<p style="text-align: center;"><strong>continuarea de</strong> <a href="https://bel-esprit.ro/o-fermecatoare-poveste-din-paltinis-to-be-continued/" target="_blank" rel="noopener noreferrer"><strong>aici</strong></a></p>
<h5 style="text-align: center;">Erika Brukenthalia</h5>
<p><em>(&#8230;) &#8222;Èi nu aveÈi niciodată dor de patrie? Mă întreb dacă nu v-aÈi gândit niciodată să vă căutaÈi o slujbă în patrie?&#8221;</em></p>
<p><em>Dr. Schmidt s-a întors brusc către ea Èi s-a oprit: &#8222;Dor de patrie?! Eu nu am aici jos nicio patrie. Abia acolo am găsit-o. (&#8230;) Ooo, eu simt că trăiesc numai de când sunt integrat cu profesiunea mea într-un mare organism al vieÈii. Acum eu Ètiu că munca mea, aÈa modestă cum este, va isca noi Èi noi valuri printr-o activitate îndârjită. Noi nu existăm pentru a ne stinge, ci pentru a supravieÈui în lume.&#8221;</em></p>
<p><em>&#8222;Dar e vorba Èi de limba dumneavoastră maternă!&#8221; (este vorba de impunerea limbii maghiare ca limbă oficială pentru toate etniile din Transilvania în acea perioadă n.n.)</em></p>
<p><em>&#8222;Pe aceea nu va trebui nicicând să o mai învăÈ. Sunt sigur că observaÈi cum vorbesc permanent Èi fluent germana, cu toată profesiunea Èi mediul în care lucrez. A trecut timpul când germana era dispreÈuită ca atare în societatea maghiară. Desigur, ei nu o iubesc, dar limba germană îmi înalÈă prestigiul, deoarece o folosesc mai curat Èi mai bogat decât alÈii. Mai sunt încă tot atât de mândru de limba mea maternă, cât Èi de cinstitul meu nume.&#8221; Spunând aceasta, el tresări. O umbră de descurajare trecu peste trăsăturile sale. Ultimele cuvinte le-a pronunÈat repede Èi îngrămădite. (&#8230;)</em></p>
<p><em>Minunându-se, ea se uită în sus către bărbat; i se părea că el este cu o lungime de cap mai mare decât ceilalÈi. El nu dădu atenÈie privirii, ci, de pe creasta OnceÈtiului, unde avea loc discuÈia, arătă în jos spre vale. În faÈa lor, zona depresionară se întindea până departe, spre Èinuturile MureÈului. Peste defileul Cibinului se strângea deja ceaÈa Èi brazii întunecaÈi se ridicau numai neclar din umbra neagră a văii. Dar dincolo, deasupra adâncului, plutea încă lumina soarelui de seară Èi lăsa să apară în sus crestele delicate ale munÈilor metaliferi. În spatele prăpastiei Thorenburg imaginea se pierdea în sclipirile norilor.</em></p>
<div id="attachment_17844" style="width: 530px" class="wp-caption aligncenter"><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/01/Paltinis3.jpg"><img aria-describedby="caption-attachment-17844" class="wp-image-17844 " title="Tunelul din Cheile Cibinului (ilustrată de epocă)" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/01/Paltinis3.jpg" alt="Tunelul din Cheile Cibinului (ilustrată de epocă)" width="520" height="390" /></a><p id="caption-attachment-17844" class="wp-caption-text">Tunelul din Cheile Cibinului (ilustrată de epocă)</p></div>
<p><em>&#8222;În îndepărtata, marea lume!&#8221; Èopti Maria. Ochii ei străluceau în licăriri umede. Ea îÈi eliberă uÈor mâna dintr-a lui Èi o împreună cu cealaltă (&#8230;)</em></p>
<p><em>&#8222;Numele cinstit&#8221;, spuse el cu voce slabă, pentru sine. Apoi ei merseră ocolind societatea care se făcea remarcată de partea cealaltă a culmii, traversând pe scurtătura către Sanatoriu. El i se părea atât de bun Èi de mare, iar ea se simÈea grozav de fericită (&#8230;).</em></p>
<p><em>După arÈiÈa zilei de miez de vară a urmat furtuna. Peste noapte înălÈimile Cibinului cunoscuseră o rupere de nori Èi acum pâcla ploioasă se întindea grea peste râpele văilor mărginaÈe. DimineaÈa a fost răcoroasă Èi neprietenoasă. Dinspre vale un curent tăios de aer trecea pe lângă Sanatoriu către coasta OnceÈtiului. În pofida vremii nefavorabile, societatea se hotărâse totuÈi după micul dejun să folosească dimineaÈa înainte de ploaia de durată ce se întrevedea Èi să încerce o excursie spre valea Cibinului. Se plănuise să aibă loc cu această ocazie Èi inaugurarea noului drum prin defileu. Societatea echipată cu umbrele Èi mantale cu glugă porni cu nerăbdare în jos, pe noul drum în serpentină, prin care se realizase o trecere comodă către vale Èi apoi spre defileul Cibinului.</em></p>
<p><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/01/Paltinis2-1.jpg"><img class="wp-image-17843 aligncenter" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/01/Paltinis2-1.jpg" alt="" width="507" height="676" /></a><em>BurniÈa s-a transformat apoi într-o adevărată ploaie torenÈială. Pe lângă sanatoriu apa curgea înspumată prin ÈanÈurile de drenare săpate pe pantele muntelui. Coasta cu afine din spatele pavilionului principal avea în toate părÈile brazde adânci, pe care apa Èiroind le înmormântase într-o haldă de nămol. Natural că în aceste condiÈii nu mai putea fi vorba de o siestă de după amiază. Cei ce nu putuseră găsi în pavilioanele laterale un loc liniÈtit se adunaseră în camera de lectură. Chiar Èi domnilor li se părea prea mult curent în spatele clădirii Èi de aceea puseseră să le fie mutată masa de preferans într-un colÈ al camerei de lectură.</em></p>
<p><em>Jocul era în plină desfăÈurare. Mijlocul spaÈiului lăsat liber pentru biliard era luat de masa de domino cu cărÈi, la care prezida mătuÈa Mariei. Deodată, prin uÈa deschisă se auzi sunând puternic clopotul.</em></p>
<p><em>&#8222;PoÈta, poÈta!&#8221;</em></p>
<p><em>Totul deveni furtunos afară. Societatea se înghesuia nerăbdătoare pe treptele peste care încă se scurgeau resturile ploii care se apropia de sfârÈit. Cu ÈorÈuri puse peste rochii, fetele de la bucătărie descărcau trăsura, coordonate de către Mama Casei. Sacii cu zarzavaturi au fost aruncaÈi sub streaÈină. Acum urma încărcătura mai preÈioasă. În sfârÈit, un strigăt de jubilare. Mama Casei trase în sus geanta de piele. &#8222;Mie, mie!&#8221; O duzină de mâini se întinse în acelaÈi timp. Mama descuie zăvorul repede Èi scoase pachetul cu scrisori.</em></p>
<p><em>&#8222;Acum, liniÈte! Ajunge fiecare imediat la rând!&#8221; Domnul căpitan se ridică poruncitor Èi citi adresele cu vocea sa puternică, obiÈnuită să comande. La a cincea se opri, tuÈi uÈor pentru a câÈtiga timp, păru a întâmpina o oarecare greutate Èi citi:</em></p>
<p><em>&#8222;Nagysagos dr. Kovacs, miniszteri titkar urnak.&#8221;/ Stimatului domn, dr. Kovacs, secretar ministerial. Se făcu o pauză.</em></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p><em>&#8222;Kovacs&#8221;, repetă căpitanul, uitându-se în jur.</em></p>
<p><em>&#8222;Nimeni nu se numeÈte Kovacs aici.&#8221;</em></p>
<p><em>Dar Egon fulgeră: &#8222;Kovacs se traduce în germană prin Schmidt (fierar n.n.). Nu-i aÈa că domnul Schmidt poate să se numească Èi aÈa, dacă se lasă maghiarizat?&#8221;</em></p>
<p><em>&#8222;Dar &#8230; Egon!&#8221;, îi spuse mătuÈa lui.</em></p>
<p><em>&#8222;Lasă-l, totuÈi&#8221;, spuse din spate o voce blândă. &#8222;El vrea numai să înveÈe ceva.&#8221;</em></p>
<p><em>Îndată ochii se îndreptară spre dr. Schmidt, care cu greu îÈi putea ascunde penibila încurcătură. El întinse mâna. &#8222;Evident că eu sunt acela. Este o glumă mai veche a colegilor mei de serviciu.&#8221; Apoi deschise plicul Èi parcurse scrisoarea. Societatea l-a crezut. Numai Egon spiona prin uÈile întredeschise, căutând învăÈăminte. Maria rămăsese în urmă. Se făcuse palidă. Acum păÈi spre el Èi îl privi cu o tensiune temătoare.</em></p>
<p><em>&#8222;Este adevărat?&#8221; întrebă ea cu voce nesigură.</em></p>
<p><em>&#8222;Încă nu, dar vreau să fiu sincer. Am înaintat de fapt cererea. Colegul meu a luat deja lucrul acesta ca pe un fapt împlinit.&#8221; El râse îmbufnat: &#8222;A trebuit să o fac. Datorez aceasta carierei mele. Munca mea va fi prin aceasta mai plină de rezultate, iar eu însumi nu voi fi altul.&#8221;</em></p>
<p><em>El îÈi ridică apoi capul Èi se îndreptă spre Maria. Ea îi ocoli privirea. Fără un cuvânt, traversă sala de mese Èi urcă treptele din spate. Doamna profesoară se grăbi să o întrebe din fotoliul ei:</em></p>
<p><em>&#8222;Vii sus să visezi?&#8221;</em></p>
<p><em>&#8222;Visul s-a sfârÈit&#8221;, răspunse Maria Èi încuie uÈa camerei în urma ei.</em></p>
<p><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/01/Paltinis-1.jpg"><img class="aligncenter wp-image-17856 " src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/01/Paltinis-1.jpg" alt="" width="478" height="359" /></a></p>
<p><em>Peste noapte cerul s-a înseninat. DimineaÈa a adus un aer minunat de proaspăt. Societatea aflată la cură nu părea să-Èi fi dat seama de aceasta. Peste tot, perdelele adormite au rămas atârnate până târziu în dimineaÈă. Numai fereastra din colÈ a pavilionului lateral stătea larg deschisă. Dr. Schmidt împacheta pentru plecare. Trăsura de poÈtă care sosise ieri trebuie să-l ducă jos cam pe la amiază.</em></p>
<p><em>Maria a luat singură micul dejun la masa cea lungă. Apoi a atacat repede drumul spre Felsenburg. Pe ochii obosiÈi se vedeau urmele unei nopÈi nedormite. Când se văzu în afara câmpului de vizibilitate al sanatoriului, îÈi încetini paÈii. La trunchiurile de lemn se opri. Cum îi mai stătea sufletul la gură atunci când neliniÈtită Èi plină de aÈteptare se aÈezase aici, iar acolo, mai jos pe cărare, mai că i-a fugit lui în braÈe &#8230;</em></p>
<p><em>Se opri Èi ridică dintre pietre un bucheÈel de trandafiri călcat. Se uită spre vârful OnceÈti Èi porni pe drum în sus. UrcuÈul abrupt îi prinse bine. Respira adânc adierea răcoroasă care îi venea din tufele negre de ploaie. Cu respiraÈia grăbită urca pe meandrele potecii în serpentine. Departe spre nord-vest se scufundau vârfurile ascuÈite ale munÈilor metaliferi. Maria deschise larg braÈele. &#8222;În îndepărtata, îndepărtata lume.&#8221; Lacrimile îi picurau fierbinÈi pe obraji.</em></p>
<p><em>De jos se auzeau voci omeneÈti, dar nu putea vedea pe nimeni. Urcă panta spre vârful OnceÈti. Cu pulpana rochiei mătura caliciile perlate al Brukenthaliei Èi luxuriantele tufiÈuri de afine, eliberându-le de greutatea picăturilor de ploaie. Sus, se aÈeză pe una dintre pietrele late care ieÈeau în evidenÈă din firavele ierburi crescute printre împletituri de muÈchi de un verde spălăcit. Èedea cu faÈa îndreptată spre platou, păzind cu teamă în priviri drumul în sus. Deodată se cutremură. Dintr-o parte se auziră paÈi de bărbat. Dr. Schmidt stătea în faÈa ei.</em></p>
<p><em>&#8222;Ètiam că vă voi găsi aici, sus. Vin să îmi iau adio.&#8221;</em></p>
<p><em>Maria nu se ridică. Îi dădu mâna fără să se uite la el.</em></p>
<p><em>&#8222;MergeÈi cu bine Èi uitaÈi cât mai curând în lumea dumneavoastră acest mic colÈiÈor.&#8221;</em></p>
<p><em>Dr. Schmidt îi Èinu strâns mâna: &#8222;Nu aÈa, Maria! Tu îmi aparÈii mie, nu acestor burghezi răscopÈi de aici de jos. Eu las totul aici, dar pe tine te iau cu mine. Spune da, iar eu voi veni din nou Èi te voi lua!&#8221;</em></p>
<p><em>Se aruncă cu pasiune jos în faÈa ei Èi îi acoperi mâinile cu sărutări.</em></p>
<p><em>Maria îi aruncă o privire directă cu ochii ei mari Èi serioÈi.</em></p>
<p><em>&#8222;V-aÈi înÈelat în privinÈa mea, domnule doctor. După cum se poate vedea, eu folosesc pentru viaÈa mea o bună parte din aerul patriei. Dumneavoastră l-aÈi dat deoparte. Nu pot să vă însoÈesc în regiunile rarefiate în care v-aÈi avântat.</em></p>
<p><em>MergeÈi cu bine!&#8221; ÎÈi retrase uÈor mâna. Dr. Schmidt sări în sus. Era palid Èi se lupta cu greu să-Èi găsească cuvintele. Atunci el văzu în ochii ei ceva strălucind ca un râs copilăresc. Urmări direcÈia privirii ei. Pe pantalonii săi se formase o odioasă pată de un albastru-verzui contrastând cu fondul deschis.</em></p>
<p><em>El râse amar: &#8222;Deci, cum ar spune Dora, mai bine o viperă decât o pată de afine?&#8221;</em></p>
<p><em>Maria dădu din cap. &#8222;N-o să se ajungă tocmai din asta la moarte.&#8221; Apoi îÈi întoarse capul într-o parte. Dr. Schmidt rămase câteva clipe nehotărât, apoi îÈi flutură prosteÈte pălăria Èi plecă cu paÈi repezi spre sanatoriu.</em></p>
<p><em>De-a lungul drumului de pădure se aude sunetul trăsurii poÈtale care împrăÈtie valurile de mirosuri. Apoi se pierde mai departe Èi mai departe, de-a lungul văilor, în pădurea de fagi. Sus, deasupra coastei munÈilor stă inundată în lumina albă marea de soare. (&#8230;)</em></p>
<p><em>În fotoliu stă culcat un corp suplu de fată. FaÈa îi este îngropată în mâini. Prin frumosul trup trec fiori în chip de tresăriri Èi de suspine.</em></p>
<p style="text-align: center;">(fragmente din volumul <strong>A fost odată Hohe Rinne. Istoria PăltinuÈului</strong> de <strong>Mircea Dragoteanu</strong>)
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Bianca R. Karda' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c7bf628fb41a2dcc141e1755b1cc9a4b18da4f756778157e654df4e2f01739fe?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c7bf628fb41a2dcc141e1755b1cc9a4b18da4f756778157e654df4e2f01739fe?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/bianca-rodica-karda/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Bianca R. Karda</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#098;rk&#064;&#121;&#097;&#104;oo.&#099;&#111;&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>