<p>Poet de excepÈie, strălucitor, coleg de generaÈie cu <a href="https://bel-esprit.ro/imbratisarea-este-insasi-poezia-nichita/" target="_blank" rel="noopener"><strong>Nichita Stănescu</strong></a> Èi <a href="https://bel-esprit.ro/adrian-paunescu-trecutul-mi-l-asum-si-nu-mi-e-teama/" target="_blank" rel="noopener"><strong>Adrian Păunescu</strong></a>, s-a stins nedrept de repede, lăsând în urmă dâra de aur a unui talent exploziv, cunoscut destul de puÈin generaÈiilor de astăzi. Anul acesta ar fi împlinit 80 de ani.<br />
Poezia lui Ioan Alexandru poate fi împărÈită în două părÈi. Poezia de până la <strong>Imne</strong> (1975), <em>este „o introducere în lumea Èărănească, în universul rural românesc, unde viaÈa cotidiană se împleteÈte strâns cu credinÈa, cu legea, într-un mod ce aminteÈte de ortodoxismul popular, folcloric, la care au apelat Èi poeÈii Nichifor Crainic sau Radu Gyr, chiar Lucian Blaga, Aron CotruÈ Èi Octavian Goga.”</em><br />
În totalitatea ei, lirica lui Ioan Alexandru este o expresie tipică a sufletului satului, a lumii rurale văzute ca centru al universului, cadrul experienÈelor sale existenÈiale Èi prag al credinÈei. „Sufletul satului îl modelează Èi-l inspiră, el însuÈi fiind urmaÈ de cântăreÈi dieci, în stranele bisericilor transilvane” : <em>„frenetic în faÈa oriÈicui / Èi-s pregătit de jertfă în fiecare clipă, / Că nu mă tem de-acum de spada nimănui / Èi fiece idee a mea e cu aripă”</em> (Autoportret).<br />
Volumul <strong>Cum să vă spun</strong> (1964), conÈine poemul, care are statut de emblemă, Mânzul, care, „dincolo de naturaleÈea amintirii unui tânăr Èăran aflat la sfârÈitul studiilor universitare, care înlesneÈte, prin intervenÈia sa, pe când abia ieÈea din copilărie, ivirea pe lume a unui animal; face trimiteri adiacente la naÈterea biblică Èi la profunda legătură care se stabileÈte între fiinÈă Èi pământ, prin năvala simÈurilor Èi spectacolul instalării vieÈii” : „Eram pe câmp, când răsăritul soare / Întemeia în mine, stingând, o nouă zi. / Întinsă pe pământ o iapă înspumată / Gemea aÈa de gravă Èi necheza uÈor. / Mi-am suflecat cămaÈa, îngenuncheai îndată/ Èi cum Ètiui am dat un ajutor&#8230; / Dar presimÈea lumina cum dă în el năvală, / Èi arborii pădurii din depărtare, hăt, / Îi frământau auzul trăsnind pe verticală: / Râuri veneau în goană cu străluciri de stea / Èi vânturi cu miresme de ierburi necosite, / Èi dintre toate-acestea mai iute se-afirma / Pământul – el vorbea cu mânzul prin copite!” (Mânzul).<br />
Prin întreg materialul de inspiraÈie, atitudine Èi sensibilitate, volumul <strong>Cum să vă spun</strong> se încadrează în tradiÈionalism, într-un tradiÈionalism ce include însă modernismul. Notele elegiace Èi patriarhalismul nu reproduc nici neoromantismul, nici sămănătorismul, ci se armonizează cu melosul cantilenei simboliste sau obiectivează expresia printr-un clocot de vitalitate, prin frusteÈea limbajului sau elementaritate: poetul bea lapte din ÈiÈtar, cuprins de fiori, Èi gâtlejul îi pocneÈte, straÈnic, de plăcere; împlântă cuÈitu-ntre pahare, oÈeneÈte; bea ardeleneasca Èuică&#8230;<br />
<em>„TradiÈionalism nesămănătorist, deci, tradiÈionalism modernizat prin simbolism, pe o latură, iar pe cealaltă prin expresionism. L. Blaga este prezent în tot volumul, difuz. Intermitent Èi M. Eminescu” . Versurile din poezia Cântec sunt de remarcat: „La marginea drumului trăieÈte izvorul / Îndrăgostit de stele. / Noaptea îl poÈi auzi / Din prund / Suspinând după ele”</em>.<br />
AceleaÈi lucru se remarcă Èi în alte versuri din volumul <strong>Cum să vă spun</strong>: <em>„Somnul meu e numai corăbii, / Visele tale numai ape, / Vântul continuu ne mână / ÈinuÈi de aproape”.</em><br />
Expresioniste apar notele care sunt accentuate Èi în volumul următor, ViaÈa deocamdată (1965), în „care reîntâlnim acelaÈi fond rural Èi aceleaÈi aluzii vag religioase” . De remarcat, în acest sens, este poezia Coborând: <em>„Pe arătura neagră coborând în jos – / de-o parte cerul întunecat la apus / Èi negru de piatră la răsărit. / În groapa aceea de nord, / unde ajungi frânt de oboseală Èi plângând, / trăieÈte casa noastră / împrejmuită cu sânge. / În cumpăna fântânii / tatăl meu răstignit / pârghia subÈire e mama tânără / înÈurubată în braÈele lui noduroase de lemn. / Èi izvorăsc din pieptul strămoÈilor / izvoarele eterne. / Èi vremea / ne face una cu pământul. / În lumina lămpii la grindă, / noaptea, cei trei prunci în cămăÈi albe / ard prin geamurile de piele umflată, / Èi într-un colÈ, / o ladă stranie, / cu zile Èi nopÈi / ce ni le bate o secure cosmică în cap / ca pe niÈte piroane ruginite”</em> (Coborând).<br />
De altfel „O imagine a părinÈilor apare, în acest peisaj, brusc, cristică Èi zguduitoare, iar munca fără răgaz devine un supliciu, mereu reînnoit.”<br />
Poezia <strong><em>Cosmosul meu</em> </strong>reflectă imaginea de la polul opus, „Ioan Alexandru ne oferă o viziune paradisiacă, de spaÈiu mioritic, un topos ardelean explicit, amintind de poematica descriere a lui N. Bălcescu” : <em>„E o păÈune în Ardeal cu arbori străvechi / înnegriÈi de umbră Èi de scorburi mari / cu viespi Èi roiuri de furnicare / Èi muri copÈi când grâul dă în pârgă. (&#8230;) / Pe dealuri ard noaptea urme de picior desculÈ / aprinse de lună, Èi colibe de lemn pe roÈi / ciurdarii visează mereu râpa aceea prăbuÈită / de un cutremur la începutul pământului. / CreÈte iarba până la burta cailor / Èi flori de toate neamurile se împreună / una cu cealaltă aici”</em> (Cosmosul meu).<br />
Tabloul este stilizat impresionist, tabloul are totuÈi o tentă mai repede expresionistă (AceeaÈi fată, Elegie, Femeile, Armăsarii, Spre miazănoapte, Prietenilor mei) – femeile: <em>„Sunt aÈa multe strânse laolaltă / Că le cresc aripi la margine de sat / Èi pleacă-n zbor în stoluri mari pe câmpuri uriaÈe. (&#8230;) / C-un măr în mână Èi c-o lumânare, / C-un ursuleÈ Èi-o vulpe de carton”</em> (Elegie).</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p><img class="size-full wp-image-40444 alignleft" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2022/05/1100cb6c77d06ecf12fb99dd3d6205e2-3.jpg" alt="" width="236" height="480" /><br />
Poetul este atras de spectacole onirice groteÈti, de solilocvii Èi confidenÈe pline de cruzime, într-un ciudat Èi incitant amestec de expresionism Èi suprarealism, ca în poemul <strong>Pâinea.</strong><br />
Poemul de aceeaÈi factură Mâini, <em>„unde imaginea oamenilor dintr-o casă presată de furtuni este deformată expresiv până la a-i transforma pe aceÈtia în niÈte simple braÈe. Acumulările monstruoase, metaforele feroce în gâlgâirea lor, miÈcările inverse în natură contribuie la realizarea viziunii expresioniste, deÈi modul de expresie al poetului este unul de naraÈiune liniÈtită, neliniară Èi liberă, care trece de la un element semnificativ la altul”</em> : „<em>Cimitirul la noi e un pogon comun / Înconjurat cu gard de piatră, / Să nu se molipsească pământul rămas viu / În libertate. / Crucile de lemn după câÈiva ani / Se lasă într-o parte Èi mor apoi Èi ele. (&#8230;) / Locul mormântului se Èterge – / O iarbă sârmoasă se îndeasă pretutindeni / Ca părul pe capul feciorilor în nopÈile de iarnă; / Când e plin cimitirul ochi de la un cap / În celălalt se reia totul de la început: / Groapa bunicului meu, poate groapa străbunicului meu, / Tatăl meu, peste bunicul meu / Èi tot aÈa vechiul primar peste străvechiul primar – vechiul po-pă / Peste vechiul popă, / Vechiul sat peste străbunul meu sat. / La margini cresc pruni Èi meri / Èi se văd flori mirositoare, / Aburul lor pătrunde în lucruri / Până departe. / Cei care vin în trecere pe la noi / Cu ceasurile îngropate în mâna stângă / Èi umerii plini de bătrâneÈe se minunează ca în paradis!”</em> (Mâini).<br />
Ioan Alexandru prezintă în poemul <strong>Ca în paradis</strong>, „<em>cimitirul sătesc în mai multe etaje de surpare a generaÈiilor, în Omul, avem de-a face cu un bloc masiv, peisajul care ni se propune fiind unul străbătut de două personaje (Eul poetic Èi Celălalt) care, parcă, răbufnesc în pagină, într-o realitate intensă.”</em><br />
În alt loc, apare un tărâm de apocalips, pământul însuÈi fiind ca o Èară pustie în care privighetorile au murit (NopÈi).<br />
Chiar devenind un Oedip, <em>„omul este dator să se nască Èi chiar dacă viaÈa este o eroare, ea trebuie trăită” : „De-ar fi să-Èi ucizi nu tatăl, / Ci propria ta Èeastă zdrobind-o zi cu zi / sau fiicei tale-n pântec să-i otrăveÈti odorul, / tot să te naÈti pentru a fi, a fi. / Chiar dacă drumul duce nicăieri, / chiar de nu-i drum, ci numai o eroare. / Eroarea însăÈi e un ce nebun, / Cum viaÈa mea mi-e singura eroare.</em>” (Oedip).<br />
Însă, cât timp sursele vitalului există, există Èi posibilitatea regenerării, inclusiv în plan spiritual. Astfel, este contrapunctat tabloul apocaliptic prin semnalarea unei limpeziri care poate oferi Èansa recuperării valorilor înstrăinate, a restructurării lumii sub regimul spiritului, în volumul <strong>Vămile pustiei</strong> (1969); de remarcat este lungul poem Ascensiunea, care are ceva din gravitatea Omului – într-un peisaj maritim care se înalÈă spre vămile de peste viaÈă: „Eu încotro? Spre obârÈii, ori spre margini? / Curg, asta Ètiu, spre undeva, neliniÈtea mă duce / Acolo unde se opresc încremeniÈi toÈi călătorii / Èi de unde cad apele pustiite-n dosul lumii”.<br />
Versul ultim, oricât de anost ar părea: „<em>Èi uite-aici e moartea Èi-ntâii zori de zi”</em>, cuprinde o grandioasă deschidere, care-l varsă pe Eu în univers, în lumina întâilor zori de dincolo de moarte.<br />
Alteori, în acest volum care preceda <strong>Imnele</strong>, un înger nevăzut „stă acolo în lumină / Èi cântă singur, bucuros / un imn ce nu se mai termină”, prevestind marile descătuÈări, ca în acest fragment în care pământul este văzut ca o roză răstignită: „La început a fost pustia / Èi în pustie era vânt / Èi-n vânt ardea ascuns cuvântul / Èi în cuvânt era pământ / Pământul nu era decât / Un trandafir în miez de noapte / Pe crucea liniÈtii uitat”.<br />
Împotriva dogmei, Ioan Alexandru <em>„a cultivat în cea de-a doua parte a itinerarului său de creaÈie o poezie a sonurilor imnice, mizând pe ceea ce Zoe Dumitrescu-BuÈulenga definea drept luminozitatea imaginii sale de etern copil, imnul însoÈind permanenta contemplare a lumii.”</em> CredinÈa în autenticitatea Èi adevărul artei, în cazul lui Ioan Alexandru, a schimbat, după o observaÈie a distinsei cercetătoare, datele fundamentale ale crugului liricii româneÈti. Legătura cu predecesorii: cu Blaga, Goga, CoÈbuc; arhaitatea satului Èi înălÈimea cerului, conÈtiinÈa timpurie Èi gravitatea severă a universului poetic; coborârea (după publicarea, în 1976, a volumului <strong>Imnele Transilvaniei</strong>) tot mai adâncă spre rostul lucrurilor, spre întocmirea lor tainică, va preciza <strong>Zoe Dumitrescu BuÈulenga</strong>; gestul evlavios faÈă de înaintaÈi (în Imnul străbunilor); refacerea unui drum neîntrerupt pe care au mers cei de până la noi (Gelu, Avram Iancu, Bogdan); „<em>identificarea cu întreaga istorie, spre deosebire de moderniÈtii care se detaÈau de trecut; resacralizarea cuvântului în Imnele bucuriei, Imnele Transilvaniei, Imnele Moldovei, accentul pus pe rădăcină, ctitorie, întemeiere, în Imnele Moldovei denotă înălÈimea Èi intensitatea angajării poetului în slujba artei în care istoria se regăseÈte.</em>”<br />
Note bibliografice<br />
1] Alex Ètefănescu, Istoria Literaturii Române Contemporane. 1941-2000, Editura MaÈina de scris, BucureÈti, 2005.<br />
2] Ana BantoÈ, Ioan Alexandru. ParticularităÈi ale redefinirii lirismului românesc postbelic, Limba română, revistă de ÈtiinÈă Èi cultură, ChiÈinău, nr.3, anului XVII, 2017;<br />
3] Casian Maria Spiridon, Vămile lui Ioan Alexandru. În: „Rost”, nr. 36, 2006.<br />
4] Cântarea Cântărilor, studiu introductiv de Zoe Dumitrescu-BuÈulenga. Traducere din limba ebraică, note Èi comentarii Ioan Alexandru, Editura ÈtiinÈifică Èi Enciclopedică, BucureÈti, 1977<br />
5] Daniel Cristea-Enache, GeneraÈia ’60: discursul artistic Èi discursul critic. Neomodernismul, Editura Muzeului NaÈional al Literaturii Române, 2013.<br />
6] DicÈionarul general al scriitorilor români, coordonatori: Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, Editura Albatros, BucureÈti, 2000.<br />
7] Dumitru Micu, Istoria Literaturii Române. De la creaÈia populară la postmodernism, Editura Saeculum I.O., BucureÈti, 2000.<br />
8] Dumitru Micu, Limbaje moderne în poezia românească de azi, Editura Minerva, BucureÈti, 1986.<br />
9] Ioan Alexandru, Căderea zidurilor Ierihonului sau Adevărul despre RevoluÈie, Editura Valea Plopilor, Vălenii de Munte, 1993.<br />
10] Ioan Alexandru, Iubirea de patrie: Jurnal de poet, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1978.<br />
11] Ioan Alexandru, Pământ transfigurat, Editura Minerva, BucureÈti, 1982.<br />
12] Ion Pop, Recitiri: „Imnele” lui Ioan Alexandru. În: „ViaÈa Românească”, nr. 5-6, 2014.<br />
13] LaurenÈiu Ulici, „România liberă”, 20.IX.2000.<br />
14] Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură, Editura Paralela 45, PiteÈti, 2008.<br />
15] Valerica Draica, TradiÈie Èi evlavie în creaÈia lui Ioan Alexandru (studiu stilistic), în Limba română, revistă de ÈtiinÈă Èi cultură, ChiÈinău, nr.2, anului XIV, 2014;
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Bocoi Maria' src='https://secure.gravatar.com/avatar/38b0b4756e547f2b6065ec82e198cd3638a080fea791310e49411e3b248f047c?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/38b0b4756e547f2b6065ec82e198cd3638a080fea791310e49411e3b248f047c?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/maria-bocoi/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Bocoi Maria</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:m&#098;&#064;y&#097;&#104;oo&#046;c&#111;&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>