strâns de frică sau de furie, nici măcar nu mai conta Èi primul lui gest a fost să încuie de două ori uÈa cu cheia, de parcă jigodia aceea care-i bântuia somnul în coÈmaruri ar fi fost în stare să o deschidă Èi să intre din nou peste el.</div>
<div dir="auto">Nu s-a putut ierta pentru că Ètia ce-o să-l aÈtepte Èi totuÈi a adus în casa lui o jigodie cu ochi plângăcioÈi care fusese la un pas să-l omoare.</div>
<div dir="auto">Pentru că-i făcuse un bine.</div>
<div dir="auto">Pentru că nu se îndurase să-l lase în ploaie Èi-n frig.</div>
<div dir="auto">Pentru că se lăsase înÈelat de schelăielile lui jalnice de cabotin muribund experimentat.</div>
<div dir="auto"><strong>P. S. Jigodia e singura subspecie care nu va fi niciodată declarată ”pe cale de dispariÈie”.</strong></div>
<div dir="auto"></div>
</div>
</div>
<div dir="auto">CitiÈi Èi articolul semnat de Andrei Crăciun, <strong><a href="https://www.catchy.ro/manifest-intru-apararea-femeilor-independente/66389" target="_blank" rel="noopener">AICI.</a></strong></div>
</div>
</div>
</div>
</div>
<div dir="auto"></div>
<div dir="auto"></div>
<div dir="auto">Èi tu poÈi să scrii pe <span style="color: #ff0000;"><em><strong>Bel-esprit.ro.</strong></em></span></div>
<div>
<div id="jsc_c_1ps" class="x1n2onr6">
<div class="x1n2onr6">
<div>
<div class="xua58t2 xzg4506 x1ey2m1c xds687c x47corl x10l6tqk x17qophe x13vifvy"></div>
<div class="x1o1ewxj x3x9cwd x1e5q0jg x13rtm0m x1ey2m1c xds687c xg01cxk x47corl x10l6tqk x17qophe x13vifvy x1ebt8du x19991ni x1dhq9h" data-visualcompletion="ignore"></div>
</div>
</div>
</div>
</div>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Adriana Bogatu' src='https://secure.gravatar.com/avatar/09d9abd0b411ec67c7e47efaeff814781ee00bb5280222e2184c91622fe5cd47?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/09d9abd0b411ec67c7e47efaeff814781ee00bb5280222e2184c91622fe5cd47?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/adriana-bogatu/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Adriana Bogatu</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:adi&#098;og20&#048;7&#064;ya&#104;&#111;o.c&#111;&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>