
<h4 style="text-align: center;"><strong>Îndreptar subiectiv de rejuvenare sau calea celor trei Margarete </strong></h4> 
<p>Nu numai că mi-e groază de moarte, dar în ultima vreme mi-a fost dat să trăiesc Èi spaima de îmbătrînire. De parcă n-ar fi fost destul să mi se întunece mintea ori de cîte ori vine vorba de una sau de alta, dar s-a adăugat de vreo cîÈiva ani Èi senzaÈia că ceva parcă nu ar fi în regulă, cum adică, îmbătrânesc, hm, ce, de fapt, se întîmplă? O fi pentru că am mîine-poimîine cinzeci de ani, mi-am zis. Starea e contradictorie cu atît mai mult cu cît, în mintea mea, anii ăÈtia adunaÈi simt că parcă nu ar fi ai mei: mi-e bine Èi parcă ceva se schimbă, aÈ fi curioasă să văd ce totuÈi Èi parcă nu&#8230;, dar toate detaliile astea nu importă acum.</p> 
<p>Ce pentru mine pare important în aceasta etapă este, mai degrabă, soluÈia de salvare în faÈa atîtor spaime, mai mult sau mai puÈin serioase, mai mult sau mai puÈin grave. Ironic sau nu (dar mai mult ca sigur, da), gîndindu-mă la toate astea, după atâtea rumegări, am găsit ceva ce, chiar dacă nu articulează soluÈia rejuvenării în sine, reprezintă totuÈi un bun exerciÈiu de imaginaÈie, tonic prin autoironie, iar despre ea, despre autoironie Èi renunÈarea la morga vîrstei, Ètiu sigur că e o soluÈie. </p><p>Primul gînd, deÈi am înÈeles destul de tîrziu de ce a fost tocmai acest gînd Èi nu altul, s-a dus către Margaret Mitchell. Cît trebuie să fi fost de fericită! Un astfel de „caz” nu are cum să nu te salveze de ravagiile timpului. FireÈte că te mulÈumeÈte soluÈia pe care Èi-a rezervat-o, generos, destinul. Scrii o singură carte – una singură! &#8211; Èi dacă asta se întîmplă să fie „Pe aripile vîntului” – începută, interesant, pentru că ai fost obligată să stai acasă din cauza unei glezne luxate -, chiar că poÈi să-Èi închei mulÈumită viaÈa de pe pămînt. „Am făcut tot ce-am putut mai bun”, ai avea motiv să-Èi spui. O carte cît o lume, cunoscută indiferent de timp Èi de spaÈiu. O carte ecranizată celebru Èi magistral. O singură carte, dar una care a primit premiul Pulitzer Èi care a generat mode, tipare, care a schimbat lumi Èi care a făcut istorie (să zic Èi că o strămătuÈă a făcut infarct în timp ce se uita la filmul după cartea celebră deja, iar gurile rele pus-o pe seama emoÈiei?!). Nu mai are importanÈă dacă ai simÈit tu, Margaret Mitchell, că îmbătrîneÈti sau nu &#8211; fireÈte că da, mă gîndesc că nu ocoleÈte pe nimeni -, dar să rămîi pe lume în felul ăsta, chiar Èi atunci cînd de mult oasele Èi s-au calcinat, asta da reÈetă de învins moartea sau spaima bătrîneÈii. E Èi ăsta un fel de a cîÈtiga în faÈa timpului.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>
<figure class="wp-block-image">
<div id="attachment_8188" style="width: 574px" class="wp-caption aligncenter"><img aria-describedby="caption-attachment-8188" class="wp-image-8188" title="Foto credit: pinterest.com" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/04/f793cd00bc6529b4b4e7f290efe43cf1.jpg" alt="Tippi Hedren, 1962, imgur.com" width="564" height="713"><p id="caption-attachment-8188" class="wp-caption-text">Foto credit: pinterest.com</p></div>
</figure><p>Amuzant sau nu, de la Mitchell, gîndul s-a dus la Margaret Atwood. Ei, da, fireÈte, cum să nu vrei aÈa ceva? Romancieră celebră în lume pentru romane dintre mai sofisticate tematic sau tehnic, inteligentă, cu o viaÈă din care Ètie ce Èi cît să ia numai bine cît să se bucure în fiecare moment, modelul Margaret Atwood nu e deloc de neglijat. Un mariaj fericit cu un bărbat cu simÈul umorului, admirat Èi iubit deopotrivă, Atwood pare că a cîÈtigat Èi ea pariul cu timpul. Cu atît mai mult cu cît în „Ochi-de-pisică” plasează în subtext rezerva ironică în faÈa îmbătrînirii – poate că asta e lecÈia, răstălmăcirea, măcinarea subiectului sensibil prin ficÈiune, nu? -, lumea toată îÈi poate deveni mai simpatică dacă o construieÈti după legile tale. Apoi înveÈi să te înconjori numai de cine vrei Èi să faci ce vrei Èi continui să te salvezi prin umor Èi ironie. Lumea parcă se învîrte mai puÈin înspăimîntător. E Èi asta e cale.</p><p>Am continuat jocul cu imaginarea soluÈiilor în faÈa îmbătrînirii cu mai multă rîvnă, cînd mi-am dat seama că cel mai mult însă mi-ar plăcea mătuÈa Grita (tot o Margaretă Èi ea, Magrit, Grita, dacă stai să te gîndeÈti), oricît de fictivă sau ficÈională ar fi ea. Nu mă interesează aici deloc raportul realitate-ficÈiune, pentru că mi-a convenit să preiau – doar căutam soluÈii, nu? &#8211; doar sfatul Gritei, reÈeta ei de viaÈă (fictivă sau nu). TrăieÈte în aÈa fel încît să-Èi placă tot ce faci, iar dacă nu-Èi place ceva cumva, fă să-Èi placă, găseÈte tu o metodă Èi mai ales, fă în aÈa fel încît să nu te plictiseÈti, provoacă-te, călătoreÈte, învaÈă tot timpul ceva nou, o limbă străină, un instrument sau rezolvă enigme etc. etc. E, e uÈor să spui asta, mătuÈă Grita, cînd ai mintea verde pînă mori, ba chiar Èi dincolo de ăsta, că doar Èi după ce n-ai mai fost pe lume, tot ai găsit o modalitate să fii, lăsînd cu gură de moarte să Èi se amestece cenuÈa cu solul în care a fost plantat un dud, care, culmea!, a Èi supravieÈuit. Tratamentele tip Gerovitalul Anei Aslan nu mă îndoiesc că au funcÈionat Èi ele. Da, mătuÈă Grita-Margarita, am învăÈat de mult lecÈia miÈcării continue, dar Èi pe cea a umorului negru. E Èi asta o cale. Cred că îmi place cel mai mult.</p><p>Tratament imbatabil contra spaimelor de îmbătrînire sau de moarte, reÈete-minune infailibile care să te ajute să te trezeÈti dimineaÈa vesel Èi să ignori faptul că timpul nu e reversibil (dar Èi dac-ar fi, ce spaimă, altă spaimă!), la un secol de cînd eÈti pe pămînt, nu Ètiu să existe. Dar la mine funcÈionează joaca de tipul celei de mai sus. I-am spus „calea celor trei Margarete”, fiind sigură că pentru fiecare există un astfel de joc, chiar dacă fiecare are planta lui. </p> 
<p>CitiÈi Èi <a href="https://bel-esprit.ro/ohara-donovetsky-antene-de-mama/">Antene de mamă</a>, de aceeaÈi autoare.
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Ohara Donovetsky' src='https://secure.gravatar.com/avatar/92d260f2f0d6cb5ca4c1501c3f7afee1dc87ae6414e314f6ceb0c2676fd77e71?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/92d260f2f0d6cb5ca4c1501c3f7afee1dc87ae6414e314f6ceb0c2676fd77e71?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/ohara-donovetsky/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Ohara Donovetsky</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:oh&#097;r&#097;_&#100;o&#110;a&#064;&#121;&#097;&#104;&#111;o&#046;&#099;o&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>