Nu ne putem lăuda întotdeauna că existența noastră se află drumuri liniștite, șerpuind prin oaze de fericire, că suntem mereu binecuvântați de soartă și înaintea noastră nu sunt decât ceruri clare, fără nori. Am auzit de multe ori înlăuntrul nostru, că lucrurile stau pe nisipuri mișcătoare și cuvinte perfide s-au strecurat în liniștea aparentă din noi. În copilărie ne-am confruntat cu teama de întuneric, de confrații puși pe șotii, de școală, de vreo învățătoare cu ochi reci și voce gravă, de note proaste, de teze și examene, de ce puteam și de ce nu puteam să facem singuri… Mai târziu, ne-am perfecționat, dezvoltând angoase mai mult sau mai puțin explicabile sau controlabile… Trăim în era depresiei și a atacurilor de panică…
De atâtea ori ne-a fost frică, poate că tot de atâtea ori de câte ne-am bucurat. A fost și este dușmanul cu care dormim în pat și pe care nu-l putem alunga decât temporar. Și atunci recurgem la cei mai înțelepți, căutând împăcare cu noi înșine, chiar dacă nu e medicamentul atotvindecător…
Osho e unul dintre maeștrii spirituali respectabili nu doar prin calitatea învățăturilor sale, ci și prin stilul familiar de a explica lucruri sensibile pe înțelesul tuturor celor aflați în suferință.
Să citim, așadar:
FRICA
Dacă simți frică și începi să faci ceva în privința ei, atunci o nouă frică și-a făcut apariția: frica de frică; ea a devenit mai complexă. Așadar, dacă simți frică, accept-o. Nu încerca să faci nimic în privința ei, deoarece „a face” ceva nu va ajuta. Tot ceea ce faci din frică va genera mai multă frică; tot ce faci din confuzie va genera și mai multă confuzie. Nu face nimic! Dacă există frica, constată asta și accept-o. Ce ai putea face? Nu se poate face nimic.
„Simt frică!” Vezi? Dacă poți să constați pur și simplu faptul că simți frică, unde mai este frica? Ai acceptat-o; s-a dizolvat. Acceptarea o dizolvă- doar acceptarea. Nimic altceva. Dacă încerci să te lupți cu ea, vei crea alte tulburări, și acest lucru ar putea continua la infinit; e o situație fără ieșire și fără sfârșit.
Dacă încerci să faci un anumit lucru împotriva fricii, îl vei face cu ființa plină de frică, deci acțiunea se va naște din frica lor. Iar acțiunile care se nasc din frică, nu pot fi decât înfricoșate.
Dacă ai o problemă, nu mai crea încă una. Rămâi cu prima, nu încerca să te lupți cu ea, generând alta. E mai ușor să rezolvi prima problemă decât să o rezolvi pe a doua, căci prima este mai aproape de sursă. A doua se va îndepărta de sursă, cu atât îți e mai greu să o rezolvi.
Dacă ți-e frică, acceptă că ți-e frică- de ce să faci o problemă din asta? Vei ști că ți-e frică tot așa cum știi că ai două mâini. De ce să creezi o problemă din asta, ca și cum ai observa că ai un singur nas, și nu două? De ce să creezi o problemă din așa ceva? Frica există-accept-o, observă că există. Accept-o și nu îți bate capul cu ea. Ce se va întâmpla? Dintr-odată, vei simți că a dispărut.
Aceasta este alchimia interioară: o problemă dispare dacă o accepți, și o problemă se accentuează și devine mai complexă atunci când intri în conflict cu ea. Da, există și suferință, și deodată apare și teama- accept-o; există și nu poți face nimic în privința ei. Când spun că nu se poate face nimic, să nu crezi că vorbesc despre pesimism. Când spun că nu se poate face nimic, îți ofer o cheie pentru rezolvarea problemei.
SUFERINȚA
Suferința există- e parte din viață și din evoluție, nu e nimic rău în ea. Suferința devine ceva malefic atunci când este distructivă și deloc creativă; suferința devine rea atunci când suferi și nu câștigi nimic de pe urma ei. Dar îți spun că prin suferință poți ajunge la introspecție, iar atunci devine creativă. Întunericul este frumos dacă din el se nasc zorile; întunericul e primejdios doar atunci când e nesfârșit și nu se transformă în lumina dimineții, ci continuă și continuă, și te simți ca și cum ai alerga într-un cerc, un cerc vicios. Asta de poate întâmpla dacă nu ești atent- pentru a scăpa de o suferință, poți genera o alta: ca să scapi de aceasta din urmă, generezi încă una și tot așa.
Iar toate acele suferințe pe care nu le ai trăit vor continua să te aștepte. Ai scăpat, dar nu de tot, ci doar ai trecut de la o suferință la alta- fiindcă aceeași minte care a creat o suferință va genera și o alta. Poți scăpa de suferință, pentru a trăi o altă suferință, dar suferința va fi mereu prezentă, fiindcă mintea ta este i forță creatoare. Este o dimensiune complet diferită in cadrul căreia poți lucra.
Suferința există – întâmpin-o, treci prin ea. Frica va fi și ea prezentă- accept-o. Vei tremura de frică- nu-i nimic, tremură! De ce să te prefaci că nu tremuri, că nu te temi? Dacă ești laș, acceptă asta.
MOARTEA
Orice om e laș. Iar oamenii pe care îi consideri curajoși doar se prefac că sunt astfel. În adâncul inimii lor, și ei sunt la fel de lași ca oricare alții; de fapt, sunt mai lași, pentru că, pentru a-și ascunde lașitatea, ei și-au creat o imagine de viteji și încearcă să se comporte astfel încât toată lumea să creadă că nu sunt lași. Dar vitejia lor e doar un paravan.
Moartea există. Cum am putea fi viteji, când fiecare dintre noi nu este altceva decât o frunză în vânt? Cum poate o frunză să nu tremure? Când vântul bate, frunza tremură. Dar nu îi vei spune niciodată unei frunze “Ești o fricoasă!”. Vei spune doar că frunza este vie. Așa că atunci când tremuri, și frica pune stăpânire pe tine, nu ești decât o frunză bătută de vânt- ce frumos! Și atunci, de ce să îți faci probleme din cauza asta? Doar societatea a creat probleme din orice.
Înțelepciunea vine prin suferință și prin acceptare. Orice ți s-ar întâmpla, acceptă fără să îți faci probleme. Să nu îți pese de societate și de cei care te condamnă pentru felul cum te comporți. Nimeni nu are dreptul să te judece și nimeni nu se poate pretinde judecător. Nu îi judeca pe alții și nu te lăsa tulburat și deranjat de judecățile altora. Ești singur și ești unic. Nu ai mai existat vreodată și nu vei mai exista vreodată. Ești minunat! Acceptă asta, și indiferent ce s-ar întâmpla, lasă să se întâmple și treci prin această situație. Curând, suferința va deveni învățătură; atunci ea a devenit creativă.
Frica te va ajuta să devii neînfricat, iar din mânie va deveni compasiune. Din înțelegerea urii, în tine se va naște iubirea. Dar aceasta nu se întâmplă dacă naști un conflict, ci dacă traversezi situațiile cu conștienta trează. Acceptă și treci prin orice situație.
Transcriere din OSHO – „Frica. Să înțelegem și să acceptăm nesiguranța vieții” – Larisa Tomescu
